Interviurile video ale publicației FOCUS ENERGETIC continuă, invitată la “O cafea cu Gabi Moroianu“ fiind doamna Corina Popescu, președinte al Consiliului de Administrație al Moldelectrica (n.r. – ”Transelectrica” din Republica Moldova) și vicepreședinte Strategie și Dezvoltare Afaceri la ENEVO Group SA.
Energetician de formație, absolvent al Facultății de Energetică din Politehnica Bucureșteană, doamna Corina Popescu și-a început cariera ca inginer în cadrul fostei IDEB (Întreprinderea de Distribuție a Energiei București) și nu a mai părăsit niciodată acest domeniu: a fost secretar de stat în Ministerul Energiei, a fost director general al Transelectrica, al Grupului Electrica, a fost angajată a multinaționalelor E.On și OMV.
GM: Astăzi, după cum vedeți, ne bem cafeaua cu una dintre cele mai importante doamne din domeniul energetic, doamna Corina Popescu, unul dintre cei mai buni specialiști și pe transport, și pe distribuție, și pe trading, și pe furnizare. Apropo. În producție ați lucrat vreodată? Nu spun că nu vă pricepeți. Dacă ați lucrat, pentru că, în celelalte domenii pe care le-am spus, ați lucrat.
CP: N-am lucrat direct, dar, atunci când am lucrat pe segmentul de trading, am optimizat portofoliul de producție al grupului OMV Petrom. Era un portofoliu impresionant. Toată lumea, când vorbește despre Petrom, acuma se gândește doar la centrala electrică de la Brazi. La vremea respectivă avea și un parc eolian și mai avea și 100 de megawați instalați în motoare mici, „gas to power”, investiții pe care le făcuseră ca să se conformeze cu cerințele de mediu la sondele de la momentul respectiv.
GM: Deci, știți. V-am zis că știți și producție, știam, dar nu știam dacă chiar ați și activat, ca să nu mai spunem că ați fost și de partea cealaltă ”a baricadei”, și anume la guvernare, cel puțin în cea referitoare la domeniul eunergetic. Ați fost secretar de stat. Deci, le știți pe toate.
CP: Voiam să spun că eu consider că nimeni nu cred că le știe pe toate și că, de fiecare dată, și ăsta a fost pe tot parcursul meu profesional, am tot încercat să învăț de fiecare dată, indiferent de poziția pe care am avut-o. Eu consider că, în general, reușitele sunt ale unei echipe și nu ale unei persoane. Că am cunoștințe pe toate segmentele – da, dar schimbările și tranziția din sectorul energetic presupun atât de multe lucruri, care se schimbă de la o zi la alta, încât, dacă nu înveți, nu le mai știi pe toate.
GM: Așa este. Chiar am constatat. Nu mai vorbesc de legislația de la pandemie încoace în privința, eu știu, să spun, a ajutoarelor pentru populație și pentru firme; că s-au schimbat de nenumărate ori. Nici măcar nu mai vorbesc de legislația internă. Mă refer doar la câte schimbări s-au făcut la nivel de Comisie Europeană. Acuma s-a dumirit toată lumea: că energia chiar este o problemă de siguranță național și de securitate națională.
Știți ce se întâmplă în România. Acum, ați trecut Prutul și sunteți președintele Consiliul de Administrație al, să-i spun, ca să mă fac înțeleasă, Transelectrica Moldova. Cum e?
CP: Așa este. Președintele Consiliului de Administrație de la compania de stat Moldelectrica. Așa se cheamă pe partea aceea a Prutului. Da, este un challenge foarte mare.
Compania se află într-un amplu proces de transformare. Eu am văzut același proces de transformare pe care sectorul energetic românesc l-a parcurs în jurul anilor 2000 – 2004. Ei, cumva, au exact același lucru. Încearcă să își construiască un sector energetic independent. Ei, ca și sector energetic, n-au fost independenți niciodată. Totdeauna au depins fie de Moscova, fie de Kiev, iar astăzi, în conjunctura geopolitică actuală, au realizat și ei cât de important este acest sector energetic și cât de important este să ai un sector energetic care e în controlul tău și nu în controlul altora.
GM: Adică, cum erau în controlul altora? Nu aveau un dispecer energetic național? Vă întreb pentru că Transelectrica noastră are DEN.
CP: Da, așa este. Are un dispecer național, dar nu cu toate funcționalitățile. Echilibrarea sistemului energetic era făcută fie de Moscova, fie de Kiev.
GM: Cumva tradițional, de pe vremea URSS.
CP: Da. Și faptul că ei nu au centrale care să fie capabile să echilibreze sistemul energetic. Există această centrală de la MGRES, care e în zona transnistreană, din zona Tiraspolului, în zona Trasnistriei, cunoscută ca centrala de la Cuciurgan; e cea mai mare din Republica Moldova. Începând cu ianuarie anul trecut, din cauza diminuării sau opririi tranzitului de gaze rusești pe teritoriul Ucrainei, nemaiavând combustibil, deși este deținută și operată de Inter RAO, compania rusească, funcționarea ei este limitativă și restricționată doar la ceea ce autoritățile de la nivel european împreună cu Republica Moldova au stabilit. Deci, ea, practic, nu asigură, cum se întâmpla în trecut, aproape 80% din necesarul de consum din zona Moldova.
GM: Am înțeles. Vorbeați de independența energetică a Moldovei. Acum, or fi ei frații noștri, că tot români sunt și ei, dar suntem două țări diferite. Știu că noi ne tot zbatem să facem cât mai multe linii de interconectare, de interconexiune, cu Republica Moldova. Mă refer și la energie electrică, și la gaze naturale. Acum, cu dumneaoastră vorbesc numai despre energie electrică. Asta înseamnă o independență a Republicii Moldova? Câte, până la urmă, linii sunt, câte sunt în construcție, le mai facem, nu le mai facem? Care e situația?
CP: Deci, există patru linii de 110 kilovolți și care, în anumite situații critice, pot să asigure alimentarea cu energie electrică în regim insularizat pentru anumite bucățele din Republica Moldova. Și astăzi este o singură linie de interconexiune funcțională, la Vulcănești, nu doar pentru Republica Moldova, ci și pentru sudul Ucrainei, cel care a fost afectat acum de război. La faza de licitație – construcție mai există o altă linie de 400 kV, Suceava – Bălți. Și în partea de proiectare – iar aici, anul trecut, eu zic că a fost un succes, pentru că Statele Unite și-au manifestat în continuare suportul pentru Republica Moldova, suportul pentru a finanța a 3-a linie de interconexiune, Strășeni – Gutinaș, cea care pleacă de la noi.
GM: Tot una de 400 kV.
CP: Tot una de 400. Dacă interconexiunea se face la un nivel de tensiune superior, doar acelea pot fi folosite. Nu poți să funcționezi în regim de import cu un nivel de tensiune superior, de 400 kV, și cu un nivel mai mic de 110 kV. Este și motivul pentru care am zis că cele patru linii de interconexiune de 110 kV se folosesc în alt de sistem – în insulă.
GM: Întrebarea era așa: dinspre partea română, cumva, investiția merge. Finanțarea se face numai de către partea română sau și de către partea moldovenească?
CP: Nu. Finanțările se fac așa cum se finanțează toate liniile de interconexiune. Fiecare își finanțează investiția până la graniță. Construcția liniei pe teritoriul României este finanțată de către Transelectrica. Construcția liniei și stația de pe teritoriul Moldovei sunt finanțate de Republica Moldova. Și, cumva, la nivel european, partea de finanțare a acestor categorii de investiții este bine structurată, adică toate veniturile pe care un operator de transport le capătă din alocările de capacitate pe toate granițele pot fi folosite doar pentru această finanțare, de linii de interconexiune. Deci, cumva, dacă nu le folosești ca și venituri pentru finanțarea și construcția de linii de interconexiune, atunci reglementatorul îți ia banii înapoi și-ți modifică tarifele locale.
GM: Am înțeles.
CP: Banii câștigați din alocarea de capacitate pe Isaccea – Vulcănești reprezintă una din sursele de finanțare pentru celelalte lucrări. Pentru linia Suceava – Bălți, cei din Republica Moldova au deja finanțare. Licitația pe linie e în plină desfășurare, probabil că se va finaliza în această primăvară. Transelectrica deja a finalizat această licitație. Deci, au trecut în partea de proiectare, inginerie.
Iar pentru cea de a treia linie, la fel. Statele Unite asigură finanțarea pentru Moldova.
GM: Apropo. În Moldova, cum sunt licitațiile? La noi trebuie să faci tot fel de…La fel de greoi?
CP: La fel de greoi. Cum au finanțare de la BERD, de la Banca Mondială, suplimentar trebuie să se asigure că îndeplinesc și acele condiții. Sunt niște condiții suplimentare.
GM: Este normal, având în vedere că sunt bani, până la urmă banii tuturor, că sunt bani bugetari sau sunt bani ai unei companii deținute de stat, deci, tot de către cetățeni, mi se pare firesc să fie mai grijulii cu banii.
CP: Fiind o activitate de monopol, în principal, deci, având un monopol, atunci într-adevăr, trebuie un control mai mare pe cum se chetuiesc banii.
GM: Așa e. Totuși, mi se pare că, uneori, birocrația asta e mult, mult prea restrictivă, dar nu într-un sens bun, ci într-un sens rău; mai mult pune piedici. În loc să te ajute, pune piedici. Da, mă rog. Vorbeam despre, până la urmă, implicarea companiilor românești. Și aici mă refeream la Transelectrica implicată în aceste interconectări cu Republica Moldova. Mă iertați. Înainte de a trece la această întrebare, vreau să vă întreb cum au decurs relațiile în iarna aceasta, care pare că încă nu s-a terminat, între România și Republica Moldova din punct de vedere al energiei. Dacă, într-adevăr, Republica Moldova a avut energie din România și cam cum a decurs. Că știu că au fost niște probleme în Republica Moldova.
CP: Au fost niște probleme, pentru că, așa cum am spus, liniile sunt cumva strâns interconectate cu cele din Ucraina și, evident că, atacând sistemul energetic din Ucraina, impactul se regăsea și în Republica Moldova și se transmite mai departe, la nivelul zonei interconectate.
Știi că eu am pomenit de foarte multe ori că, în momentul în care ne-am interconectat sincron, teoretic, la nivelul sistemului energetic, toată lumea este cu arma la picior, pentru că oricând se poate întâmpla și la nivelul unor posibile atacuri cibernetice, și la nivelul … Cumva, sistemul energetic și ce am învățat eu de când am terminat, este foarte important să există o disciplină ca și-n armată.
GM: Da, știu că înainte de 1990, la noi chiar era, cumva, militarizat sectorul.
CP: Acum, nu e vorba că de militarizare, ci e vorba de disciplina care trebuie să existe: disciplina de dispecer, disciplina în care se fac anumite lucrări, când se fac manevrele pentru execuția de noi lucrări. Deci, lucrurile sunt foarte bine stabilite.
GM: Mă iertați că vă întrerup. Am auzit că, dacă zice dispecerul „închizi”, închizi, dacă spune în secunda doi „deschizi”, deschizi. Păi, stai, că să vezi, că eu, de fapt, trebuie să vând curent. Nu mă interesează pe mine ce vinzi, ce cumperi tu.
CP: Îmi aduc aminte de un episod întâmplat cu mulți ani în urmă, când dispecerul de la Oltenia, directorul general, îi dădea un ordin și dispecerul de acolo nu executa. Au luat și compania, și dispecerul respectiv, pe persoană fizică, o amendă, încât lucrurile s-au clarificat rapid.
Nu, pentru că, până la urmă, în momentul în care primești un ordin de dispecer, în momentul respectiv înseamnă că sistemul energetic are nevoie de ordinul acela.
Eu pot să dau exemplu din experiența mea. Eu am crescut într-o familie de energeticieni și totdeauna am știut că, atunci când dispecerul spune ceva, tu trebuie, indiferent de poziția pe care o ai, că e secretar de stat sau…, trebuie să faci un pas în lateral și să-i lași pe ei, pentru că știu cel mai bine ce trebuie făcut.
Revenind la întrebarea pe care mi-ai adresat-o. Aș vrea să le mulțumesc colegilor din Transelectrica și în special celor de la Dispecerul Energic Național pentru suportul pe care îl acordă colegilor din Moldova, de la Moldelectrica. Este o conlucrare foarte bună și, într-adevăr, neexistând încă dezvoltată foarte bine partea asta în Republica Moldova, cumva, partea română vine și compensează cu experiență. Este un transfer de cunoștințe, de mod de abordare dintr-o parte în cealaltă, atât la nivel legislativ, pentru că anul trecut au implementat și ei Piața serviciilor de sistem, Piața de echilibrare – nu aveau. Cumva, există acest suport. Plus că au suportul lor și în procesul în care Moldelectrica se află acum, acela de a adera ca membru cu drepturi depline în ENTSO-E și, cumva, colegii din Transelectrica le acordă suport în grupele de lucru de la nivelul ENTSO-E. Din perspectiva asta, există o colaborare nu doar pe linie operativă și în sectorul operațional, dar și suport în a construi tot cadrul de reglementare de care au nevoie, să-și construiască independența energetică.
Au fost momente în care a fost nevoie de energie, spun ei ajutor de avarie. Sunt niște reglementări la nivel de TSO (n.r. – Operator de Transport și Sistem/ Transmission System Operator) și, cumva, lucrurile astea sunt clar reglementate.
În rest, ce aș vrea să spun? Totdeauna, pentru energia pe care a importat-o din România, cei din Moldova au plătit prețul pieței. „Le-am dat energie pe gratis” e un mit pe care eu aș vrea să-l dezmint.
GM: Sunt niște vorbe aruncate de unii. Cei din domeniu știu exact.
CP: Iar pentru ajutorul de avarie se plătește tot așa, conform practicilor europene. Deci, în momentul în care se solicită energie ca și ajutor de avarie, se plătește într-un termen foarte scurt, deci Moldelectrica trebuie să plătească într-o săptămână contravaloarea energiei și contravaloarea energiei nu este foarte ieftină, e prețul pentru ziua următoare plus 100 euro.
GM: Adică e PZU plus 100 euro, ăsta este ajutorul de avarie?
CP: Da, se plătește într-un termen foarte scurt. Deci, cumva, pe partea cealaltă se fac eforturi să se asigure flux financiar, deși Moldelectrica încasează de la participanții din piață după două luni de zile, nu după o lună de zile, cum se întâmplă în România. Se fac eforturi pentru a putea asigura financiar lucrurile acestea.
GM: O să treacă și Moldelectrica la decontări după o lună.
CP: Cu siguranță. S-a modificat Legea energiei anul trecut, s-au aprobat codurile europene.
GM: A intrat pe făgaș. O să dureze.
CP: Noi am făcut asta în mulți ani. Ei sunt și mici și e mult mai greu pentru o țară mai mică să o facă atât de repede și într-un regim alert și, cumva, și cu pistolul la tâmplă.
GM: Așa e. Uneori chiar la propriu, din păcate.
CP: Și cu pistolul la tâmplă și, cumva, sunt mândră de modul în care colegii de acolo au înțeles care este importanța. Efortul este fantastic pentru ei, pentru că nu sunt obișnuiți și de multe ori trebuie să se răspundă la întrebarea: „Dar, de ce? Nu era bine înainte? Nu ne durea capul”. Da, dar când se trăgea heblul și rămâneam fără curent, ne durea capul.
GM: Da, exact. Și de ce vrei să te doară capul? Că faci niște documente și pui la punct niște proceduri sau că rămâi fără curent? Care durere de cap crezi că e mare?
Revenind la implicarea companiilor românești. Am văzut că Transelectrica face interconectări. Transgazul chiar e cu un pas înainte și a preluat Transgazul moldovenesc, este acționarul majoritar de acolo. Marile companii românești, și mă refer în primul rând la cele deținute de statul român, vin să investească în Moldova? Mă refer la sectorul energetic.
CP: Nu pot să îți dau un răspuns tranșant la lucrul acesta. Știu că există la nivel de guverne discuții, dar nu este un proiect concret. Există discuții, există negocieri, au existat încercări și aici o spun ca una dintre cele care am fost implicată în achiziția de la spanioli a companiei de distribuție și furnizare și, din păcate, atunci compania Electrica, deși a făcut o ofertă corectă, a fost pregerată o altă ofertă, cea a celor de la Premier Energy. Asta este. Deci, sunt și sunt companii din România care lucrează acolo. De exemplu, compania Siemens România împreună cu Electromontaj lucrează în a construi partea de 400 kV în stația Chișinău pentru viitoare interconexiune între stația Isaccea și stația Chișinău. Merg la licitațiile acestea internaționale.
GM: La un moment dat, cel puțin aici, la noi, se zvonea că niște companii românești, apropo Electrica, Romgaz, cred că și SAPE, să construiască o termocentrală pe gaze chiar la Chișinău. Nu mai știu nimic. Cred că acum vreo 2-3 ani. Cred că nu s-a întâmplat nimic, a fost doar o intenție.
CP: Ce pot să spun este că nu s-a întâmplat. Ce aș mai putea spune e aceea că sunt anumite companii din România care și-au construit sucursale de furnizare de energie electrică, gaze naturale – pentru că ai pomenit Electrica – Electrica Furnizare, Romgazul pentru furnizare de gaze naturale în Moldova.
Deci, în perspectiva deschiderii pieței de energie electrică și de gaze naturale, sunt companii și sunt furnizori din România mai mari, mai mici și companii în care statul este acționar, care sunt interesate acolo. Au fost niște licitații anul trecut, similare cu cele din România, pentru construcția de energie regenerabilă, inclusiv o licitație pentru construcția de capacități de echilibrare. Nicio firmă românească nu a participat la aceste licitații. Deci, din perspectiva asta nu pot să îți spun că se întâmplă ceva concret.
GM: Totuși, din punctul dumneavoastră de vedere, se vede o apropiere, vorbesc energetică, între România și Republica Moldova? Pentru că dumneavoastră sunteți, cumva, implicată și de o parte și de cealaltă a Prutului.
CP: O apropiere există. Unul dintre câștigurile de anul trecut pentru sector a fost acela că OPCOM și-a lansat activitatea pentru Piața pentru Ziua Următoare și Piața Intrazilnică în Moldova. Acolo are o companie care se chema OPEM și astăzi participanții la piața din Moldova pot folosi cele două mecanisme de vânzare-cumpărare a energiei electrice pe Piața pentru Ziua Următoare și Piața Intrazilnică. Este un proces pe care l-a urmat și România, ca, în perioada următoare, nu imediat următoare, piețele acestea să se cupleze cu piața europeană. Deci, cumva, există la nivel de cele două TSO-uri, atât Transelectrica, cât și Transgaz investesc. Mecanismele de piață sunt, cumva, legate, sunt furnizori care sunt interesați. Ce nu sunt? Nu sunt companii care să vină, cel puțin până astăzi, când vorbim noi, care să meargă să investească în sectorul de producție.
GM: Înainte să încheiem, mai voiați dumneavoastră să spuneți ceva? Poate nu v-am întrebat eu și dumneavoastră ați fi vrut să spuneți. În afară de mulțumirile pe care le-ați transmis colegilor din Transelectrica pentru ajutorul dat Moldelectrica.
CP: Aș putea să spun că ce mi-aș dori este ca profesionalismul să reintre în funcționarea sistemului energetic românesc.
GM: Să știți că și noi, ziariști, gândim la fel.
CP: Dacă îmi permiți, Gabi, aș vrea să lansez, pentru că noi, doamnele, avem o societate a profesionistelor din sectorul energetic, SPER. Ce aș putea să spun: eu cred că este momentul de cotitură în care sectorul energetic sau profesioniștii din sectorul energetic trebuie să strângă rândurile și să reconstruiască partea asta de profesionalism în sector. Cred că e foarte important pentru ceea ce construiește în România și pentru unde ar trebui să fie România la nivel european. Sunt foarte mulți oameni deștepți. Spun altă dată o poveste, la următoarea „Cafea”. O poveste pe care am trăit-o când eram secretar de stat. Și eu chiar cred în profesioniștii din sectorul energetic românesc și se vede, pentru că, în momentele critice, au reușit să-i ajute și pe vecini, pentru că, până la urmă, sunt româncă.
GM: Așa este. Vă mulțumesc mult!
