Obezitatea severă poate fi considerată drept handicap la locul de muncă şi poate fi invocată în cazul unui tratament considerat discriminator, consideră Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, citată de AFP şi preluată de Agerpres. Pe de altă parte, s-au găsit noi metode de a slăbi, una dintre acestea fiind prin intermediul … plămânilor. Aşa că, atenţie la mâncarea de Crăciun!
Curtea a fost sesizată de justiţia daneză în cazul unui asistent maternal, care a fost concediat pentru că a fost considerat obez, cu o greutate de peste 160 de kg şi un indice al masei corporale (IMC) de 54. Angajatul, Karsten Kaltoft, a cerut în instanţă daune municipalităţii pentru care lucra, considerând că a fost victima unei discriminări ilegale bazată pe obezitatea lui.
Curtea daneză a întrebat Curtea de Justiţie a UE dacă dreptul european interzice discriminările fondate pe obezitate şi dacă aceasta poate fi considerată un handicap. Curtea subliniază că dreptul european nu include o interdicţie privind discriminarea în domeniul ocupării forţei de muncă şi al muncii pe baza obezităţii ca atare. În schimb, sunt interzise în mod specific discriminările bazate pe handicap.
Or, “obezitatea poate avea semnificaţia de handicap dacă, în anumite circumstanţe, starea de obezitate a angajatului implică o limitare de natură să împiedice participarea deplină şi efectivă a acestuia la viaţa profesională pe bază de egalitate cu ceilalţi angajaţi şi dacă această limitare este de lungă durată“.
Aceasta ar fi în special situaţia când obezitatea angajatului determină o “mobilitate redusă sau apariţia de patologii care îl împiedică să-şi realizeze activitatea profesională sau provoacă disconfort în exercitarea activităţii profesionale“, notează Curtea.
Curtea de Justiţie a UE a retrimis jurisdicţiei daneze acest caz, pentru a determina dacă obezitatea angajatului care a depus plângerea corespunde definiţiei de „handicap”.
Grăsimea poate fi eliminată din organism şi prin intermediul plămânilor
Grăsimea poate fi eliminată din organism şi prin intermediul plămânilor, prin expiraţie, nu doar prin arderile interne, care o transformă în energie, potrivit unui studiu al biochimiştilor australieni, care au studiat metabolismul uman la nivel microscopic, informează bbc.com, preluat de Mediafax.
Autorii studiului consideră, însă, că oamenii vor trebui în continuare să facă exerciţii fizice dacă vor să slăbească, întrucât simplele exerciţii de respiraţie nu sunt suficiente pentru a pierde în greutate.
Cercetătorii australieni au urmărit traseul urmat de grăsimea care este eliminată de organism la nivel atomic. Studiul, coordonat de Ruben Meerman şi Andrew Brown de la University of New South Wales din Australia, a fost publicat în ediţia de Crăciun a publicaţiei British Medical Journal.
Rezultatele cercetării arată faptul că plămânii reprezintă principalul organ excretor asociat cu procesul de slăbire. Atunci când grăsimea este disociată în moleculele ei componente, se produc două tipuri de fenomene. Legăturile chimice sunt rupte, iar acest proces eliberează căldură şi alimentează capacitatea musculară. Însă, atomii de grăsime rămân, iar cei mai mulţi dintre ei părăsesc corpul prin intermediul plămânilor, sub forma dioxidului de carbon, afirmă savanţii australieni.
Grăsimile din alimente sunt stocate în organism sub forma unor celule denumite „adipocite”, care intră în componenţa trigliceridelor. Trigliceridele sunt alcătuite din trei tipuri de atomi: carbon, hidrogen şi oxigen. Atunci când ele se descompun, aproximativ o cincime formează apă (H2O), iar celelalte patru cincimi devin dioxid de carbon (CO2).
Apa astfel rezultată poate fi eliminată prin urină, fecale, transpiraţie, expiraţie, lacrimi şi prin alte fluide corporale. Cantitatea de apă pierdută poate fi foarte repede înlocuită atunci când persoana în cauză bea lichide. Însă carbonul expirat (din CO2) poate fi înlocuit doar prin consumul de alimente şi băuturi, precum sucurile din fructe.
Dioxidul de carbon reprezintă principalul „deşeu atomic” atunci când grăsimea este metabolizată, afirmă cercetătorii. Aceştia consideră că o persoană pierde în medie cel puţin 200 de grame de carbon în fiecare zi şi aproximativ o treime din această cantitate este eliminată în timpul somnului.
Înlocuirea unei ore de odihnă cu practicarea de exerciţii fizice de intensitate moderată, precum joggingul, elimină din organism o cantitate suplimentară de 40 de grame de carbon, crescând, astfel, cu o cincime cantitatea de carbon eliminată în fiecare zi.
Pentru a evita procesul de îngrăşare, oamenii au, deci, nevoie să păstreze un echilibru între alimentele consumate, pe de-o parte, şi greutatea pierdută prin exerciţii fizice şi expiraţie, pe de altă parte.
Obezitatea costă economia mondială 2.000 de miliarde de dolari pe an
Pe de altă parte, costul global al obezităţii se ridică la aproximativ 2.000 de miliarde de dolari pe an, sau 2,8% din Produsul Intern Brut mondial, devansând alcoolismul, consumul de droguri şi accidentele rutiere, arată un studiu publicat de McKinsey Global Institute, transmite AP, preluat de Agerpres.
Potrivit acestui studiu, aproximativ 2,1 miliarde de persoane, sau circa 30% din populaţia globului, sunt supraponderale sau obeze. În aceste condiţii, obezitatea este una dintre primele trei probleme sociale ale lumii, după fumat şi violenţa armată.
“Obezitatea este o problemă economică majoră la nivel global provocată de o multitudine de factori. Numai impactul obezităţii asupra sistemelor de sănătate este unul cuprins între 2 şi 7% din cheltuielile totale cu sănătatea în ţările dezvoltate. Aceasta nu include însă şi costurile cu tratarea afecţiunilor asociate cu obezitatea, care, potrivit unor estimări, majorează nota de plată la 20% din cheltuielile totale cu sănătatea. În plus, există dovezi că productivitatea angajaţilor este afectată de obezitate, ceea ce subminează competitivitatea companiilor“, susţin autorii studiului.
McKinsey avertizează că, dacă trendul actual continuă, aproape jumătate din populaţia adultă a lumii va fi supraponderală sau obeză în 2030.
Pentru combaterea obezităţii, McKinsey recomandă o serie de măsuri, precum introducerea de mese sănătoase în şcoli şi la locul de muncă, creşterea numărului orelor de educaţie fizică în şcoli şi investiţii în educaţia părinţilor.
