România dispune de o resursă extrem de importantă, gazul natural, de care trebuie să profite. Numai că, pentru aceasta este nevoie de investiții în dezvoltarea rețelelor, atât pe teritoriul național, cât și pentru interconectarea cu țările vecine, de exploatarea resurselor din Marea Neagră și de experți în domeniu la nivel guvernamental, element care lipsește, fapt ce afectează și decizia politică. Acestea sunt principalele concluzii ale studiului „Perspectivele gazelor naturale în România”, lansat marți de Federația Patronală Petrol și Gaze (FPPG).
„Prezentul pare liniștitor”, a declarat Vasile Iuga, expert în energie, unul dintre cei doi care au elaborat studiul „Perspectivele gazelor naturale în România”, marți, în cadrul unei conferințe de prezentare a raportului. Potrivit acestuia, importurile sunt la un nivel redus, ceea ce dă „un sentiment de siguranță”. Pe de altă parte, „asistăm la un fenomen de depletare accentuată a zăcămintelor. Dacă nu folosim gazele din Marea Neagră, viitorul ar trebui să ne îngrijoreze, să ne mobilizeze”, a spus Iuga.
Vasile Iuga a pus accent pe insuficiența interconectărilor cu statele din regiune, fapt ce poate avea consecințe asupra securității alimentării cu gaze naturale, în special în perioade de criză. El a dat ca exemplu Ungaria, care are create legături cu toate cele 7 state vecine, cu acces la toate sursele de aprovizionare, indiferent de proveniență. „Securitatea în aprovizionare a Ungariei este net superioară României”, a spus Iuga.
Un test de stres a arătat că dacă se realizează toate proiectele de interconectare, problemele României în aprovizionare nu se revolză. „Securitatea României depinde de dezvoltarea resurselor interne, în zona offshore”, a punctat Iuga, care a atras atenția că și pe plan național este nevoie de dezvoltarea rețelei de gaze naturale.
Studiul a abordat și partea de reglementare, care trebuie să țină seama de „nevoia de investiții, care se realizează pe termen lung, ceea ce presupune și un risc mare. Ca în orice domeniu, investitorii din domeniul gazelor au nevoie de stabilitate, predictibilitate și competitivitate, acolo unde se poate”, a mai spus Vasile Iuga.
Cât privește impozitarea, „mulți cred că o parte prea mică din beneficii, din redevențe revine României. Un raport Deloitte arată că, în special în zona upstrem, în perioada 2014-2016, nivelul fiscalității a crescut în România la 14-16%, în condițiile în care, în statele UE, nivelul acesteia a scăzut la 11,7-10%, iar încasările la buget s-au redus până la 7%. În Uniunea Europeană, noile politici în domeniu se orientează spre reducerea încasările la bugetul de stat în avantajul investițiilor susținute de companii”, a adăugat Iuga.
Posibilități de valorificare
Studiul a vizat și posibilitățile de utilizare a gazului natural. Realizatorii au identificat patru mari categorii: producerea de energie electrică, consumul de gaze naturale pentru încălzire și gătit, industria chimică și petrochimică și transporturile. Cât privește ultima categorie, transporturile, aceasta se află într-un stadiu incipient. Cadrul național de politică pentru dezvoltarea pieței în ceea ce privește combustibilii alternativi în sectorul transporturilor prevede ca, până la sfârșitul anului 2020, să fie instalate un total de 23 de stații de reîncărcare cu gaz natural comprimat (GNC). Până la finele anului 2025 se are în vedere instalarea a 1.000 de puncte de reîncărcare cu energie electrică și GNC.
Pe de altă parte, gazele naturale vor rămâne combustibilul preferat pentru încălzire în mediul urban. În lipsa unor constrângeri legislative care ar limita libertatea de alegere individuală, majoritatea locuințelor construite până în anul 2030 vor adopta, probabil, sisteme de încălzire pe bază de gaze naturale. O parte a consumului actual de lemne de foc va fi substituită cu consum de gaze naturale, în special în mediul suburban și semiurban. În 2030, un număr probabil de 3,2 milioane de gospodării vor utiliza gaze naturale (45% din total), față de 2,5 milioane în 2015 (33% din total).
Realizatorii studiului au atras atenția că gazele naturale reprezintă combustibilul de tranziție către decarbonare. Potrivit acestora, gazele produc cu 40% mai puțin CO2 decât cărbunele, zero emisii de SO2, iar emisiile de pulberi sunt neglijabile. „Iar costul unei centrale electrice pe gaze este de un milion de euro/MWh, ceea ce face competitivă producerea de energie electrică din arderea gazului”, a susținut Vasile Iuga.
Radu Dudău, celălalt realizator al studiului, a atras atenția asupra vechimii capacităților de producție de energie electrică existente în România și nevoia de creare a altora noi. „Nu va fi economic să se înlocuiască unitățile de producere energie electrică cu aceleași tehnologii”, a declarat Radu Dudău,referindu-se la termocentralele pe cărbune.
În 2015, ponderea gazelor naturale în mixul de energie electrică al României era de 18%. Până în 2030, potrivit modelării PRIMES (2016) realizate pentru proiectul noii strategii energetice naționale, este de așteptat să fie retrase din funcțiune capacități de circa 1.800 MW pe bază de gaze naturale și 2.400 MW pe bază de cărbune. În decizia de investiție în înlocuirea acestor capacități, factorii determinanți sunt evoluția pe termen lung a prețului gazelor, evoluția prețului certificatelor EU ETS, mecanismele de susținere a diferitelor forme de producere a energiei și evoluția costului de capital pentru investițiile în unități pe gaze naturale.
În UE, prețul certificatelor de emisii de carbon ETS este anticipat să crească până la 40 euro/tCO2 în 2030 și la peste 80 euro/tCO2 în 2040, ceea ce va reprezenta principalul factor al substituției parțiale și graduale a cărbunelui cu gaze naturale în mixul de energie electrică.
Radu Dudău a declarat că „sunt proiecții privind prețul certificatelor CO2 confirmate de două modelări. Există sceptici care susțin că și în trecut s-a spus că va crește prețul CO2, lucru care nu s-a întâmplat”. Potrivit acestuia, la un preț de sub 25 euro/tCO2 vor fi semne de întrebare, pentru că va permite în continuare producția de energie pe bază de cărbune. „Alte state au politici care susțin energiile regenerabile. De exemplu, Marea Britanie a instituit o taxă de 18 lire/tCO2”, a spus Dudău. În prezent, prețul la bursă este de 15-16 euro/tCO2.
Dudău a susținut că România dispune de unele avantaje competitive pentru revigorarea industriei chimice și petrochimice. „Avem, gaze naturale, petrol, sare, calcar, chiar și platforme industriale. Există și dezavantaje: producția din Orientul Mijlociu, Rusia și China. Au materia primă subvenționată”, a spus expertul. Chiar și așa, în România, această industrie poate fi dezvoltată de companii multinaționale, dar și de cele ce activează pe plan local.
În concluzie, cei doi experți au spus că „acum, gazul natural este cel mai important combustibil din România”. Mai mult, participanții la prezentarea studiului și-au arătat temerea că „România va rata momentul”. „Trebuie expertiză guvernamentală extrem de solidă, chiar dacă decizia va fi politică”, a concluzinat Radu Dudău.
Raportul „Perspectivele gazelor naturale în România” analizează sistemul gazier actual din punct de vedere al rezervelor, al infrastructurii și al pieței de gaze naturale. Raportul abordează perspectivele de evoluție a diferitelor segmente de consum al gazelor naturale până în 2030 și oferă recomandări de politici și reglementări apte să ducă la valorificarea superioară pe piața românească, în cât mai mare proporție, a anticipatei producții din recentele descoperiri din Marea Neagră, dar și din zăcăminte onshore.
