Gazele de şist, noua “Roşia Montană”

În ultimele zile pare că românii au uitat de Roşia Montană şi au acum o altă preocupare ecologică majoră: gazele de şist sau shale gas. Ca şi în cazul mai celebrei probleme, cea de la Roşia Montană, şi gazele de şist au reuşit să împartă societatea românească în două: pro şi contra. De o parte sunt susţinătorii, care văd în gazele de şist o modalitate de a scăpa de “jugul” rusesc al gazelor, iar de cealaltă parte sunt contestatarii, care văd efectele negative asupra mediului şi sănătăţii populaţiei, odată cu demararea exploatării acestor resurse.

În România, doar Chevron are avizele necesare pentru extracţia gazelor de şist, pentru perimetrele concesionate. Unul este cel din zona Bârlad (cu o suprafaţă de aproximativ 600.000 hectare), achiziţionat de la Regal Petroleum. Pe lângă acesta, cu puţin timp în urmă, a primit “undă verde” de la Guvern pentru încă trei perimetre, în Dobrogea (în suprafaţă totală de aproximativ 300.000 de hectare).

Pe lângă Chevron, au mai câştigat alte patru perimetre Avere Energy (Tria, Băile Felix, Periam şi Biled), situate în vestul ţării, la care se adaugă alte trei ale MOL (Voivozi, Adea şi Curtici), în aceeaşi zonă. De asemenea, şi deţinătorii altor perimetre, precum Petrom, Romgaz şi Sterling Resources, şi-au declarat intenţia de a exploata gaze neconvenţionale.

Contra gazelor de şist

Primăria din Bârlad, condusă de Constantin Constantinescu, a demarat o campanie de strângere de semnături împotriva exploatării gazelor de şist prin procedeul fracturării hidraulice. Deputatul Dan Marian a lansat chiar ideea unui referendum la alegerile locale din 10 iunie, pentru ca populaţia să se exprime în privinţa gazelor de şist. Bârladul (un oraş care avea circa 70.000 de locuitori în 2002, dar dintre care numeroşi “au luat drumul străinătăţii”) a scos în stradă circa 5.000 de oameni (adică minim 10% din numărul actual de locuitori), hotărâţi să lupte împotriva gazelor de şist.

Şi Greanpeace cere interzicerea exploatării gazelor de şist în România, din cauza potenţialelor pericole la care este expusă populaţia şi din cauza posibilelor daune aduse mediului.

„Pericolele de mediu asociate utilizării substanţelor chimice în lichidele folosite pentru fracturarea hidraulică nu sunt cunoscute pe deplin, însă cel puţin 260 de substanţe chimice sunt folosite în 197 de astfel de produse şi unele dintre acestea sunt cunoscute ca fiind toxice, cancerigene şi mutagene. Aceste substanţe pot contamina pânza freatică din cauza fisurilor la nivelul puţului de exploatare şi a migrării agenţilor contaminanţi. Fluidul folosit în fracturare revine la suprafaţă în proporţie de 15%-80%, restul rămâne în subteran. Când revine la suprafaţă, acesta conţine aditivi şi produşi de transformare, substanţe dizolvate din formaţiunea de şist, în timpul fracturării, cum ar fi metale grele, hidrocarburi şi elemente natural radioactive. Apa reziduală, ce rezultă din procesul de fracturare, este stocată în „gropi de evaporare”, iar vaporii emanaţi conţin benzen, o substanţă puternic cancerigenă.

Procedeul de fracturare consumă cantităţi uriaşe de apă. Estimările indică faptul că numai pentru un singur puţ de exploatare se folosesc între 9.000 şi 29.000 de metri cubi de apă. Acest lucru poate ridica probleme de sustenabilitate în zonele arid”, au anunţat reprezentanţii organizaţiei.

Teama de un cutremur provocat la Cernavodă

Fracţionarea hidraulică este un procedeu care dislocă gazul din roci. După ce se forează vertical, urmează foraje orizontale până la şist, după care se detonează mici explozii care fracturează roca. Ulterior, se injectează mari cantităţi de apă amestecată cu nisip şi diverse substanţe chimice la presiuni uriaşe, care să menţină fractura deschisă. În final, gazul curge până prin conducte din şist.

Există foarte multe accidente pe care organizaţiile de mediu le citează în privinţa riscurilor.

Conform ecologiştilor, fracţionarea a cauzat cutremure în zona Blackpool din Marea Britanie. Având în vedere că gigantul Chevron a primit drept de explorare/exploatare în Dobrogea, iar la Cernavodă este singura centrală nucleară din România, lumea se teme că, din cauza metodei folosite (fracţionarea hidraulică), vor avea loc cutremure aproape de reactoarele nucleare, ceea ce ar pune în pericol buna funcţionare a acestora. De aici până la un dezastru nuclear nu e cale lungă, în spaimele oamenilor!

Alte probleme ecologice relevate de Greenpeace se referă la SUA, unde, în 2007, un puţ din Ohio, insuficient izolat, a permis gazului să iasă la suprafaţă, cauzâd o explozie în subsolul unei gospodării. În 2009, în Pennsylvania, în urma operaţiunilor de foraj a fost contaminată pânza freatică. Gazul a migrat câteva mii de metri de la zona de exploatare, afectând alimentarea cu apă pe o zonă de 9 kilometri pătraţi.

De asemenea, un studiu din decembrie 2011 al Environmental Protection Agency (EPA), agenţia americană pentru protecţia mediului, a confirmat că metoda fracţionării este responsabilă pentru poluarea apei potabile în statul american Wyoming. De asemenea, un studiu realizat de Universitatea Cornell a evidenţiat că fracţionarea hidraulică poate duce la degajarea mai multor gaze cu efect de seră chiar decât exploatarea cărbunelui.

Un studiu făcut public recent arată că exploatarea gazelor de şist poate provoca probleme de sănătate populaţiei care locuieşte lângă exploatări. Cercetătorii de la Colorado School of Public Health au descoperit benzen, un element cancerigen, la 800 de metri distanţă de puţurile de forare.

Pro gaze de şist

România deţine zăcăminte de şist comparabile cu cele ale Statelor Unite ale Americii sau ale Poloniei, a declarat, recent, directorul general al Zeta Petroleum, Bogdan Popescu, care a participat la conferinţa România Upstream. “Doar într-o singură regiune din România se regăsesc gaze de şist, în platforma Moesică. Este vorba despre un zăcământ de gaze de şist comparabil cu cele din SUA sau Polonia”, a afirmat acesta, conform Agerpres.

În prezent, România consumă, anual, circa 14 miliarde metri cubi de gaze, producţia internă clasică asigurând aproximativ 70% – 80% din necesar. Restul este importat de la o singură sursă, concernul rus Gazprom, dar prin intermediari, la preţuri enorme: circa 500 dolari/1000 mc. Preţul gazelor naturale din producţia internă, recomandat de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) este, în prezent, de circa 150 dolari/1000 mc.

Potrivit unui raport al Administraţiei americane pentru Informaţii privind Energia, citat de AFP, resursele de gaze de şist ale României, Bulgariei şi Ungariei se ridică la 538 miliarde metri cubi. Astfel, prin exploatarea gazelor de şist, România şi-ar putea asigura independenţa energetică, cel puţin în privinţa aprovizionării cu gaze.

Europa divizată

În prezent, Uniunea Europeană nu dispune de o legislaţie care să reglementeze utilizarea metodei fracturării hidraulice pentru exploatarea gazelor de şist.

Potenţial bogate în gaze de şist, ţările Europei sunt divizate în privinţa exploatării acestei surse de energie neconvenţională: de la susţinerea totală a Poloniei, până la interzicerea de către Bulgaria a controversatei tehnici de extracţie, comentează AFP, preluat de Agerpres.

Varşovia a eliberat până acum avize pentru 100 de concesiuni de exploarare, inclusiv giganţilor Chevron, ExxonMobil şi ConocoPhillips.

În Republica Cehă, societăţile britanice Hutton Energy şi Cuadrilla au obţinut acceptul pentru testări, dar ministrul Industriei, Martin Kuba, este sceptic în privinţa importanţei zăcămintelor.

Bulgaria a interzis în ianuarie fracturarea hidraulică şi a retras companiei Chevron o primă autorizare, evocând „insuficienţa datelor care garantează protecţia mediului”.

Metoda prin care Chevron vrea să extragă gazele de şist, fracturarea hidraulică, este foarte controversată la nivel mondial. Înaintea Bulgariei, Franţa a interzis, anul trecut, această metodă de exploatare, Marea Britanie a suspendat orice lucrare de exploatare, ca urmare a cutremurelor declanşate în zona Blackpool, iar în landul german Westfalia-Renania de Nord, Parlamentul local se pregăteşte să adopte un moratoriu în această privinţă. Proteste împotriva fracturării hidraulice au avut loc recent inclusiv în Polonia, cel mai mare susţinător al al gazelor de şist.

Conferinţă la Bucureşti

Goldwyn Global Strategies, condusă de David L. Goldwyn, fostul trimis special pentru probleme de energie al Secretarului de Stat american Hillary Clinton, a găzduit o conferinţă de trei zile cu specific tehnic, în Bucureşti, centrată pe unul dintre cele mai importante subiecte actuale: extragerea eficientă şi în condiţii de siguranţă a gazelor din formaţiuni de şist. Un consens al comunităţii ştiinţifice, realizat la eveniment, a fost că patrimoniul geologic din România deţine un potenţial important de gaze de şist, se arată într-un comunicat de presă. Tehnologia prelucrării acestor resurse este disponiblilă şi capabilă să ofere siguranţa întregului proces de exploatare. Forarea, tubarea, protecţia de ciment, construcţia puţurilor la cele mai înalte standarde de calitate şi fracţionarea hidraulică constituie formula ce poate oferi protecţia acviferelor şi a mediului înconjurător. În momentul de faţă, există o varietate de practici noi pentru utilizarea eficientă a tehnologiei şi pentru prelucrarea şi reutilizarea apei folosite în timpul procesului de extracţie.

Printre experţii străini, care au oferit prezentări tehnice detaliate, s-au numărat Dr. Richard Davies, Directorul Institutului Durham; Dr. William Fleckenstein, profesor la Facultatea de Inginerie Petrolieră, Şcoala Minieră Colorado; Dr. Reinhard Sachsenhofer, profesor titular şi Preşedintele Departamentului de Geologie Petrolieră Universitatea din Loeben, David L. Goldwyn, preşedinte al Goldwyn Global Strategies, care a lansat Iniţiativa Globală pentru Gazul de Şist către Departamentul de Stat al Statelor Unite.

Estimări la rezerve

Se estimează că producţia din rezervele de gaze neconvenţionale va creşte cu 71% până în anul 2030. Astfel, acest segment ar deveni sursa de energie cu cea mai rapidă creştere în următoarele decenii. Chiar dacă gazele naturale nu vor putea suplini scăderea producţiei de petrol, gazul de şist (shale gas) ar trebui să joace un rol tot mai important, în special în SUA şi în Europa (ca urmare a unui „naţionalism al resurselor”). Datorită gazului de şist, SUA devin independente din punct de vedere energetic. Conform unui studiu realizat de Universitatea Rice, gazul de şist ar putea reduce dramatic şi dependenţa Europei de Rusia şi de ţările din Golf. „Suntem optimişti că explorarea rezervelor de gaz de şist în Europa va deveni extrem de importantă. Ne aşteptăm în special la activităţi intense de explorare şi achiziţii în Polonia şi Ucraina. Din acest motiv, considerăm gazele neconvenţionale – în special gazul de şist – ca fiind cea mai interesantă oportunitate de investiţii în sectorul energetic”, se arăta într-un raport al Erste Bank.

Potrivit unui raport al Institutului Naţional de Geologie (PIG), Polonia dispune de zăcăminte exploatabile evaluate la 1.920 de miliarde de metri cubi maximum, estimare care o plasează pe locul al treilea printre ţările europene bogate în gaze de şist, după Norvegia şi Olanda. Dacă imensa capacitate a acestui zăcământ va fi confirmată, rezervele totale ale gazului din UE vor creşte cu 47%.

În următorii trei până la cinci ani, se preconizează preţuri situate în intervalul de cel puţin 7 – 10 dolari pe mmBTU (n.r. – în mod normal, unitatea de măsură folosită pentru gazele naturale este mmBTU – milioane de unităţi termice britanice. 1 BTU este echivalentul cantităţii de energie necesare pentru a încălzi o livră britanică de apă cu un grad Fahrenheit. 1mmBTU este echivalentul a aprximativ 239 kWh).