Conform legislaţiei europene, producătorii de energie din surse poluante (în special din cărbune), trebuie să achizitioneze un certificat de emisii de gaze cu efect de seră pentru fiecare MWh produs pe cărbune sau un certificat pentru fiecare 2 MWh produşi pe gaze naturale. Obiectivele Uniunii Europene stabilite prin pachetul legislativ “Energie – Schimbări climatice”, prin care se doreşte limitarea schimbărilor climatice prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, sunt susţinute prin scheme care includ tranzacţionarea de certificate ce atestă reducerea emisiilor (CER, ERU) sau producerea energiei electrice din surse regenerabile (certificatele verzi – CV) sau a certificatelor de emisie care conferă dreptul de a emite o tonă de CO2 echivalent într-o perioadă definită (EUA). De remarcat, un certificat de emisii este egal cu o tonă echivalent CO2.
Dacă, până la sfârşitul anului 2012, certificatele de emisii se acordau gratuit, începând cu anul 2013, conform directivei EU ETS, sectorul energiei electrice, responsabil de cea mai mare parte a emisiilor de CO2 din UE, este supus în întregime unui sistem de licitaţii pentru achiziţionarea certificatelor de emisii de CO2.
“În temeiul Directivei revizuite EU ETS adoptate în 2009, 10 state membre au beneficiat de posibilitatea de a solicita derogări temporare de la regula potrivit căreia, începând din 2013, toate certificatele de emisii EU ETS vor fi vândute la licitaţie“, se arăta într-un comunicat al Comisiei Europene (CE).
România a obţinut aprobarea Comisiei Europene pentru alocarea, în continuare, a 71,4 milioane de certificate CO2 pentru producătorii de energie electrică, în perioada 2013-2020. În perioada 2008 – 2012, sectorul energetic din România a avut alocate aproape 208 milioane de certificate de emisii gratuite. Astfel, termocentrala Turceni a avut alocate 28.183.496 certificate de CO2, Rovinari – 24.222.537, Işalniţa – 13.526.693, Craiova II – 7.775.132.
În prezent, chiar dacă se spune că aceste certificate CO2 se acordă gratuit, ele sunt, de fapt, plătite de către producătorii de energie, la un preţ mediu de tranzacţionare, stabilit de autorităţi. Banii obţinuţi de statul român din vânzarea acestor certificate alimentează un fond specialdin care se asigură finanţarea nerambursabilă a investiţiilor din Planul naţional de investiţii (PNI), în cuantum de 25% din cheltuielilor eligibile. Complexul Energetic Oltenia are patru investiţii eligibile în PNI.
„Începând cu 1 iulie 2015 (n.r. – în timpul perioadei de secetă), energia produsă pe bază de cărbune acoperă 30% din consumul înregistrat în Sistemul Energetic Naţional. Termocentralele CE Oltenia, cu toate grupurile disponibile în funcţiune, asigură 95% din energia produsă pe bază de cărbune, realizând o producţie medie zilnică de peste 50.000 MWh (ajungând chiar până la 59.000 MWh/zi), ceea ce reprezintă o putere medie orară de 2.100 MW, cu vârfuri orare de 2.450 MW”, se arăta într-un comunicat al Complexului Energetic Oltenia, transmis la mijlocul lunii august.
Pentru că trebuie să achiziţioneze un certificat CO2 pentru fiecare megawatt produs (care costă, conform autorităţilor, 7,94 euro), CE Oltenia trebuie să plătească şi circa 500.000 euro pe zi pentru că a produs aproape 60.000 MWh! Astfel, pentru CE Oltenia, nici să producă prea mult nu e bine!
