Când parlamentarii se bagă în seamă

Deputaţii PDL Daniel Oajdea şi Adrian Gurzău au anunţat că vor să iniţieze un referendum naţional pentru răscumpărarea de către statul român a pachetului majoritar de acţiuni de la Petrom. Ceea ce, la prima vedere, ar putea părea o idee bună, pentru că românii ar putea cumpăra carburanţi mai ieftini, nu este, de fapt, decât o fantezie! Indiferent cine ar fi proprietarul celui mai mare producător de ţiţei din România, preţurile la pompă n-au cum să scadă, atâta vreme cât pe plan european şi mondial acestea cresc.

Deputaţii democrat-liberali Daniel Oajdea şi Adrian Gurzău au anunţat că vor lansa o campanie de strângere de semnături pentru iniţierea unui referendum naţional privind răscumpărarea de către stat a pachetului majoritar de acţiuni ale producătorului intern de ţiţei, Petrom, dacă nu va fi votată în Camera Deputaţilor înfiinţarea unei comisii de anchetă parlamentară referitoare la privatizarea acestei companii, transmite Hotnews.

Deputatul PDL Daniel Oajdea a strâns semnături, săptămâna trecută, pentru înfiinţarea unei comisii parlamentare de anchetă privind respectarea contractului de privatizare a Petrom şi stabilirea unor măsuri de contracarare a creşterii preţurilor la carburanţi. PNL şi-a retras semnăturile de pe proiectul de hotărâre privind înfiinţarea comisiei, care a fost amânat de plenul Camerei Deputaţilor cu o săptămână.

„Noi încercăm să facem ordine la Petrom, încercăm să vedem care sunt acele hibe ale contractului de privatizare. Încercăm să tragem la răspundere, acolo, oamenii care sunt vinovaţi. Dacă nu vom reuşi să ajungem la o finalitate, care să determine scăderea preţului la carburanţi, e posibilă şi această variantă a unui referendum privind răscumpararea acţiunilor de la Petrom.(…) În ultimă instanţă, poporul român trebuie să hotărască dacă, în condiţiile contractuale, probabil dezavantajoase, merită sau nu să se răscumpere aceste acţiuni. Eu am convingerea că alta ar fi situaţia economică a ţării, dacă am avea petrol şi gaze ieftine în România”, a afirmat Daniel Oajdea, într-o conferinţă de presă.

Adrian Gurzău a susţinut că preţul la gaze ar putea fi cu 20% mai mic, dacă resursele ar fi exploatate de stat.

„În ultimii ani, am asistat la scumpirea periodică a carburanţilor la pompă. Semnificativ este faptul că, deşi companiile petroliere susţin că scumpirea are legatură sau cu accize, sau cu preţul barilului pe plan internaţional, sau cu cursul de schimb valutar, verificând pe ultimii 10 ani creşterea preţurilor am constatat că lucrurile nu stau aşa. Când cursul de schimb este ridicat creşte preţul carburanţilor; când scade cursul de schimb preţul carburanţilor în România nu mai scade sau chiar creşte. (…) La fel în cazul accizei. Prin urmare, am observat că, după bunul plac, companiile petroliere cresc preţul la carburanţi”, a sustinut Daniel Oajdea.

Fantezii parlamentare

Pe de o parte, chiar din declaraţiile deputatului Oajdea se poate constata că nu privatizarea a reprezentat motivul creşterii preţurilor la combustibili. Acesta a afirmat că, în ultimii 10 ani, variaţiile de preţ au avut loc după bunul plac al companiilor petroliere. Reamintim, Petrom a fost privatizat în decembrie 2004. Astfel, din cei 10 ani invocaţi de deputatul PDL, 4 ani Petrom a fost controlat de statul român şi s-a comportat la fel ca şi după privatizare, adică a crescut preţurile, conform declaraţiei lui Daniel Oajdea.

Pe de altă parte, o companie nu este o instituţie de binefacere şi va căuta întotdeauna să-şi maximizeze profiturile şi să-şi minimizeze costurile. Astfel, orice comerciant (fie că vinde carburanţi, fie că vinde roşii, şuruburi sau avioane) va vinde la preţul pe care îl acceptă piaţa (adică la preţul pe care un cumpărător va fi dispus sau capabil să-l plătească pentru achiziţia unui bun sau serviciu). Cum, în România, chiar şi cu mărunţiş, românii continuă să cumpere carburanţi, companiile petroliere n-au niciun motiv să-i ieftinească!

Din ianuarie 2009 până în prezent, preţul celei mai populare benzine la Petrom, Premium Fără Plumb 95, a crescut cu aproape 80%, iar vânzările au scăzut cu circa 15%! Ceea ce ar avea două explicaţii. Una ar fi aceea că, pentru comoditatea lor, românii ar fi în stare să renunţe la orice, să plătească oricât pentru carburanţi, doar ca să-şi folosească maşina. A doua explicaţie ar fi aceea că, deşi rata şomajului este mare, iar criza economică încă “ne bântuie”, se munceşte foarte mult „la negru”, astfel că românii au bani ca să-şi cumpere benzină şi motorină.

În ambele situaţii, companiile petroliere n-au niciun motiv să scadă preţurile. Singurul motiv pentru care o companie şi-ar scădea preţurile ar fi o scădere dramatică a vânzărilor. Ceea ce nu e cazul în România!

Petrolul, ca porcul din ograda omului

Multă lume crede că, dacă zăcămintele de ţiţei ar fi rămas în exploatarea statului, preţurile carburanţilor la pompă ar fi fost mult mai mici. În plus, şi în Constituţie scrie că bogăţiile subsolului fac parte din proprietatea publică a statului. Iar statul înseamnă fiecare cetăţean în parte şi toţi la un loc. Ceea ce se poate “traduce” prin aceea că ţiţeiul este proprietatea fiecărui român în parte, aşa cum e porcul din ogradă. Pe de altă parte, Petrom, care exploatează aproape toate zăcămintele de ţiţei din ţară, anunţă că preţurile ţin cont de cotaţiile internaţionale. E greu să-i explici românului că porcul pe care şi-l creşte în ogradă, trebuie să-l mănânce la preţ internaţional! Pe el îl costă porcul un sac pe porumb, nu 1.500 euro tona! Şi, la fel gândeşte şi despre petrol: dacă e extras din “pamântul sfânt al patriei”, cu circa 12 dolari/baril (conform declaraţiilor preşedintelui Traian Băsescu), de ce trebuie să îl plătească la 115 dolari/baril, cât este preţul internaţional? Doar este produs şi consumat în România?! La fel cum este porcul crescut şi consumat în ogradă!

În plus, românii mai au exemplul gazului natural, care se comercializează în ţară la un preţ cu 250% mai mic decât cel internaţional. Ceea ce îi determină pe români să ceară acelaşi tratament la petrol, ca şi la gaze! Sau să se întrebe ce s-ar fi întâmplat cu preţul carburanţilor dacă Petrom nu se privatiza.

Şi privatizat, şi neprivatizat, la pompele Petrom preţul ar fi fost acelaşi

Răspunsul este simplu: dacă Petrom nu se privatiza, nu s-ar fi întâmplat nimic! Preţul la pompă ar fi fost acelaşi! De altfel, şi deputatul Daniel Oajdea a recunoscut că, şi în timpul în care Petrom era de stat, preţurile carburanţilor creşteau la fel de necontrolat.

Explicaţiile sunt mai multe. În primul rând că, o dată ce am intrat în „clubul” care se numeşte Uniunea Europeană, trebuie să respectăm regulile. Acestea spun că nu se pot introduce artificial sporuri de competitivitate, pentru că ar influenţa negativ piaţa concurenţială. Altfel spus, preţurile, cel puţin cele ale materiilor prime, trebuie să fie cam aceleaşi peste tot în UE, respectiv preţul internaţional (ceea ce, de altfel, se întâmplă la petrol şi la produsele petroliere). În aceste condiţii, chiar dacă zăcămintele de petrol ar fi rămas de stat, statul n-ar fi putut vinde petrol sub preţul internaţional!

Sigur, Guvernul ar fi putut hotarî să vândă ţiţeiul mult mai ieftin pentru piaţa românească. În primul rând că, imediat, Bruxelles-ul ar fi declaşat procedura de infringement, care înseamnă amenzi extrem de mari, pe care le-ar fi plătit tot cetăţenii României. Adică românii ori dau bani pe benzină, ori dau bani pe amenzi (este, însă, posibil ca amenzile să fie mult mai mari decât banii de benzină).

Pe de altă parte, dacă benzina şi motorina ar fi mult mai ieftine în România decât în alte ţări europene (pe principiul că avem petrolul nostru), ar sta cisternele şi vagoanele companiilor româneşti şi străine la coadă la rafinării să cumpere carburanţii şi să-i exporte în ţările unde preţurile ar fi mai mari (evident, pentru că firmele vor să facă profit). Şi nu pot fi împiedicate: unul dintre cele mai importante principii ale Uniunii Europene îl reprezintă libera circulaţie a mărfurilor. În aceste condiţii, n-ar mai fi suficienţi carburanţi în România şi ar trebui importaţi, evident la preţurile internaţionale. Şi tot aşa până când preţurile din România ar deveni egale cu cele din alte ţări!

Toată lumea se întreabă de ce la petrol nu se întâmplă ca la gazele naturale. Răspunsul este simplu: pentru gazele naturale nu există o bursă internaţională, ca la ţiţei, unde să se stabilească preţul. În al doilea rând, petrolul şi produsele rafinate sunt mult mai uşor de transportat: pe tancuri petroliere, cu vagonul, cu cisterna, pe conducte. Gazele naturale nu pot fi transportate decât pe conducte sau cel lichefiat – cu vapoare speciale. România, de exemplu, are conducte de gaze care pot doar importa gaz rusesc şi din Marea Nordului. Nu poate, încă, exporta. În momentul în care se va putea exporta, gazul ieftin, din ţară, va fi vândut mult mai scump în exterior, iar pe piaţa românească se va vinde mai mult gaz importat. Adică preţul intern va ajunge la fel cu cel internaţional. În plus, companiile multinaţionale din ţară fac presiuni şi la Bucureşti, şi la Bruxelles pentru liberalizarea preţului gazelor naturale, adică cer convergenţa preţului intern cu cel de import al gazelor şi, în curând, va dispărea şi avantajul României de a fi producător de gaze naturale. La fel ca la petrol.

Astfel, propunerea deputaţilor PDL Daniel Oajdea şi Adrian Gurzău ca statul să redevină proprietar la Petrom nu este decât o simplă fantezie! Mai mult, pentru acoperirea deficitului bugetar (adică pentru plata pensiilor şi a salariilor), guvernanţii se pregătesc să mai vândă aproximativ 10% din acţiunile Petrom. Alte 8 procente vor fi vândute salariaţilor companiei, ceea ce înseamnă că, în curând, este posibil ca statul să nu mai aibă deloc acţiuni la producătorul de ţiţei şi gaze! Şi bine face. Statul ar trebui să-şi vadă de treburile lui, nu să gestioneze companii!