Klaus IOHANNIS
Criza energetică cu care se confruntă Europa nu numai că nu dă semne că se rezolvă, dar pare că se adâncește și mai mult! România are șansa de a-și crește producția de energie electrică foarte repede, chiar nesperat de repede! Cu o condiție: Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) să ia urgent decizii în ceea ce privește Hidroelectrica și Complexul Energetic (CE) Oltenia (CEO)!
După ce pandemia de coronavirus a lovit mapamondul, acum lumea se confruntă cu o altă problemă: criza energetică, dublată de o secetă cumplită. În plus, Pactul Verde european adaugă aproape 100 euro la fiecare megawatt, doar din plata certificatelor ”negre”, de poluare (certificate de emisii de gaze cu efect de seră). Și, ca și cum n-ar fi de ajuns, Europa are o problemă în plus: războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei. Urmările sunt devastatoare: creșteri inimaginabile ale prețurilor la energie electrică și gaze naturale. Dacă un preț normal al curentului electric era de circa 50 euro/MWh, acum nu mai miră pe nimeni tranzacțiile la prețuri de 500 euro/MWh pe piețele spot. La gaze naturale, prețurile normale ar trebui să fie undeva în jurul a 200 – 250 dolari pentru 1.000 metri cubi (mc). S-au făcut tranzacții pe piețele internaționale și la peste 2.000 dolari/1.000 mc. În prezent, la hub-ul Title Transfer Facility (TTF) din Olanda, de referință pentru piața europeană, gazele pentru iarna 2022 – 2023 se tranzacționează cu aproximativ 200 euro/MWh (circa 2.150 dolari/1.000 mc).
Și, până la urmă, chiar dacă este o problemă, prețul nu este cea mai mare problemă! Lipsa energiei electrice și a gazelor naturale reprezintă cea mare mare provocare pentru perioada ce urmează! Federația Rusă este principalul furnizor de gaze naturale pentru Europa. Iar, din gaze naturale, pe lângă îngrășăminte chimice, tot felul de ”plastice”, medicamente etc., se produce și energie electrică. Cum Uniunea Europeană a introdus sancțiuni împotriva Rusiei din cauza invaziei în Ucraina, livrările de gaze ale Gazprom s-au redus drastic. De exemplu, gazoductul Nord Stream 1 mai transportă doar 20% din cât ar putea să transporte.
Nemții au mizat pe gazele rusești. Au fost promotorii Pactului Verde European, ceea ce a condus la planuri de închidere a termocentralelor pe cărbune. După dezastrul de la Fukushima, din 2011, cancelarul german Angela Merkel a decis să se renunțe la cele 23 de reactoare nucleare ce funcționau în Germania. Toată cantitatea de electricitate produsă de termocentralele pe cărbune și cele nucleare trebuia înlocuită cu energie verde (eoliană și fotovoltaică), iar ca back-up, pentru echilibrarea sistemului energetic, trebuiau folosite termocentrale pe gaze, materia primă fiind furnizată de Rusia. Mai mult, în Germania, foarte multe uzine au propriul producător de energie electrică și termică. Așa cum CET Galați aparținea, de fapt, de Sidex, iar Termocentrala Midia de rafinăria Petromidia, la fel există astăzi în Germania circa 30.000 MW instalați chiar pe platformele industriale. Care utilizează gazele naturale pentru producerea de electricitate și abur tehnologic. În comparație, întreaga capacitate instalată în România este de 18.400 MW. Dacă Rusia nu mai livrează gaze, este puțin probabil ca fabricile nemțești să mai poată funcționa! De altfel, pentru a mai avea cât de cât energie electrică, actualul cancelar, Olaf Scholz, vrea să prelungească durata de viață a ultimelor 3 centrale nucleare, care ar fi trebuit închise la sfârșitul acestui an. Mai mult, se gândește să redeschidă unele centrale pe cărbune.
Cert este că, la nivel european, pentru a avea cât mai puține probleme, se recomandă reducerea consumului de gaze naturale cu 15%, mai ales pentru producerea de energie electrică.
România își poate crește producția aproape imediat
România are o situație privilegiată: are producție proprie de gaze naturale, are materie primă pentru centrala de la Cernavodă, are ape pentru hidrocentrale, are cărbune pentru termocentrale.
Din păcate, românii nu prea știu să-și folosească atuurile! De exemplu, deși avem aproape 3.100 MW pe cărbune, nu reușim să producem decât maxim 1.300 – 1.500 MWh de energie. Termocentrala Paroși, cu o capacitate de 150 MW, funcționează maxim 48 de ore pe săptămâni, din lipsa huilei (nu mai avem nici utilaje, nici mineri care să scoată cărbunele din subteran).
Complexul Energetic Oltenia, deși ar putea să producă chiar și aproape 2.000 MWh, nu produce decât 1.200 – 1.300 MWh. Motivul: la cea mai mare mină de suprafață, de lignit, cea de la Roșia, care aprovizionează termocentrala Rovinari, a fost oprită activitatea. Decizia de închidere a minei a fost luată de Tribunalul București, la solicitarea unei organizații non-guvernamentale, care a solicitat suspendarea și chiar anularea Acordului de Mediu, pentru anumite încălcări ale legislației. De exemplu, ecologiștii arată, în cererea de suspendare/anulare a acordului de mediu pentru exploatarea minieră Roșia, că se pun în pericol specii protejate ”care au nevoie de protecție strictă și care se regăsesc în zona de proiect” potrivit OUG 57/2007 și Directivei europene 43 din 1992. Chiar dau și exemple de astfel de specii: Lacerta viridis, Lacerta agilis și Carduelis carduelis. Adevărat, spuse în latină, denumirile capătă o sonoritate aparte, dar pe românește își pierd din importanță, pentru că, de fapt, este vorba despre gușter (Lacerta viridis), șopârlă (Lacerta agilis) și sticlete (Carduelis carduelis)!
Astfel, CE Oltenia funcționează, în prezent, cu doar 5 grupuri energetice, în loc de 7, cu cât ar fi putut. Un grup energetic are o putere instalată de 330 MW.
La Hidroelectrica, lucrurile sunt și mai ciudate! Sunt 3 hidrocentrale finalizate în proporție de peste 90%, dar care nu pot fi racordate la sistemul energetic național din cauza unor probleme mai mult artificiale decât reale!
Amenajarea Hidroenergetică Răstoliţa, un obiectiv cu o putere instalată de 35,2 MW și o energie medie anuală de 46.300 MWh/an, nu poate să producă pentru că încă nu s-au găsit formule de despăgubire a urmașii grofilor Bannfy, care au fost împroprietăriți cu 9.000 ha de pădure de către Tribunalul Tg Mureș exact unde ar trebui să fie echipamente necesare hidrocentralei Răstolița.
Pe râul Jiu, lucrurile sunt cel puțin la fel de bizare! Proiectul, demarat în anul 2003, care vizează construirea unui baraj pe râul Jiu, a unei microhidrocentrale la Livezeni şi a două centrale hidroelectrice la Dumitra şi Bumbeşti, a fost oprit în 2017, printr-o decizie definitivă a justiţiei, după ce mai multe organizaţii de mediu au reclamat faptul că lucrările sunt realizate în Parcul Naţional Defileul Jiului, sit Natura 2000. Cele două hidrocentrale, finalizate în proporție de peste 90%, au o capacitate instalată de 60 MW. S-a adoptat o nouă lege, care permite finalizarea lucrărilor, dar este contestată la Curtea Constituțională, care încă nu a luat o decizie.
Dacă nemții ”calcă în picioare” toate deciziile pe care le-au luat și trec la redeschiderea termocentralelor pe cărbune și la amânarea închiderii centralelor nucleare, în România lucrurile ar fi mult mai ușor de rezolvat!
Majoritatea problemelor pentru care CE Oltenia și Hidroelectrica nu pot produce mai multă energie electrică sunt ”ecologice”. Mai mult, chiar activiștii de mediu aduc în discuție OUG 57/2007. Dar chiar OUG 57/2007 prevede, la art. 6, că ”Instituirea regimului de arie naturală protejată este prioritară în raport cu orice alte obiective, cu excepția celor care privesc: a) asigurarea securității naționale;(…)”!
Dacă nici acum, cu criză energetică și război, producția de energie electrică nu este o problemă de securitate națională, nu știm când ar putea să fie!
Foarte simplu, într-o perioadă extrem de scurtă, România ar putea să aibă câteva sute de megawați de energie în plus! Și nu ne-am mai pune problema că importăm prea multă energie electrică, că s-ar putea să rămânem fără lumină la iarnă etc. Avem o șansă pe care n-avem voie să o ratăm!
Pentru aceasta, însă, președintele Klaus Iohannis trebuie să convoace urgent o ședință a CSAT! Iar CSAT trebuie să declare și mina Roșia, și hidrocentralele Răstolița, Dumitra și Bumbești ca fiind absolut necesare pentru asigurarea securității naționale! Ceea ce, de altfel, și sunt!
