Astăzi se decide soarta certificatelor verzi

Ministrul Energiei, Constantin Niţă, a anunţat, recent, că, în şedinţa de Guvern din această săptămână (care va avea loc marţi, 4 iunie), se va aproba Ordonanţa de Urgenţă (OUG) ce modifică legea 220/2008 privind promovarea energiei din surse regenerabile (E – SRE).

Conform propunerii de modificare a legislaţiei în domeniu (vezi document OUG modif CV), în perioada 01.07.2013 – 31.12.2016 se amână temporar acordarea de certificate verzi (CV) pentru producătorii existenţi, câte unul pentru microhidrocentrale (MHC) şi centrale eoliene şi 2 pentru centralele fotovoltaice. Certificatele vor putea fi vândute începând cu 1 ianuarie 2017 (MHC şi fotovoltaice) şi 1 ianurie 2018 (eoliene). De remarcat, conform legislaţiei, un CV se poate vinde la preţuri cuprinse între 27 şi 55 euro/certificat. În prezent, se tranzacţionează spre limita maximă, dar se estimează că, în câţiva ani, acestea se vor tranzacţiona spre limita inferioară. Reamintim, Legea 220/2008, cu modificările ulterioare, prevede acordarea a 6 CV pentru centralele fotovoltaice, 3 CV – pentru MHC noi şi 2 CV – pentru eoliene. Astfel, dacă, în prezent, un producător din surse fotovoltaice primeşte 6 CV, le poate vinde cu aproximativ 330 euro. Presupunând şi că, în perioada 1 iulie 2013 – 31 decembrie 2016, preţul unui CV va fi cel maxim (55 euro), producătorul, pentru cele 4 CV rămase, va putea încasa 220 euro. În 2017, chiar dacă va primi 8 CV (6 conform legii şi cele 2 amânate), dacă preţul scade la limita minimă, acelaşi producător va încasa 216 euro.

Certificate numai pentru producătorii acreditaţi

Proiectul de OUG vine şi cu o clarificare: cum se va stabili câte certificate va primi un producător. Un alt act normativ, de data aceasta o Hotărâre de Guvern (HG), va trebui promovată în urma monitorizării pieţei de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE). ANRE a constatat că există supracompensare, practic, la utilizarea aceloraşi tehnologii la care face referire şi OUG. ANRE propune ca numărul de certificate vezi pentru instalaţiile eoliene noi să scadă de la 2 CV/MWh la 1,5, pentru instalaţiile eoliene reutilizate – de la 2 CV/MWh la 1,3, pentru MHC-uri noi – de la 3 certificate la 2,3, iar pentru solar – de la 6 la 3 certificate verzi. Toate acestea începând cu 1 ianuarie 2014 şi numai pentru producătorii nou intraţi în piaţă. Divergenţe au apărut la explicarea termenului de „producător nou”, pentru că ar putea fi astfel definiţi mai mulţi producători: cei care au unele avize şi, pe baza acestora, au făcut împrumuturi bancare (bazându-se pe un anumit număr de certificate), cei care sunt în probe tehnologice etc. De data aceasta, clarificările vin din OUG, care explică termenul: „acreditaţi de ANRE până la 31 decembrie 2013”, adică acei producători ce au toate avizele necesare, au depăşit testele şi produc.

Lovituri pentru eoliene, nu numai fotovoltaice

Ministrul Energiei, Constantin Niţă, declara, recent, că vrea să interzică amplasarea de panouri fotovoltaice pe terenurile agricole. În proiectul noii OUG se arată că nu beneficiază de schema suport „energia electrică produsă în centrale electrice situate pe terenuri care, conform prevederilor legale în vigoare, sunt destinate producţiei agricole”. Pare exact interzicerea de care vorbea ministrul Niţă. Mai mult, noua prevedere ar lovi nu numai centralele fotovoltaice, ci şi pe cele eoliene. Mai ales că, în jurul „morilor de vânt”, sunt lanuri de culturi agricole, de aceea nici nu mai este nevoie să se demonstreze că terenurile acestea sunt destinate producţiei agricole. Astfel, pe lângă fotovoltaice, nici eolienele n-ar mai trebui să primească certificate verzi. Totuşi, nicio lege nu interzice scoaterea unor terenuri din circuitul agricol, definitiv sau temporar. Aşa că noua prevedere nu interzice, practic, nimic. Doar mai introduce puţină birocraţie şi nişte taxe în plus pentru cei ce vor să construiască astfel de centrale.

Limitare la tranzacţionare

Conform propunerilor din noua OUG, „tranzacţionarea certificatelor verzi este permisă numai producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie şi operatorilor economici prevăzuţi la art. 8 alin. (1)”, adică numai furnizorilor care au clienţi finali de electricitate. Altfel spus, traderilor, care vând electricitate între ei sau care cumpără de la producători şi vând furnizorilor sau pur şi simplu celor care văd o oportunitate în vânzarea/cumpărarea de certificate verzi li se interzice accesul la această piaţă.

Pe de altă parte, micii producători pot încheia contracte directe cu cumpărătorii, nu numai pe Opcom (aşa cum se întâmplă cu toţi ceilalţi producători, fie din surse regenerabile, fie clasice). Totuşi, li se interzice tranzacţionarea energiei electrice cu traderii. “Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, producătorii de energie electrică din surse regenerabile de energie care deţin grupuri/centrale electrice cu puteri instalate de cel mult 5 MW pe centrală care beneficiază de sistemul de promovare, pot încheia contracte bilaterale negociate direct numai cu furnizorii consumatorilor finali”.

O altă limitare introdusă de noul act normativ se referă la acreditarea pe care o acordă ANRE producătorilor de E-SRE. Astfel, „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, acreditarea de către ANRE a grupurilor/centralelor electrice care beneficiază de sistemul de promovare se realizează până la nivelul valorilor anuale totale ale capacităţilor instalate în centrale electrice de producere a energiei din surse regenerabile, stabilite în Planul Naţional de Acţiune în Domeniul Energiei Regenerabile (PNAER). (2) În  cazul în care se constată atingerea nivelului valorilor prevăzute la alin. (1), ANRE sistează acreditarea grupurilor/centralelor electrice până la încadrarea în nivelul valorilor anuale totale ale capacităţilor instalate prevăzute în PNAER. (3) Prin excepţie de la alin. (1), pentru anul 2013, se acceptă o depăşire cu până la 10% a nivelului din PNAER a valorii anuale totale a capacităţilor instalate în centrale electrice de producere a energiei electrice din surse regenerabile care pot beneficia de sistemul de promovare, în conformitate cu criteriile stabilite de ANRE prin legislaţia secundară”.

Conform PNAER, anul acesta ar trebui să fie instalaţi 3.647 MW din surse regenerabile (2716 MW în eolian, 455 – MHC, 425 – fotovoltaic etc). Conform Transelectrica, deja sunt instalaţi 2.100 MW eolieni, 177 – fotovoltaici şi 445 MW în MHC, în total 2.768 MW, şi urmează să se tot instaleze.  În primele 4 luni ale acestui an s-au produs 2.311.190 MWh din surse regenerabile de energie, pentru care au fost emise 4.200.234 de certificate verzi. Practic, ANRE n-ar mai trebui să dea nicio acreditare în acest an!

Cu sau fără voie de la Bruxelles

Conform „Notei privind evaluarea efectelor aplicării OUG de modificare şi completare a Legii nr. 220/2008 pentru E-SRE” (vezi document nota evaluare efecte, Impact consumatori finali), modificările se pot face „fără aprobarea Comisiei Europene (CE)”, pentru că „nu majorează ajutorul de stat aprobat prin Decizia CE”. Ceea ce este real! Dar doar în ceea ce priveşte ajutorul de stat acordat producătorilor de energie din surse regenerabile. Conform legislaţiei, schema de sprijin pentru aceştia (evaluată la circa 10 miliarde de euro în 15 ani) se realizează prin certificate verzi, ce sunt achiziţionate de furnizorii de electricitate şi plătite de consumatorii finali, la preţuri între 27 şi 55 euro pe certificat. Dacă se diminuează sau se amână plata certificatelor verzi, adică a ajutorului de stat acordat producătorilor de E-SRE, nu este nevoie de acordul Bruxelles-ului.

Alta este, însă, problema în ceea ce priveşte plata certificatelor verzi de către consumatori. Comisia Europeană nu are nicio problemă cu consumatorii casnici. Aceştia ar putea să fie chiar scutiţi de la plata nu numai a certificatelor, ba chiar şi a electricităţii şi, în principiu, a orice vrea un stat membru, pentru că fiecare îşi face politica socială după cum poate.

Cu totul altceva se întâmplă cu agenţii economici sau, aşa cum sunt ei denumiţi, consumatorii non-casnici. Aici, Comisia Europeană are o problemă cu ajutorul de stat, pentru că un stat membru ar putea acorda ajutor unui producător local, ceea ce ar produce probleme unui alt producător, de acelaşi tip, dar dintr-un stat care nu acordă astfel de ajutoare. Adică s-ar crea distorsiuni pe piaţa unică europeană. Altfel spus, dacă un consumator final industrial din România nu va mai trebui să achiziţioneze un anumit număr de certificate verzi în perioada 1 iulie 2013 – 31 decembrie 2016 (pentru că se amână la plată), ar avea un avantaj în faţa altui producător din UE, care trebuie să plătească pentru energia „verde” întreaga schemă suport din acea ţară. În aceste condiţii, Comisia Europeană ar putea să aibă ceva de spus! Iar, dacă acum nu se cere acordul Bruxelles-ului, s-ar putea ca acesta să se auto-sesizeze şi, după câţiva ani, să constate că a fost vorba de un ajutor de stat ilegal acordat consumatorilor non-casnici din România. Iar aceştia ar trebui să dea toţi banii, deodată, înapoi. Ceea ce, la nivel de Alro, Sidex sau oricare alt mare consumator, ar însemna nişte zeci de milioane de euro. Cine ar putea rezista la o astfel de presiune financiară?! Astfel, s-ar putea să auzim de falimente celebre, unul după altul!