Acasă Analize Tarniţa şi Cernavodă 2 sub semnul întrebării    

Tarniţa şi Cernavodă 2 sub semnul întrebării    

de GM

cernavodaHidroelectrica “testează” utilitatea unei centrale cu acumulare prin pompaj. La Slatina a fost pusă în funcţiune prima astfel de amenajare, pentru a verifica dacă este benefică realizarea hidrocentralei Tarniţa – Lăpuşteşti. Remus Borza este convins că nu este o investiţie rentabilă. Tarniţa ar fi trebuit să asigure reglarea sistemului energetic naţional odată cu intrarea în funcţiune a grupurilor 3 şi 4 de la Cernavodă. Dacă Tarniţa nu se face, concluzia logică este că nu se va realiza nici proiectul Cernavodă 2! Împreună, cele două investiţii – Tarniţa şi unităţile nucleare – însumează o putere instalată de circa 2.400 MW.

Prima amenajare hidroenergetică cu acumulare prin pompaj din România, care cuprinde cascada de hidrocentrale de pe râul Olt de la Ipoteşti, Drăgăneşti, Frunzaru, Rusăneşti şi Izbiceni, a fost pusă în funcţiune, la Frunzaru, momentul fiind catalogat de către ministrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu, drept unul important pentru România.

“Este un moment important şi un moment chiar istoric pentru România. Practic, astăzi punem pe harta Europei Slatina şi România cu o nouă realizare: România va avea de astăzi, la dispoziţie, într-o manieră operaţională, 200 MW prin pompaj. (…) Suntem una dintre ţările din UE cu cea mai bună independenţă energetică, ţara din UE cu cel mai echilibrat mix energetic şi o ţară care, de astăzi, are 200 MW instalaţi prin pompaj. Este un lucru important şi este un lucru de care trebuie să fim mândri“, a spus Nicolescu.

Ministrul a arătat că investiţia pusă în funcţiune constituie o experienţă din care trebuie învăţat că este necesară o cheltuire eficientă a banilor.

“Este, de asemenea, o experienţă din care trebuie să învăţăm o serie de lucruri: trebuie să fim mai eficienţi atunci când ne apucăm să investim. (…) Această investiţie iniţial a fost preconizată undeva la 140 de milioane de euro şi a ajuns la 400 de milioane de euro şi evident dacă a costat 400 de milioane de euro, dacă facem acum un calcul de eficienţă şi rentabilitate, e mult mai dificil să-ţi recuperezi 400 de milioane. Trebuie să învăţăm să cheltuim mult mai eficient banii“, a afirmat ministrul delegat pentru Energie.

El a menţionat că printre obiectivele sale se numără revizuirea strategiei energetice, încercarea ca România să joace un rol mai important în politica energetică europeană şi eficientizarea, profesionalizarea managementului şi transpunerea unor reguli de guvernanţă corporatistă în companiile de stat.

“Am început cu ELCEN, am continuat cu CONPET, apoi cu RAAN, săptămâna acesta o să ne uităm cu atenţie la compania de proiect Tarniţa, s-au cheltuit milioane de euro acolo. Cred că este momentul să începem şi o dezbatere, mai ales în contextul revizuirii strategiei energetice. (…) Probabil este nevoie de o discuţie privind acest concept nou de consumator dispecerizabil. Dacă este corect ca o centrală prin pompaj să plătească pentru energia consumată necesară pompării apei, să plătească taxă de cogenerare. Dacă este corect ca o astfel de centrală să plătească tarife de distribuţie şi de transport pentru energia folosită la pompaj“, a adăugat ministrul.

Răzvan Nicolescu a mai declarat că este important ca Hidroelectrica să reducă costurile şi să facă investiţii, dar reducerea costurilor să fie operată în primul rând de la cheltuielile cu achiziţiile.

Administratorul judiciar al Hidroelectrica, Remus Borza, a arătat că, în retehnologizarea cascadei de hidrocentrale de pe Oltul inferior, respectiv Ipoteşti, Drăgăneşti, Frunzaru, Rusăneşti şi Izbiceni, au fost investiţi 400 de milioane de euro şi sunt centrale hidroelectrice care funcţionează în regim dublu, reversibil, turbină – pompă. Aceasta este o premieră tehnică pentru România, fiind primele hidroagregate din ţară reversibile. Ele asigură o putere disponibilă de 285 MW în regim de turbină şi 200 MW în regim de pompaj.

Oltul, verificare pentru Tarniţa

Remus Borza a abordat şi chestiunea rentabilităţii investiţiei pentru obţinerea energiei electrice prin pompaj, arătând că nu este o investiţie rentabilă şi experienţa funcţionării acestor centrale hidroelectrice de pe Oltul inferior în regim de pompaj va fi utilă în analizarea oportunităţii unei investiţii în construcţia unei centrale la Tarniţa – Lăpuşteşti.

“Dacă e rentabilă o astfel de activitate? Noi ne-am făcut nişte socoteli. Eu vă spun că nu. Avem un preţ de cost de 450 lei pe MW. E enorm, (…) doar amortismenul pe un ciclu optim de exploatare de 22 de ani, asta înseamnă din capul locului 200 lei amortismentul pe MW“, a subliniat Borza.

Acesta a argumentat că o investiţie la Tarniţa, care este estimată iniţial la 1,2 miliarde euro şi ar putea ajunge la două miliarde, este nerentabilă şi din cauză că piaţa este suprasaturată de energie. “Pentru prima dată cunoaştem un excedent de energie. Energia produsă în regim de pompaj n-am avea unde să o valorificăm. (…) Transferăm o pierdere din buzunarul stâng al statului în buzunarul drept al statului“, a mai declarat Remus Borza.

De remarcat, CHEAP Tarniţa-Lapuşteşti ar fi trebuit să participe la reglajul frecvenţă-putere necesar odată cu intrarea în funcţiune a grupurilor 3 şi 4 de la Cernavodă. Dacă Tarniţa nu se face, concluzia logică este că nu se vor realiza nici reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă!

Continuă restructurările la Hidroelectrica

Administratorul judiciar al companiei Hidroelectrica, Remus Borza, a declarat, la Centrala Hidroelectrică Frunzaru, că anul acesta este posibil să fie desfiinţate sucursalele Hidroelectrica de la Haţeg, Sebeş şi Cluj, care ar urma să fie transformate în uzine de producţie, în vederea reducerii costurilor companiei.

Borza a arătat că, în contextul reducerii consumului de energiei şi al scăderii preţului, producătorii tradiţionali de energie sunt presaţi să reducă costurile de operare şi să restructureze procesele de producţie.

“Din păcate pentru noi, producătorii tradiţionali, nu mai vindem cu 240 (n.r  – preţul în lei pentru un megawatt); vă aduceţi aminte în 2012 când vindeam cu 267 de lei megawatt-ul. Astăzi ne rugăm să vindem, să găsim cumpărători la 170 de lei megawatt-ul. Asta pune o presiune enormă pe producătorii tradiţionali, fie că vorbim de Hunedoara, de Oltenia, de a-şi reduce costurile de operare. Chiar şi Hidroelectrica, în acest moment, este la limita preţului de cost. Asta în primul rând trebuie să ne determine mai multă implicare şi mai mult curaj, (…) redefinire, o remodelare a proceselor de producţie evident, o restructurare, o remodelare administrativ-teritorială a companiei. Anul trecut am desfiinţat şase sucursale, inclusiv Slatina. Anul acesta probabil alte trei sucursale vor avea aceeaşi soartă; Haţeg, Sebeş, Cluj vor fi transformate în uzine de producţie, pentru că, să nu uităm, Hidroelectrica este o companie cu pronunţat profil industrial, adică produce energie şi atunci aceste servicii suport, care erau supradimensionate la un moment dat şi reprezentau 39% din personal, indiscutabil erau supradimensioante“, a declarat Remus Borza, conform Agerpres.

Administratorul judiciar al Hidroelectrica a menţionat că un model de succes în privinţa administrării şi reducerii costurilor este reprezentat de compania Petrom. “Chiar avem un model de succes, un model de bussines de succes, toate subsidiarele Petrom sunt secţii de exploatare, nu sunt filiale, nu sunt sucursale, puterea executivă, serviciile suport, fie că vorbim de resurse umane, de contabilitate, de achiziţii sau IT, sunt concentrate la nivelul executivului. Acelaşi lucru vrem să-l facem şi la Hidroelectrica şi aşa am putea avea un cost al producţiei mai rezonabil“, a adăugat Remus Borza.

El a precizat că preţul de cost pe megawatt este de 139 lei la Hidroelectrica şi, la începutul anului viitor, ar putea scădea la 110-120 lei.

Potrivit lui Borza, la finalul ieşirii din insolvenţă, Hidroelectrica va fi o companie pregătită să fie listată cu succes, dar, până atunci, mai sunt unele lucruri de făcut, precum valorificarea unor microhidrocentrale, a unor active precum apartamente, baze sportive, terenuri în intravilanul societăţii, dar şi “izolarea unor active toxice“ precum proiectele de la Paşcani, Făgăraş-Hoghiz şi Isalz, care nu ar fi rentabile.

“Azi, Hidroelectrica este mai solidă, mai solvabilă, mai credibilă. La momentul celei de-a doua ieşiri din insolvenţă evident va fi o companie aptă, pregătită pentru listarea de succes. Sunt multe lucruri încă de făcut în acest mandat în ceea ce priveşte izolarea unor active toxice, că tot vorbeam de amenajări complexe, că vorbim de Paşcani, vorbim de Făgăraş, de ce să nu vorbim şi de Islaz, în aval de amenajarea de la Frunzaru. Sunt investiţii care, practic, nu s-ar amortiza niciodată. Şi în ceea ce priveşte restul valorilor de executat avem iarăşi valorificarea unor microhidrocentrale care reprezintă doar un centru de cost“, a afirmat Borza.

Administratorul judiciar al Hidroelectrica a mai menţionat şi existenţa unor active precum 732 de apartamente, 42 de baze sportive şi 132.000 mp de terenuri în intravilanul localităţilor, care pot fi valorificate.

 

 

din aceeasi categorie