Marian Năstase, președintele Consiliului de Administrație al combinatului de aluminiu ALRO Slatina, a anunțat, într-o întîlnire cu presa, că investițiile companiei se vor concentra, în continuare, în tehnologie, eficiență și calitate, dar și către producția de energie electrică, ”responsabilă” pentru 50% dintre costurile de producție. ALRO este cel mai mare consumator de energie din România, cu un consum total anual de circa 1,2 TWh. ALRO investește, anual, aproximativ 25 milioane de dolari.
”Avem acordul de mediu pentru centrala pe gaze de la Slatina”, a spus Marian Năstase.
Potrivit acestuia, în iulie 2025, ALRO a obținut acordul de mediu pentru construcția unei centrale electrice în ciclu combinat pe gaze naturale, cu capacitate instalată de aproximativ 470 MW, la Slatina, unul dintre cele mai importante proiecte energetice industriale dezvoltate de un mare consumator de energie din România.
„Îți trebuie două ingrediente: să ai acces la turbine – și se pare că e lungă coada de așteptare la turbine -, și să ai un preț accesibil la gaz, printr-un contract pe termen lung”, a declarat Marian Năstase, confirmând existența unor discuții cu OMV Petrom și Romgaz privind posibila utilizare a gazelor din proiectul offshore Neptun Deep din Marea Neagră.
„Ai gaz, ai business. N-ai gaz, ai muzeu. Și noi nu construim muzee”, a punctat Marian Năstase, subliniind dificultatea încheierii contractelor de aprovizionare pe termen lung pe piața românească de gaze naturale.
Băncile solicită pentru finanțarea unor astfel de proiecte atât contracte de gaze pe termen lung, cât și contracte de vânzare a energiei electrice, garanții și asigurări, a subliniat Năstase.
Pe de altă parte, acesta a anunțat înființarea a două noi companii pentru stocarea energiei în baterii, cu o capacitate totală de 150 MW. În februarie 2025 a fost înființată compania Stocare Energie Tulcea SA (“SET”), cu sediul în Tulcea, deținută în proporție de 80% de către Vimetco Management Romania SRL și 20% de către Alum SA. Apoi, în iunie 2025, a fost creată și Stocare Energie Slatina SA, cu sediul în Slatina, deținută în proporție de 99% de Alro S.A. și 1% de Conef SA. Prima va avea o capacitate de stocare în baterii de 50 MW, iar cea de-a doua – de 100 MW.
Nu sunt singurele investiții în baterii ale ALRO. Societatea mixtă CCGT Power Ișalnița SA, controlată de Complexul Energetic Oltenia (59,9%) și ALRO (41,1%), își reorientează strategia către dezvoltarea unor sisteme de stocare a energiei cu putere instalată totală de aproape 1.000 MW pe amplasamente ale CE Oltenia. Decizia vine după anularea, în ianuarie 2025, a celei de-a doua licitații pentru construirea centralei pe gaze de 850 MW de la Ișalnița, proiect inclus în planul de restructurare și decarbonare al CEO. „Proiectul de stocare va fi făcut tot cu grant din Fondul pentru Modernizare, dar trecem, de pe axa neprioritară, unde era gazul, pe cea prioritară, pentru stocaj și energie verde”, a explicat Marian Năstase.
Europa trebuie să se reindustrializeze
Discursul european s-a schimbat şi începem să ne trezim puţin la realitate şi să înţelegem că fără industrie nu prea avem şanse de izbândă într-o lume în care coloana vertebrală industrială e cea care contează, a mai declarat preşedintele Consiliului de Administraţie al ALRO, Marian Năstase.
„După cum aţi văzut, discursul european s-a schimbat. Am trecut la industrializare, ne-am dat cu toţii seama – sau începem încet, încet să ne trezim un pic la realitate -, că fără industrie nu prea avem şanse de izbândă într-o lume în care, după cum aţi văzut, coloana vertebrală industrială e cea care contează. Şi acesta este, după părerea mea, marele, să zicem aşa, câştig al acestei situaţii geopolitice complexe. Dar, părerea mea e că Europa încet, încet, începe să trezească. Şi asta face ca, pentru toate companiile industriale care încă există, să faci tot ce poţi să le ţii în viaţă”, a spus Năstase.
În opinia sa, în Europa trebuie crescut gradul de industrializare şi trebuie alocate cât mai judicios resursele financiare, aceasta fiind marea provocare.
„Trebuie să faci tot ce poţi să creşti gradul de industrializare. Trebuie să aloci resursele, care sunt din ce în ce mai puţine la nivel european, cât mai judicios. Aici, cred că, în continuare, este de fapt cel mai mare challenge: cum se alocă banii. Părerea mea este că aşa se întâmplă, în vremuri de pace şi când lumea o duce bine, mai faci şi prostii, arunci banii pe geam, pe lucruri de care n-ai nevoie, finanţezi lucruri de care n-ai nevoie. (…) La nivel european, aţi văzut cum a fost. Adică, parţial, vedem în continuare: finanţăm lucruri de care, realmente, n-avem nevoie, inutile”, a explicat Marian Năstase.
În acest context, el a subliniat că ALRO rămâne în continuare unul dintre pilonii centrali ai industriei româneşti, dar trebuie făcut cât mai mult pentru a se dezvolta şi alţi piloni şi a-i consolida pe cei care există.
„Şi devin foarte importante şi lanţurile industriale europene, pentru că războaiele care s-au ivit au arătat din nou, cum am văzut şi acum 5 ani (n.r. – în perioada pandemiei de coronavirus), au arătat din nou fragilitatea lanţurilor de aprovizionare lungi”, a afirmat preşedintele Alro.
Pe de altă parte, acesta a semnalat că, în prezent, se înregistrează o creştere a cotaţiei aluminiului în jurul a 3.200 de dolari tona, un nivel „structural stabil”, gestionat sau provocat în parte de decizia Chinei de a opri dezvoltarea de noi capacităţi în industria aluminiului, ceea ce duce la o stabilizare a producţiei.
„Astăzi, aluminiul e mai sus pentru că a fost inflamat, după părerea mea, de situaţia din Golf, unde cel puţin doi producători mari de aluminiu au fost afectaţi de bombardamente. Şi estimările publice sunt că va dura probabil în jur de doi ani până vor fi repuse în funcţiune capacităţile la valoarea maximă. Rămâne în continuare discuţia, traversarea Strâmtorii…Vom vedea cum se va termina. Dar punerea din nou în funcţiune durează doi ani. Deci, probabil, o să afecteze în continuare piaţa aluminiului. În celălalt sens, de reducere a presiunii, este Indonezia. Indonezia va pune, aşa sunt estimările, la sfârşitul acestui an, o capacitate mare de producere a aluminiului. Indonezia a luat, acum 10 – 12 ani, decizia să nu mai exporte materii prime. Şi au zis: vreţi bauxită? (…) Nu vă mai vindem bauxită. Veniţi, faceţi rafinărie de alumină, faceţi uzină de aluminiu şi vă dăm condiţii preferenţiale ca să puteţi accesa zăcămintele de bauxită. Asta a fost legiferată, s-a dat prin lege şi, anul trecut, cred, au terminat rafinăria de alumină, care a început să producă. Au terminat rafinăria de alumină înaintea fabricii de aluminiu şi atunci au început să vândă în piaţă alumina, ceea ce a adus la o scădere a preţului aluminei, deşi preţul aluminiului a crescut, ceea ce e contraintuitiv, dar asta e explicaţia. Anul acesta termină şi fabrica de aluminiu. Asta înseamnă că va fi în jur de un milion de tone capacitate. (…) China are 47 de milioane de tone şi vrea să reducă la 45 de milioane de tone. Deci, dacă sunt scoase două milioane de tone din producţia mondială şi se pune un milion de tone în Indonezia, nu e un factor care duce la reducerea preţului”, a precizat Năstase.
Totodată, el a menţionat că, în continuare, pe piaţa europeană, inclusiv în România, sunt presiuni legate de energie şi a semnalat că ALRO este într-o poziţie dificilă, în condiţiile în care, spre exemplu, în Franţa industria are preţ preferenţial la energie, în Germania sunt multe scheme de ajutor de stat, Italia „se descurcă”, iar Spania e singura ţară în care energia a devenit accesibilă, ieftină, deoarece s-a decuplat de la piaţa gazului şi aduce din Algeria, negociind alte aranjamente la gaze, diferite de cele din Uniunea Europeană.
Reciclarea trebuie stimulată
Reciclarea trebuie stimulată şi e nevoie de mai multe politici în acest sens, şi la nivel european şi naţional, a mai spus Marian Năstase.
„Circularitate. Sunt cei trei R: reciclare, recondiţionare, refolosire. Asta trebuie stimulat. Din punctul meu de vedere, ne trebuie mai multe politici de reciclare, şi la nivel european, şi la nivel naţional. Noi reciclăm foarte puţin. Toată lumea vrea să exporte. De ce să exporţi materie primă? Deşeul de aluminiu e materie primă, de ce să-l exportăm? Am investit în el, am băgat energie în el. E aici, e produs în Europa şi noi îl exportăm. Trebuie mai multe măsuri publice, zic eu, la nivel european, dar şi la nivel naţional, pentru circularitate, pentru reciclare. Comisia Europeană spune economie circulară. Eu îi spun reciclare. Şi de ce e important asta? Pentru că suntem ca în Meşterul Manole, adică, pe de o parte exportăm resursă şi pe de altă parte importăm resursă. Exportăm resursă ieftin şi importăm resursă scumpă. N-are sens. Exportăm, de fapt, valoare, exportăm cash”, a explicat Marian Năstase.
În context, el a subliniat că ALRO reciclează în jur de 100.000 de tone, în condiţiile în care reciclarea de aluminiu la nivel naţional, până să pună compania capacităţile în funcţiune, era undeva la 10.000 de tone.
Pe de altă parte, Marian Năstase a menţionat că strategia de bază a companiei, începând din 2004, vizează exportul şi produse cu valoare adăugată mare, în prezent exporturile ajungând la un nivel de 82% din producție.
„La partea asta de produse cu valoare adăugată, sunt produse la care chinezii ne bat. De exemplu, folie este complet ineficient să faci în Europa pentru că chinezii fac din turnare continuă. Ei fac din metal lichid, şi atunci scot un cost, fără subvenţii chiar, imbatabil. La table subţiri la fel, chinezii sunt mai buni. Iar prima nu e aşa de mare. În schimb, unde putem noi să facem diferenţa e la plăci, plăci dure pentru industria aero, pentru aplicaţii duale, acolo e mai complicat să le faci. Şi, bineînţeles, noi în continuare ne focalizăm pe exporturi. De ce exporturile? În primul rând pentru că e piaţa noastră fundamentală. Noi nu avem încă o industrie în România suficient de dezvoltată, să absoarbă mai mult. Deja absoarbe. Şi e o evoluţie, cam din 2006-2007 se vede o evoluţie pe piaţa românească. Dar nu e încă la nivelul la care să poată absorbi mai mult. Iar în flancul estic, cu excepţia Poloniei, absorbţia e destul de mică. În schimb, continuăm să vindem în Europa de vest, cu prioritate în Germania, în Statele Unite, în Coreea, Israel, Italia foarte mult”, a precizat preşedintele ALRO.
Fondul pentru Modernizare, posibilă sursă de finanțare a industriei românești
Uniunea Europeană încearcă să răspundă presiunii tot mai mari asupra competitivității industriei europene printr-un nou mecanism de ajutor de stat destinat reducerii costurilor energiei electrice pentru marile companii consumatoare de energie. Instrumentul-cheie este Secțiunea 4.5 din noul cadru european CISAF (Clean Industrial Deal State Aid Framework), adoptat în 2025.
Marian Năstase a mai spus că Bruxelles-ul a trecut de la perioada în care finanța direct industriile europene, la o etapă în care oferă doar cadrul legal pentru intervenții naționale.
„Comisia Europeană a avut două faze – una în care avea bani și una în care nu mai are bani. Acum creează scheme și cadre de ajutor de stat, dar lasă finanțarea la nivelul statelor membre”, a declarat Marian Năstase.
Potrivit acestuia, doar statele cu resurse bugetare importante au reușit până acum să implementeze astfel de mecanisme. „Statele cu bani au dat ajutoare, cele fără bani doar s-au uitat. Dacă statul n-are bani, n-are”, spune acesta.
În cazul României, una dintre variantele analizate este utilizarea Fondului pentru Modernizare drept sursă de finanțare pentru o eventuală schemă de sprijin.
„Noi am propus ca Fondul pentru Modernizare să fie folosit pentru o astfel de finanțare. Am contribuit cu aproximativ 200 de milioane de certificate din totalul de 600 de milioane”, a explicat Marian Năstase (n.r. – Fondul european pentru Modernizare este alimentat din vânzarea certificatelor de carbon pe care statele le pun la dispoziție; România participă cu 200 milioane de certificate).
Năstase consideră că schimbarea de abordare a Bruxelles-ului are și o motivație socială și politică, nu doar economică.
„Europa a ajuns la concluzia că tranziția verde trebuie însoțită de măsuri concrete pentru menținerea competitivității industriale. Altfel, apar șomaj, tensiuni sociale și radicalizare politică”, avertizează acesta.
Noul cadru înlocuiește Temporary Crisis and Transition Framework (TCTF) și marchează o schimbare importantă de abordare la Bruxelles: Comisia Europeană nu mai finanțează direct schemele de sprijin, ci oferă statelor membre cadrul legal pentru a interveni fără a încălca regulile privind ajutorul de stat. Potrivit estimărilor Comisiei Europene, mecanismul ar putea reduce cu până la 25% costurile totale ale energiei electrice pentru industriile energo-intensive.
Secțiunea 4.5 din CISAF permite statelor membre să acorde reduceri temporare ale costurilor cu energia electrică pentru companiile active în sectoare expuse riscului de relocare în afara Uniunii Europene. Scopul măsurii este prevenirea relocării producției industriale; protejarea competitivității industriei europene; menținerea locurilor de muncă și a lanțurilor industriale strategice; susținerea electrificării și decarbonizării industriei. Comisia Europeană argumentează că prețurile energiei pentru industrie în UE sunt în prezent de două până la trei ori mai mari decât în SUA sau China, ceea ce generează un risc real de pierdere a investițiilor și a producției industriale.
Raportul Draghi privind competitivitatea europeană identifică explicit necesitatea unui mecanism european de „electricity price relief” pentru marile industrii consumatoare de energie. Mecanismul CISAF funcționează pe baza formulei „4 x 50”, descrisă de Comisia Europeană astfel: prag minim de preț de 50 euro/MWh; reducere de 50% a prețului mediu anual de pe piața angro; aplicarea sprijinului pentru 50% din consumul anual eligibil; reinvestirea a minimum 50% din ajutor în măsuri de decarbonizare și eficiență energetică. Sprijinul nu reprezintă o subvenție permanentă pentru costurile operaționale, ci un mecanism tranzitoriu condiționat de investiții în electrificare, flexibilitate energetică și reducerea emisiilor. Ajutoarele pot fi acordate pentru o perioadă de maximum trei ani, iar plățile nu pot depăși data de 31 decembrie 2030.
Ulterior adoptării CISAF, Comisia Europeană a concluzionat că instrumentele existente nu sunt suficiente pentru a răspunde unor eventuale noi șocuri energetice generate de tensiunile geopolitice din Orientul Mijlociu. În acest context, Executivul european a publicat METSAF – cadrul temporar privind ajutoarele de stat în contextul crizei din Orientul Mijlociu – care modifică temporar prevederile CISAF.
METSAF permite creșterea intensității ajutorului până la o reducere de 70% a prețului mediu anual de pe piața angro; majorarea plafonului de cumul al ajutoarelor de stat; aplicarea derogărilor până la 31 decembrie 2026.
Germania, Bulgaria, Slovenia și Spania au obținut deja aprobarea Comisiei Europene pentru implementarea unor scheme de sprijin bazate pe Secțiunea 4.5 din CISAF. Spania s-a alăturat recent acestui grup. Germania a notificat schema către Comisie la doar patru zile după publicarea cadrului european, semnalând importanța strategică acordată competitivității industriei.
În România, discuțiile sunt concentrate asupra identificării surselor de finanțare pentru o eventuală schemă similară.
ALRO la 60 de ani
ALRO a împlinit, anul trecut, 60 de ani de existență, într-un moment în care discursul european despre industrie și reindustrializare a început să se schimbe radical.
În 2025, ALRO a avut o creștere operațională solidă și focus pe competitivitate europeană. Potrivit directorului financiar, Genoveva Năstase, ALRO a încheiat anul trecut cu venituri de 3,9 miliarde lei, în creștere cu 14% în 2025, într-un context dificil pentru industria aluminiului.
ALRO a investit 145 milioane lei (aprox. 30 de milioane de dolari) în 2025, în tehnologie, eficiență și calitate. Grupul ALRO a raportat EBITDA de 219 milioane lei în 2025.
Directorul general al ALRO, Marian Cilianu, a declarat, la rândul său, că ALRO se concentrează în continuare pe produse cu valoare adăugată mare pentru industriile aerospațială și de apărare. Anul trecut s-au produs 88.000 tone de aluminiu primar și 129.000 tone de aluminiu prelucrat. ALRO are 2.400 de angajați, anul trecut mărindu-se numărul de salariați cu circa 200, în consițiile în care costurile medii totale (cu ”munca vie”) sunt de 2.500 euro/angajat.
