În România, preţurile la energia electrică şi gazele naturale au fost “ţinute” la niveluri scăzute, pentru a proteja populaţia, dar şi competitivitatea companiilor.
Cum nu toată populaţia are nevoie de protecţie socială (măcar cei din topul celor mai bogaţi români), iar companiile n-au voie să beneficieze de ajutor de stat mascat, instituţiile financiare internaţionale au cerut liberalizarea pieţelor de electricitate şi gaze. Ceea ce înseamnă, practic, o majorare, în mai mulţi paşi, a preţurilor. Pe de o parte, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) trebuie să renunţe, treptat, la a mai stabili preţurile finale pentru aceste utilităţi. Pe de altă parte, guvernanţii vor trebui să decidă categoriile de consumatori vulnerabili, pentru care vor plăti diferenţele între preţul electricităţii şi gazelor şi sumele de bani pe care aceşti consumatori sunt capabili să le plătească. Deocamdată, s-a convenit cu Fondul Monetar Internaţional (FMI) o majorare a preţului final al energiei electrice cu 5%, de la 1 iulie.
Creşterea preţului energiei electrice cu 5% la finalul lunii iunie 2012 nu va avea un impact major asupra facturii pe care o va plăti consumatorul final, a declarat vicepreşedintele ANRE, Petru Lificiu, la o conferinţă Finmedia.
“O creştere cu 5% a preţului energiei la sfârşitul lunii nu înseamnă nimic. Adică, înseamnă să nu uităm becul aprins în baie când plecăm la serviciu”, a afirmat Lificiu.
Ceea ce este absolut normal: cea mai ieftină electricitate este cea pe care nu o consumăm!
