Acasă Stiri ExterneAfrica Bruxellesul ne dă de ales: ori mașini electrice, ori mers pe jos!

Bruxellesul ne dă de ales: ori mașini electrice, ori mers pe jos!

de M G

Iuliu WINKLER

Uniunea Europeană a pus cruce motorului termic, indiferent că funcționează cu benzină, motorină, gaz petrolier lichefiat (GPL) sau gaz natural comprimat (GNC). A aprobat, definitiv, interzicerea, din anul 2035, a vânzării de automobile noi cu propulsoare cu ardere internă, care emit CO2. Ceea ce înseamnă, practic, o interdicţie a comercializării de automobile care funcţionează pe bază de benzină şi motorină, precum şi a celor hibride. Astfel, în Europa, nu vor rămâne decât mașinile electrice, pentru că este prea puțin dezvoltată aici tehnologia pe bază de hidrogen (așa cum este în Japonia, de exemplu). Ceea ce pare aproape imposibil ca, în numai 12 ani, să se dezvolte o infrastructură capabilă să susțină trecerea la transportul auto electric! Costurile sunt enorme și nu credem că ne putem permite! Nici la nivel de Uniune Europeană. Cu atât mai puțin la nivelul României. Sigur, nu vor dispărea, dint-odată, mașinile pe benzină sau motorină! Dar, cel mai probabil, carburanții, piesele de schimb și RCA-ul vor costa mult mai mult decât în prezent. Practic, Bruxellesul ne dă de ales: ori mașini electrice, ori mers pe jos. În România este aproape o certitudine că vom merge pe jos! Și, cum transportul mărfurilor se face tot cu mașinile, mai mult ca sigur că vom muri și de foame! Eurodeputatul Iuliu Winkler consideră că această hotărâre este una bazată pe ideologie, iar europenii ar trebui să se opună unor astfel de decizii!

Pentru a-și atinge obiectivul asumat, de neutralitate climatică până în 2050, Uniunea Europeană (UE) ia măsuri pentru reducerea poluării de la mașini, întrucât transportul rutier produce o cincime din emisiile de gaze cu efect de seră ale UE. Parlamentul a aprobat propunerea Comisiei Europene pentru emisii zero de la mașinile și camionetele noi, până în 2035. Cele 27 de state membre ale Uniunii Europene au aprobat, recent, un text legislativ care va pune capăt vânzării de autoturisme noi echipate cu motoare cu ardere internă. Textul validat va obliga autoturismele noi să nu mai emită CO2 începând cu anul 2035, ceea ce înseamnă, practic, o interdicţie a comercializării de automobile care funcţionează pe bază de benzină şi motorină, precum şi a celor hibride. În rândul celor 27 de state membre, doar Polonia a votat împotriva acestei legi. România, Italia şi Bulgaria s-au abţinut cu prilejul votului din rândul miniştrilor europeni ai Energiei reuniţi, recent, la Bruxelles, potrivit AFP.

Germania a reușit să obţină o scutire pentru autoturismele care utilizează combustibili sintetici, e-fuel.

Sigur, și după 2035 vor circula mașini cu combustie internă. Noile reguli nu afectează mașinile existente. Dacă cineva va cumpăra o mașină nouă, pe carburanți, pe 31 decembrie 2034, o va putea conduce până la sfârșitul duratei de viață. Dar, pentru că durata medie de viață a unei mașini este de 15 ani, înseamnă că, până în 2050, toate mașinile vor fi neutre din punct de vedere al CO2. Totuși, costul total aferent deținerii lor – costul combustibilului, întreținerea, achiziția și asigurarea – ar putea crește extrem de mult.

Într-un interviu acordat anul trecut de europarlamentarul olandez Jan Huitema (Renew), autorul raportului privind revizuirea standardelor UE de CO2 pentru mașini noi și camionete, spunea că este deja mai rentabil să se folosească vehicule cu motor electric, deoarece prețurile la electricitate sunt, în prezent, mai mici decât prețurile la benzină și, în plus, acestea necesită mai puțină întreținere. ”Deci, după achiziție, costul total al deținerii unei mașini cu baterie este același sau mai mic decât cel pentru o mașină pe benzină sau diesel. Cu toate acestea, astăzi, mașinile electrice sunt scumpe. Noile reguli ar trebui să încurajeze mai multă concurență și să stimuleze producătorii să investească în cercetare și inovare pentru vehiculele electrice, ceea ce ar trebui să reducă prețul de achiziție”.

În ceea ce privește deșeurile produse de bateriile electrice, Jan Huitema spunea că aceste probleme vor fi reglementate prin legislație separată – cum ar fi directiva privind energia regenerabilă și noul regulament privind bateriile – care vor asigura un proces de producție neutru din punct de vedere al CO2, care să nu aibă un efect negativ asupra mediului și care să includă norme privind reciclarea bateriilor. ”De asemenea, se lucrează intens la îmbunătățirea performanțelor bateriilor, și nu doar pentru mașini”, mai spunea Jan Huitema.

Întrebat dacă există infrastructură suficientă pentru mașinile cu emisii zero sau acestea sunt doar pentru oamenii care locuiesc în orașe, europarlamentarul olandez a răspuns că, în prezent, producătorii lucrează la mașini cu o autonomie de peste 600 de kilometri. ”Eficiența se îmbunătățește, astfel încât mașinile nu trebuie încărcate la fel de des. Totodată, se lucrează ca acestea să se poată încărca de la prize obișnuite, de acasă. De asemenea, Parlamentul a convenit, recent, asupra poziției sale privind infrastructura pentru combustibili alternativi, prin care să se ofere mai multe stații de încărcare electrică și alimentare cu hidrogen”, a mai spus Jan Huitema.

Cert este că eurodeputatul Renew a precizat că ”tendința este în mare parte către vehicule electrice cu baterie, deoarece costul total al deținerii este mai mic decât la alternativele acestora. De exemplu, producția de hidrogen și e-combustibili – obținuți din electricitate și hidrogen și transformate în benzină sintetică – este mai costisitoare, deoarece necesită multă energie electrică. Pe de altă parte, bateriile sunt grele, ceea ce înseamnă că unele mijloace de transport nu pot fi alimentate cu ușurință de baterii – prin urmare hidrogenul sau e-combustibilii pot fi o soluție bună pentru nave, avioane sau vehicule grele”.

Astfel, pare că Bruxellesul a hotărât ca Europa să treacă pe mașini electrice. Ceea ce presupune, pe de o parte, că este nevoie de unele materii prime crtice, iar, pe de altă parte, de o infrastructură energetică capabilă să ducă la încărcarea rapidă a bateriilor.

Pământul nu are suficiente minerale pentru a face faţă trecerii complete la maşini electrice

Carlos Tavarez, şeful grupului Stellantis, care cuprinde mărci precum Dodge, Jeep, Chrysler, Fiat, Peugeot, Citroen, Opel, Alfa Romeo şi Lancia, a făcut, recent, câteva declaraţii atipice la un eveniment de presă organizat de compania sa, în SUA. Principala îngrijorare pe care a enunţat-o acesta pentru presă este că planeta Pământ nu are pur şi simplu suficiente resurse minerale pentru a realiza trecerea completă, la nivel global, la maşini electrice.

Acesta s-a referit în special la litiu, dar şi la alte materiale rare necesare mai ales bateriilor din maşinile electrice, precum cobaltul. Tavarez şi-a susţinut afirmaţia amintind că în lume există, în prezent, 1,3 miliarde de maşini cu ardere internă şi, dacă e nevoie să le înlocuim pe toate, chiar şi pe parcursul unei perioade lungi de timp, cantitatea de litiu de care am avea nevoie ar fi mai mare decât cea disponibilă pentru extragere.

Pe de altă parte, stațiile de încărcare au nevoie de energie electrică la o putere mare, de cel puțin 20 kW. Altminteri spus, rețelele de distribuție trebuie întărite. Iar pentru aceasta trebuie investite sute de miliarde de euro la nivelul UE, doar în acest scop!

În România, doar pentru înlocuirea infrastructurii cu durata de viață depășită sunt necesare circa 10 miliarde de euro. Dacă la această sumă se adaugă și cele necesare pentru implementarea rețelelor inteligente, pentru extinderea rețelelor, pentru contoare inteligente, pentru preluarea prosumatorilor etc. suma totală depășește 20 miliarde euro. La aceasta se adaugă suma necesară pentru întărirea rețelelor, ceea ce duce investițiile la minim 25 miliarde de euro.

La o primă vedere, s-ar putea spune că marile companii ce dețin distribuții de energie în România (E.On, Enel – PPC, Electrica, CEZ – Fondul de investiții Macquarie) au de unde să investească! Ceea ce este real! La o vedere mai atentă, constatăm că, potrivit legislației naționale și europene, toate investițiile trebuie recuperate. Ceea ce este normal! Astfel, tariful de distribuție, inclus în prețul final din factură al curentului electric va crește enorm, iar facturile vor ajunge, din nou, la cer!

Efortul financiar fiind atât de mare, este puțin probabil ca România să aibă, până în anul 2035, un număr suficient de mare de stații de încărcare, astfel încât să poți străbate țara, dintr-un capăt în altul, la bordul unei mașini electrice!

La fel de problematic va fi și transportul mărfurilor. Că românii vor renunța la a face turism intern, preferând străinătatea, la bordul avionului, poate că nu este o tragedie atât de mare. Dar, dacă nu se vor putea transporta mărfuri, românii riscă să moară de foame! La propriu! Pentru că circa 60% din fructele pe care le consumă românii, 44% din legume și mai bine de jumătate din consumul de carne de porc provin din import. Dacă nu avem cum importa aceste mărfuri, este clar că vom muri de foame! Sau ne vom retrage, cu toții, la țară, să cultivăm pământul. Cei care au pământ!

Sigur, marfa poate să fie transportată și cu trenul. Ne întrebăm de unde vom face rost de atâtea vagoane. În plus, din circa 20.000 km de cale ferată, numai 37% este electrificată. Cum se va transporta marfa pentru restul de 63% de cale ferată, numai Bruxellesul știe!

Trebuie să ne opunem la deciziile care se iau pe baze ideologice!

Potrivit europarlamentarului Iuliu Winkler, toți am devenit mai responsabili față de problemele de mediu, mai ”verzi”. Ceea ce este foarte bine! „Foarte bine, sprijinim tranziţia verde, sprijinim tranziţia digitală, dar dorim ca aceste tranziţii să fie juste”, a spus Iuliu Winkler, la Bruxelles, în cadrul unei întâlniri cu presa. ”Ce înseamnă tranziţie justă? Să ţii cont de toate comunităţile, de toţi oamenii, de toate IMM-urile. (…) Celălalt lucru pentru care noi milităm aici, şi UDMR îşi bazează poziţia pe asta, este că nu putem să admitem ca oamenii şi firmele să plătească costul tranziţiei, pentru că acum aşa pare. Dacă mobilitatea devine un lux şi dacă noi toţi trebuie să avem maşini electrice peste 15 ani, ai oare posibilitatea asta? Sau cel care nu are această posibilitate îşi va pierde mobilitatea? De exemplu, nu va putea să facă naveta la locul de muncă”, a spus europarlamentarul.

Acesta a precizat că, în momentul în care Parlamentul European a votat, atât personal, cât și o bună parte dintre europarlamentarii Partidului Popular European (PPE) au votat împotriva acestui pachet privind eliminarea motoarelor cu combustie internă după 2035. ”Practic, se interzice înmatricularea de noi vehicule cu combustie internă după 2035. Consider că, în momentul în care tu definești mobilitatea cu emisii zero, de fapt iei o decizie ideologică. Emisii zero pot fi obținute cu o singură tehnologie dintre toate, care este mobilitatea electrică. Deci, motoarele electrice au emisii zero! Celelalte ar putea să aibă emisii mult mai mici decât au în prezent, pentru că tehnologia avansează în fiecare zi, dar nu zero! Nu se poate obține emisia zero cu alte tehnologii. De aceea spun că se iau decizii ideologice. Trebuie să ne opunem deciziilor care vin pe baze ideologice! (…) Şi am luat mandat de la preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, şi este poziţia UDMR să ne opunem acestor decizii ideologice”, a mai spus eurodeputatul Iuliu Winkler.

În prezent, circa 90% din transporturi se bazează pe carburanții proveniți din petrol. Marea problemă nu este DACĂ se va termina petrolul, ci CÂND se vor epuiza ultimele picături. În plus, nu doar schimbarea este cea care afectează economia şi populaţia, ci şi ritmul în care aceasta se produce. Două scenarii sunt posibile: unul ar fi acela în care tranziţia ar putea fi proactivă, alimentată de un consens global asupra unui pericol întrevăzut, bazată pe analize, condusă astfel încât tulburările să fie minime, iar câştigurile economice maxime. Celălalt scenariu, mai sumbru, presupune, mai degrabă, o reacţie, decât o tranziţie. O transformare bruscă, haotică în economia energetică actuală e aproape o garanţie a nesiguranţei, scăderii economice, chiar a violenţei.

Astfel, în locul „terapiei – şoc” este binevenită o schimbare graduală, lină, care să se desfăşoare pe etape, în timp, dând posibilitatea economiilor, dar şi oamenilor să se adapteze, astfel încât să se reducă pierderile. Problema reală nu este dacă schimbarea va veni, ci dacă aceasta va fi paşnică şi ordonată sau violentă şi haotică.

Din păcate, deși Uniunea Europeană pare că dorește ca tranziția să fie lină și ordonată, ritmul extrem de accelerat pe care îl impune pare să aibă ca rezultat sigur o transformare bruscă a sectorului energetic, cu efecte catastrofale pentru întreaga economie și, evident, pentru populație!

din aceeasi categorie