Cererea mondială de petrol se va diminua anul viitor ca urmare a perspectivelor slabe ale economiei mondiale, precum şi a supraofertei de pe piaţă, estimează Agenţia Internaţională a Energiei (AIE). În plus, peste 100 de milioane de barili de ţiţei sunt depozitate în nave ce ”se întârtesc” pe mare. Toate acestea nu fac decât să pună presiune pe preţul petrolului, astfel încât nu vom vedea prea curând o revenire. Problema este că, un preţ precum cel de astăzi, descurajează investiţiile. De exemplu, preţul din 12 noiembrie al coşului OPEC era de 40,21 dolari/baril. La cursul dolarului din 1973, astăzi, preţul petrolului ar fi de aproximativ 7,28 dolari/baril. Adică sub preţul de după şocul petrolier! Astăzi, un preţ de 100 dolari al barilului, ar fi echivalent cu 18 dolari/baril din 1973 sau 32 dolari/baril din anul 1980!
Reamintim, primul şoc petrolier a fost înregistrat în 1973, după embargoul impus de Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) în timpul războiului arabo-israelian. Războiul de Yom Kippur a declanşat „spirala”, care a dus la majorarea preţului ţiţeiului cu 400% în doar şase luni. Războiul s-a declanşat în octombrie 1973, când Israelul a atacat Siria şi Egiptul. SUA şi alte ţări occidentale au susţinut Israelul, ceea ce a dus la embargoul ţărilor arabe asupra exporturilor de petrol în aceste state. Ţările arabe au stopat exportul a 5 milioane de barili pe zi. Alte ţări, care ar fi putut suplini deficitul de ofertă, nu au fost capabile să-şi crească producţia decât cu un milion de barili zilnic. Deficitul de 4 milioane de barili pe zi a dus la majorarea preţurilor de la 3 la 12 dolari pe baril.
Pe de altă parte, o influenţă foarte mare l-a avut şi faptul că s-a renunţat la sistemul cursurilor fixe de schimb, stabilit în anul 1944, la Bretton Woods. În 1973, Administraţia Nixon a anunţat că nu va mai răscumpăra dolarii cu aur şi a trecut la o devalorizare masivă a monedei. Astfel, creşterea preţului petrolului la cote atât de mari a fost determinată şi de “scăderea valorii” dolarului.
Al doilea şoc petrolier a avut loc la sfârşitul anilor ’70. Anii 1978, 1979 şi 1980 au adus evenimente în Iran (Revoluţia Islamică) şi Irak (războiul irako-iranian), ceea ce a condus la noi runde de majorări ale preţului ţiţeiului. Cele două evenimente au limitat oferta şi au dus la creşterea preţului ţiţeiului de la 14 dolari/baril în 1978, la 35 dolari/baril în 1981.
De remarcat, un dolar din 1973 valorează, astăzi, 5,52 dolari, în condiţiile în care inflaţia mondială în această perioadă a ajuns la 452,5%. În aceste condiţii, preţul coşului OPEC din 12 noiembrie 2015, ar valora 7,28 dolari (1973).
Valoarea dolarului din 1980 este astăzi de 3,06, în timp ce inflaţia în perioada 1980 – 2015 este de 206,14%. Calculat la valoarea dolarului din 1980, preţul mondial al petrolului este astăzi de 13,07 dolari! Sub cel înregistrat înainte de al doilea şoc petrolier!
Având în vedere deprecierea dolarului, inflaţia, precum şi faptul că, în ultimii 40 de ani, s-a consumat o bună parte din petrol (o resursă epuizabilă), preţul mondial ar trebui să crească. De exemplu, un preţ de 100 dolari/baril, ar însemna, de fapt, 18 dolari 1973.
Cererea creşte aproape nesemnificativ
Potrivit ultimului buletin lunar al AIE, cererea mondială de petrol ar urma să crească, în 2016, cu doar 1,2 milioane barili pe zi, până la 95,8 milioane barili pe zi, după ce în acest an a crescut cu 1,8 milioane barili per zi, până la 94,6 milioane barili pe zi, transmite Dow Jones Newswires, preluat de Agerpres.
AIE estimează că stocurile de petrol ale ţărilor membre ale Organizaţiei pentru Cooperare şi de Dezvoltare Economică (OECD) au atins, la finele lunii septembrie, un nivel record, de aproape trei miliarde de barili. “Aceste stocuri oferă o protecţie fără precedent contra şocurilor geopolitice sau a întreruperilor neaşteptate în aprovizionare“, a subliniat AIE.
Raportul AIE vine la o zi după ce OPEC a dat publicităţii propriul său raport pe luna noiembrie, în care şi-a menţinut, în mare parte, estimările privind creşterea cererii mondiale de petrol. Potrivit OPEC, în 2015 cererea mondială de petrol creşte cu 1,5 milioane barili pe zi (mbz), până la 92,86 mbz, urmând ca în 2016 să crească cu 1,25 mbz, până la 94,14 mbz.
Preţul barilului de ţiţei s-a redus cu 40% în acest an, ajungând la mai puţin de 45 de dolari, pe măsură ce OPEC a decis să-şi apere cota de piaţă în faţa rivalilor prin pomparea unei cantităţi record de ţiţei în pofida scăderii preţurilor.
AIE este principalul organism de consiliere pe probleme energetice al celor mai dezvoltate 29 de state. Agenţia a fost înfiinţată ca răspuns la primul şoc petrolier din 1973-197,4 pentru a coordona eliberarea de petrol din stocurile de rezervă.
Coloane de kilometri de tancuri petroliere
După ce s-a aflat că o coloana de tancuri petroliere lungă de trei kilometri a plecat dinspre Irak către SUA şi la câteva săptămâni după ce s-a anunţat că în China nu mai există spaţiu de stocare a petrolului, se poate confirma că blocajul ţiţeiului în tranzit a ajuns într-un punct fără precedent şi a început să aibă consecinţe adverse tot mai mari asupra cotaţiilor, scrie publicaţia economică Zero Hedge.
De altfel, şi Financial Times scrie că, din China şi până în Golful Mexico, flotila de mega-tancuri petroliere staţionare este în creştere. Astfel, peste 100 de milioane de barili de ţiţei este depozitat în nave ce stau pe mare, toate datele de mai sus arătând că scăderea cotaţiilor petrolului este departe de a fi încheiată.
Problemele de stocare sunt atât de severe încât traderii au ajuns să ceară navelor să meargă cât mai încet, iar, în largul coastei Galvestonului, navele aşteaptă pentru a furniza petrol rafinăriilor din zona Houston, în medie, cinci zile pentru a primi voie să descarce.
Blocajul de circulaţie a navelor petroliere este doar ultimul semnal al inflexibilei suprasaturări din domeniu, scrie şi Associated Press.
„Se pare că inundarea pieţelor globale doar se înrăutăţeşte”, a apreciat Matt Smith, analist pe sectorul mărfuri la ClipperData. Mai mulţi traderi au spus că unele nave au sosit fără să aibă aranjaţi cumpărători pentru petrolul transportat, ceea ce le creează probleme din cauza stocurilor mari deja existente şi a faptului că rafinăriile îşi reduc nivelul inventariului pe final de an, din motive fiscale.
Supra-stocurile au atins cel mai înalt nivel din ultimul deceniu, în condiţiile în care producţia a crescut, deşi cererea a scăzut, a anunţat OPEC.
Unul dintre motivele pentru care piaţă mondială a ajuns să fie inundată cu petrol este faptul că unii giganţi din OPEC, precum Arabia Saudită, au majorat producţia pentru a câştiga cota de piaţă de la rivali şi pentru a încetini evoluţia sectorului petrolului de şist.
În ultimele nouă luni, producţia mondială de ţiţei a crescut cu 2,5 milioane de barili pe zi, mult peste cererea globală, care a urcat cu doar 1,6 milioane de barili pe zi.
Ultima oară când piaţa s-a confruntat cu o asemenea „baltă” de petrol a fost când cererea din întreaga lume s-a prăbuşit, la începutul anului 2009, din cauza crizei financiare globale.
Agenţia Internaţională pentru Energie (AIE) a avertizat săptămâna aceasta că prăbuşirea cotaţiilor ţiţeiului a tăiat 1.000 de miliarde de dolari din veniturile cartelului Organizaţiei Ţărilor Exportatoare de Petrol. AIE a subliniat şi că lumea este plină de petrol şi în depozite există cantităţi record, ceea ce, în combinaţie cu cererea slabă şi cu încăpăţânarea ţărilor non-OPEC de a furniza în continuare ţiţei va agrava situaţia şi anul viitor.
„Stocurile de petrol, la nivelul record de trei miliarde de barili, conferă pieţelor lumii un nivel de confort”, a apreciat Agenţia în raportul lunar, adăugând că acestea oferă un buffer fără precedent împotriva şocurilor geopolitice sau a întreruperilor neaşteptate de producţie.
