JP Morgan a anunţat că va include, de la 1 martie, obligaţiunile României în indicele băncii pentru bondurile guvernamentale de pe pieţele emergente, informaţie care a dus la aprecierea imediată a leului. Astfel, dacă, la prima vedere, este un lucru bun că leului îi creşte “forţa”, la o privire mai atentă s-ar putea ca lucrurile să nu fie tocmai aşa!
„Deşi includerea nu este încă un fapt stabilit, ştirea a confirmat aşteptările, care au susţinut recentul avans al activelor denominate în lei. După momentul anunţului de marţi seară, leul a câştigat circa 1% pe volume semnificative, ajungând la nivelul de 4,34 lei/euro, atins ultima dată în februarie 2012. În opinia noastră, banca centrală a înfrânat avansul leului prin intervenţii importante ieri şi credem că va continua să îşi crească rezervele valutare, fapt ce ar împiedica o apreciere clară a leului dincolo de 4,30 lei/euro în perioada următoare”, arată un raport ING Bank transmis miercuri dimineaţă.
La debutul sesiunii interbancare locale, cursul s-a situat aproape de 4,34 lei/euro, iar primele transferuri au dus rata de schimb până la un minim de 4,3200 – 4,3220 lei/euro.
Ulterior, cotaţiile s-au menţinut aproape de 4,34 lei/euro, iar la finalul sesiunii locale, odată cu deschiderea pieţei americane, rata de schimb a coborât spre 4,33 lei/euro. În jurul orei 16:30, băncile cotau euro la 4,3300 – 4,3310 lei.
Analiştii ING Bank spun că potenţialele intervenţii oficiale au fost completate şi cu cererea naturală pentru valută, astfel că tendinţa de apreciere a leului a fost temperată, deşi volumele tranzacţionate au fost ridicate.
Cursul anunţat de Banca Naţională a României (BNR) a coborât miercuri la 4,3364 lei/euro, cel mai redus nivel din ultimele 12 luni. Un curs inferior, de 4,3340 lei/euro, a fost publicat de banca centrală la 30 ianuarie 2012.
În sesiunea precedentă, cursul a fost de 4,3894 lei/euro, asfel că nivelul de miercuri este cu 5,3 bani mai redus.
Pentru moneda americană, banca centrală a anunţat, de asemenea, un curs în scădere, cu 2,86 bani, la 3,2596 lei/dolar, reprezentând minimul din 29 februarie, când dolarul a fost cotat la 3,2357 lei.
Cursurile de referinţă leu/dolar sunt calculate de Banca Naţională a României în funcţie de paritatea leu/euro şi ratele de schimb euro/dolar.
„Includerea în indicele JP Morgan ne va sprijini în atingerea ţintei noastre strategice, ca ponderea nerezidenţilor la deţinerile de titluri să urce şi să se stabilizeze într-un interval de 15-20%. Odată ce această pondere se va stabiliza, vom putea vorbi, practic, ca despre o formă de investiţii străine directe permanente şi nu ca despre «hot money» (n.r. – capitaluri speculative), ale căror mişcări bruşte puteau brusca piaţa până nu de mult „, a spus Enache Jiru, secretar de stat în Ministerul de Finanţe.
Avantaje şi dezavantaje
Un curs “mai bun” al leului faţă de moneda unică europeană va ajuta, în primul rând, pe cei care au la bănci împrumuturi în valută, dar salariul în lei. Astfel, dacă pe 5 decembrie 2012 cursul era de 4,5454 lei/euro, la o rată lunară de 300 euro, plata era de 1.363,62 lei. La un curs de 4,3373 lei/euro, aceeaşi rată de 300 euro înseamnă numai 1.301,19 lei, adică mai mică cu 62,43 lei. Altfel spus, dacă o pâine costă un leu, iar o familie manâncă 2 pâini pe zi, doar din cursul favorabil familia respectivă îşi asigură pâinea pentru o lună de zile! Acelaşi lucru se întâmplă şi cu cei care au de plătit chirii, tot în valută.
În plus, sunt servicii, precum cele de telefonie, calculate în euro, dar plătite în lei. Evident, un curs mai bun face ca aceste plăţi să se diminueze.
De asemenea, preţul gazelor naturale din import scade. Reamintim, România produce aproximativ 70-80% din necesarul intern, restul fiind importat din Federaţia Rusă. Importurile se realizează în dolari. Un curs mai mic al dolarului faţă de leu, determină o ieftinire a preţului gazelor naturale. De asemenea, România importă şi aproximativ 60% din petrolul pe care îl foloseşte, iar, un curs mai bun, duce inclusiv la scăderea preţurilor carburanţilor.
Avantajul este şi că, în indicele preţurilor de consum (IPC – “unitatea de măsură” a inflaţiei), gazele naturale, chiriile, combustibilii, telefonia au o pondere suficient de mare, astfel încât şi inflaţia să fie mai mică.
Poate cel mai mare dezavantaj al unui curs mic al leului îl reprezintă influenţa asupra importurilor şi exporturilor, iar, în final, asupra balanţei externe de plăţi.
Un curs mare, face atractive exporturile româneşti pe pieţele internaţionale. În plus, având în vedere că aproximativ trei sferturi din exporturile româneşti se realizează pe piaţa europeană, iar aceasta este în plină criză, un curs mic diminuează vânzările pe piaţa unică. Dacă, în 2012, exporturile încă au putut face faţă concurenţei europene (şi datorită unui curs favorabil), acum cursul nu mai reprezintă un avantaj competitiv pentru mărfurile româneşti. La extrem, este posibil ca multe firme exportatoare să dea faliment, iar angajaţii să intre în şomaj, ceea ce înseamnă că, neavând un salariu, degeaba se îmbunătăţeşte cursul, pentru că foştii lucrători oricum nu vor mai avea cei 300 euro să plătească rata la bancă! Astfel, inclusiv băncile vor avea probleme!
Pe de altă parte, un curs mai mic face importurile mai ieftine. Chiar mai ieftine decât produsele de acelaşi fel fabricate în România. Un cumpărător, indiferent cât de patriot ar fi, până la urmă cumpără cel mai ieftin lucru la acelaşi nivel de calitate. Din nou, dus la extrem, este posibil ca şi firme care îşi vindeau toată marfa pe piaţa locală să dea faliment, cu aceleaşi consecinţe ca şi la firmele exportatoare.
În final, pentru că scad exporturile şi cresc importurile, va avea de suferit şi balanţa externă de plăţi, iar deficitul de cont curent se va majora!
Astfel, Banca Naţională a României are un rol definitoriu în a menţine un curs “nici prea-prea, nici foarte-foarte”, tocmai pentru a ajuta economia românească, dar şi pe fiecare român în parte!
