Nu se pune problema abandonării proiectului Tarniţa    

Directorul general al Societăţii Hidro Tarniţa SA, Dan Cârlan, susţine că nu se pune problema închiderii sau abandonării proiectului centralei cu acumulare prin pompaj Tarniţa, atât timp cât există un interes cert din partea investitorilor pentru realizarea lui. Totuşi, cu câteva zile în urmă, ministrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu, declara că societatea Hidro Tarniţa îşi va înceta activitatea pe 15 decembrie, dacă nu va fi selectat un investitor care să realizeze proiectul.

“Proiectul Tarniţa este unul strategic pentru România, noi fiind una dintre foarte puţinele ţări din Europa care nu dispun de o centrală cu acumulare prin pompaj pentru siguranţa Sistemului Energetic Naţional (SEN), deşi avem o locaţie excepţional de favorabilă pe amplasamentul Tarniţa – Lăpuşteşti. Dezvoltarea impetuoasă din ultimii ani a energiilor regenerabile (curate, dar şi necontrolabile) face din Proiectul Tarniţa o necesitate absolută pentru siguranţa SEN, dar şi pentru valorificarea optimă a acestor energii curate şi ieftine în beneficiul direct al consumatorului final, prin stocarea energiei ieftine din perioadele de exces de producţie şi redarea acesteia către consumatorii racordaţi la SEN în perioadele de vârf de consum şi preţ. Nu se pune în niciun caz problema închiderii sau abandonării proiectului (n.r. – Tarniţa), atât timp cât există un interes cert din partea investitorilor pentru realizarea lui“, a declarat Dan Cârlan într-un comunicat de presă.

Societatea Hidro Tarniţa va finaliza, până la data de 30 iunie 2014, împreună cu Hidroelectrica, procedurile pentru predarea – primirea tuturor documentaţiilor proiectului, inclusiv a studiului de fezabilitate actualizat la nivelul anului 2014, şi va încheia actele de transfer asupra drepturilor de autor.

“Consiliul de Administraţie îşi asumă public faptul că, până la data de 15 decembrie 2014, societatea de proiect trebuie să fie în posesia unei soluţii clare cu privire la viabilitatea proiectului CHEAP Tarniţa – Lăpuşteşti, din perspectiva interesului manifestat de investitori la licitaţia internaţională“, se mai spune în comunicat.

Pe de altă parte, într-un comunicat din 14 mai 2014, Departamentul pentru Energie a solicitat Consiliului de Administraţie al Hidro Tarniţa să finalizeze studiile de fezabilitate privind proiectul în cauză la costuri minime, cu o eficienţă ridicată în cheltuirea banilor societăţilor de stat prezente în acţionariat. La rândul său, ministrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu, a dispus – în data de 5 mai – Corpului de Control al Departamentului realizarea unei analize în privinţa cheltuielilor efectuate până în prezent pentru realizarea proiectului hidrocentralei de acumulare şi pompaj Tarniţa – Lăpuşteşti.

În plus, ministrul Nicolescu anunţa, cu câteva zile în urmă, că societatea Hidro Tarniţa îşi va înceta activitatea pe 15 decembrie, dacă nu va fi selectat un investitor care să realizeze proiectul.

În toamna anului trecut, grupul chinez Sinohydro s-a arătat interesat de realizarea centralei de la Tarniţa, însă niciun acord nu a fost semnat până acum.

Remus Borza, administratorul judiciar al Hidroelectrica, a comparat Tarniţa cu un „OZN”, el argumentând că acest proiect-mamut nu se poate realiza, deoarece costul pe fiecare MWh produs este mai mare decât preţul energiei pe OPCOM.

Pe lângă Hidroelectrica, care deţine 41% din Hidro Tarniţa, şi Nuclearelectrica a anunţat anul trecut că ia în considerare participarea la proiectul de la Tarniţa, dar cu un pachet minoritar, în perspectiva realizării reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă. Alţi acţionari la compania de proiect mai sunt Complexul Energetic Hunedoara, Complexul Energetic Oltenia, Electrica şi Romgaz, fiecare companie având câte 11,74% din acţiuni.

România are deja 200 MW în pompaj pe cursul inferior al Oltului, autorităţile punând recent în funcţiune modul de pompaj al acestora. Aici urmează să se facă o „repetiţie”, pentru a vedea dacă proiectul de la Tarniţa este fezabil.

Proiectul de realizare a centralei de acumulare prin pompaj de la Tarniţa-Lăpuşteşti a fost discutat pentru prima dată în România în urmă cu aproximativ 40 de ani, când au fost efectuate şi cercetările pentru depistarea celui mai bun loc. Locul de construcţie al hidrocentralei a fost ales dintr-o serie de aproximativ 20 de amplasamente din toată ţara, datorită, printre altele, căderii foarte bune de apă şi a poziţionării.