Deşi autorităţile au încercat, prin nenumărate metode, de la semnale de preţ, la hotărâri şi ordonanţe de Urgenţă, „să stăvilească avântul” producătorilor, preţul gazelor nu dă semne că ar ajunge la un nivel convenabil pentru consumatori. De exemplu, producătorii cer un preţ 90 lei/MWh, dar consumatorii nu sunt dispuşi să plătească mai mult de 77 lei/MWh, o diferenţă enormă. Poate şi pentru că Guvernul continuă, prin calendarul de liberalizare aferent consumatorilor casnici, să indice un preţ corect al gazelor de 119 lei/MWh. Altfel spus, „socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg”!
Departamentul pentru Energie a lansat în dezbatere publică două acte normativ: o hotărâre şi o ordonanţă de Guvern. Conform proiectului de HG, se elimină calendarul de liberalizare a preţului gazului pentru consumatorii non-casnici. Pentru aceştia, calendarul presupunea încă două scumpiri până la sfârşitul acestui an. În schimb, se introduce o perioadă de tranziţie pentru aceştia, care „duce” liberalizarea până în martie 2015. A rămas în vigoare cel pentru populaţie, care presupune, într-o primă etapă, scumpiri de 20% la preţul gazelor până la sfârşitul anului viitor.
Guvernul motivează eliminarea calendarului pentru industrie prin faptul că este deja realizată convergenţa de preţ intern-import.
„Convergenţa preţurilor gazelor naturale s-a realizat. Nu mai este nevoie să facem creşteri de preţuri pentru industrie, aşa cum erau angajamentele anterioare. Prin adoptarea pachetului propus spre dezbatere publică, preţul final al gazelor naturale nu va mai creşte, existând chiar premise ca să scadă în următoarele luni”, a declarat Răzvan Nicolescu, ministrul delegat pentru Energie, într-un comunicat de presă.
În nota de fundamentare a actului normativ se arată că dereglementarea se face în timpul sezonului cald, pentru că generează un impact social redus, că preţurile vor fi stabilite de piaţă, pe bază de cerere şi ofertă, şi că este necesară o perioadă de tranziţie pentru pregătirea fabricilor pentru a funcţiona în condiţiile unei pieţe libere, în aşa fel încât să nu se distorsioneze contractele în derulare.
„Până la data de 1 martie 2015, clienţii noncasnici de gaze naturale au obligaţia şă-şi aleagă furnizorul de gaze şi să încheie cu acesta un contract de vânzare-cumpărare a gazelor naturale la preţ negociat. Furnizorii au obligaţia să transmită clienţilor noncasnici din portofoliul lor, în timp util, notificări privind obligativitatea de a încheia contracte de vânzare-cumpărare a gazelor la un preţ negociat, oferte de preţ, precum şi informarea privind posibilitatea legală de a schimba furnizorul”, se mai arată în Nota de Fundamentare.
Departamentul pentru Energie solicită ANRE să finalizeze cât mai repede posibil procesul de revizuire a Codului reţelei pentru o mai bună funcţionare a pieţei.
Pentru dinamizarea pieţei şi creşterea transparenţei, Departamentul pentru Energie propune pentru o perioada determinată, între 1 iulie 2014 şi 31 decembrie 2018, în care producătorii de gaze naturale să fie obligaţi să tranzacţioneze transparent, nediscriminatoriu şi centralizat un volum de gaze naturale, ce va fi stabilit de către ANRE. Această obligaţie va fi aplicată, în perioada 1 martie 2015 – 31 decembrie 2018, şi furnizorilor de gaze naturale, atât pentru gazele naturale din intern, cât şi pentru cele din import.
De altfel, în acest sens, a fost lansată în dezbatere publică şi o Ordonanţă de Urgenţă care stabileşte că ANRE va trebui să stabilească o cantitate minimă pe care producătorii trebuie să o vândă, iar furnizorii să o cumpere transparent şi nediscriminatoriu (adică pe bursă). De asemenea, în proiectul de OUG se vorbeşte şi despre „coşul” de gaze, care va fi eliminat.
Departamentul pentru Energie consideră că măsurile adoptate vor contribui la o mai bună funcţionare a pieţei de gaze naturale din România, cu beneficii pentru toţi operatorii implicaţi, dar şi pentru consumatori.
Liberalizarea preţului gazelor pentru populaţie şi fabrici este o obligaţie asumată în faţa FMI şi Comisiei Europene.
Convergenţă şi nu prea
Pentru populaţie, procesul va fi finalizat în anul 2018. Ceea ce, la prima vedere, pare un non-sens! Calendarul de liberalizare a fost adoptat în ideea de a aduce preţul gazelor din producţia internă la cel al gazelor din import. Conform declaraţiilor ministrului delegat pentru Energie, precum şi al reprezentanţilor ANRE, convergenţa preţului gazelor import-intern s-a realizat. În aceste condiţii, nu se ştie de ce mai continuă liberalizarea (care, în România, „se traduce” prin majorare) pentru populaţie! Mai mult, liberalizarea continuă şi pentru producătorii de energie termică, pentru cantitatea de gaze naturale utilizată la producerea de energie termică în centralele de cogenerare şi în centralele termice destinată consumului populaţiei. Ceea ce presupune că se va majora şi preţul la apă caldă şi căldură.
Altfel spus, ori preţul de convergenţă este cel din prezent (stabilit în calendar la 1 aprilie 2014, la 89,4 lei/MWh), ori este cel ce va fi de la 1 octombrie 2018, de 119 lei/MWh! Într-o altă Ordonanţă de Urgenţă, autorităţile au indicat un preţ al gazelor din producţia internă de 72 lei/MWh.
În aceste condiţii, nici producătorii interni, probabil, nu mai ştiu ce să înţeleagă! Sunt, practic, 3 indicaţii de preţ: 72 lei/MWh, 89,4 lei/MWh şi 119 lei/MWh.
Cel mai probabil, producătorii interni, cei mai mari fiind OMV Petrom şi Romgaz, au ales „calea de mijoc”: 90 lei/MWh.
Cert este că pe niciuna dintre bursele de gaze, Opcom şi Bursa Română de Mărfuri (BRM), nu s-a încheiat, în ultimul timp, niciun contract. Romgaz a lansat o ofertă de vânzare a 315.000 MWh pentru luna iunie, la preţul de 90 lei/MWh pe Opcom şi 89,6 lei/MWh pe BRM. Nu s-a găsit niciun cumpărător la acest preţ. Azomureş a lansat, pe BRM, o ofertă de cumpărare, la 77 lei/MWh, dar a primit o singură ofertă, de la MOL, de 89,4 lei/MWh. Diferenţele de preţ între cerere şi ofertă sunt enorme!
