Tensiunile dintre Kiev şi Moscova nu numai că pun lumea pe jar, dar obligă ţările europene să caute surse de aprovizionare cu gaze naturale. Dacă Rusia este unul dintre cei mai mari exportatori de gaze în Europa (pentru unele ţări chiar unicul exportator), Ucraina deţine conductele prin care aproximativ 80% din gazele ruseşti ajung în ţările membre UE. Ucraina caută soluţii să importe din alte zone decât din Federaţia Rusă, Spania se auto-propune ca alternativă, iar reprezentanţii Rusiei, Ucrainei şi ai Uniunii Europene (UE) urmează să se întâlnească la Moscova pentru discuţii pe tema securităţii livrărilor de gaze naturale ruseşti.
Soluţia prevăzută în memorandumul de înţelegere care va fi semnat între Slovacia şi Ucraina va asigura, după lucrări de modernizare de scurtă durată, o capacitate de 20 de milioane mc/zi din toamna lui 2014, a declarat Sabine Berger, purtătoarea de cuvânt a comisarului european pentru Energie, Gunther Oettinger.
“Există o perspectivă clară, ca 20 de milioane de metri cubi pe zi să fie livrate, via Slovacia, în Ucraina, din toamna lui 2014. Asta corespunde la aproximativ 8 miliarde mc pe an, dacă ne uităm la capacitatea anuală“, a declarat Sabine Berger în cadrul briefingului de presă cotidian al Comisiei Europene, transmite Agerpres.
Ea a adăugat că această soluţie este “un prim pas în transportul de gaze din Slovacia spre Ucraina şi că alte opţiuni vor fi evaluate din punct de vedere legal şi tehnic“.
Memorandumul de înţelegere între cele două părţi privind livrarea în sistem invers a gazului rusesc va fi semnat la Bratislava, în prezenţa preşedintelui CE, Jose Manuel Barroso.
În ceea ce priveşte discuţiile tripartite cu Ucraina şi Rusia privind securitatea livrărilor de gaze, ea a precizat că nu poate confirma încă stabilirea unei date. “Comisarul (Gunther) Oettinger va discuta la telefon astăzi cu ministrul rus al Energiei (Aleksandr) Novak şi suntem în legătură şi cu ministrul ucrainean al Energiei (Iuri) Prodan, deci vom analiza posibile date pentru întâlniri trilaterale, dar nu pot confirma încă o dată“, a spus Sabine Berger.
Pe de altă parte, un purtător de cuvânt al Ministerului rus al Energiei, conform RIA Novosti, a anunţat că reprezentanţii Rusiei, Ucrainei şi ai Uniunii Europene urmează să se întâlnească la Moscova, pentru discuţii pe tema securităţii livrărilor de gaze naturale ruseşti.
“Reuniunea este programată să aibă loc la începutul lunii mai“, a declarat purtătorul de cuvânt pentru RIA Novosti, adăugând că data exactă urmează să fie stabilită în următoarele zile.
Săptămâna trecută, Ministerul rus al Energiei a propus comisarului european pentru Energie, Guenther Oettinger, organizarea unei reuniuni tripartite Rusia, Ucraina şi UE la Moscova.
Tensiunile politice şi o dispută pe tema datoriilor între Kiev şi Moscova au dat naştere la îngrijorări că Rusia ar putea întrerupe livrările de gaze naturale spre Ucraina.
La data de 17 aprilie, preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a declarat că Ucraina are la dispoziţie o lună să-şi plătească datoriile, în caz contrar Gazprom urmând să solicite plata în avans pentru livrările de gaze naturale, o decizie care ar putea provoca întreruperi în aprovizionarea Europei cu gaze naturale ruseşti.
Începând cu data de 1 aprilie, grupul rus Gazprom a majorat preţul gazelor naturale livrate Ucrainei cu 80%, până la 485 de dolari pentru 1.000 de metri cubi, în timp ce preţul perceput clienţilor europeni este de 370 – 380 de dolari. În replică, autorităţile de la Kiev au demarat discuţiile pentru a putea primi aceste gaze naturale în sistem invers, din Europa Occidentală via Slovacia.
Spania poate prezenta alternativa la gazul rusesc
Criza din Ucraina şi ameninţările proferate cu tăierea furnizării cu gaz rusesc au tras un semnal de alarmă la Bruxelles şi au făcut ca atenţia să se îndrepte asupra Spaniei, care poate juca un rol important în deschiderea unei noi căi de alimentare cu gaze în Europa, prin nordul Africii. Antonio Llardén, preşedintele celei mai importante companii de transport de gaze naturale din Spania – Enagás – a declarat pentru El Mundo că ţara iberică poate constitui alternativa: cererea a revenit la nivelurile de dinainte de criză, iar tranzitul gazelor către alte ţări a crescut cu 70% în primul trimestru al anului. Spania se poate transforma într-un centru de tranzit.
“Din cauza poziţiei sale periferice în Europa, Spania s-a văzut obligată să construiască fabrici de regazificare (n.r. – în cazul gazelor naturale lichefiate) şi două gazoducte directe, legate de nordul Africii. Asta a făcut ca Peninsula Iberică să fie un punct potenţial de primire a gazului din orice loc din lume. Dacă am avea o mai bună legătură cu Franţa, am putea transporta acest gaz în restul Europei. Caracterul potenţial trebuie să devină o realitate“, explică el.
Gazoductul din Larrau (n.r. – sud-vestul Franţei) are o capacitate de 5 miliarde de metri cubi pe an, iar al doilea, în construcţie, la Irun (n.r. – Ţara Bascilor), ar putea ajunge să aibă o capacitate de transport de 2 miliarde de metri cubi pe an. Un al treilea proiect aprobat de UE, MidCat, ar presupune transportul a 7,5 miliarde de metri cubi pe an, pe coasta mediteraneană. Cu toate că riscurile sistării alimentării cu gaze ruseşti a accelerat aceste proiecte, Llardén susţine că “nu este vorba de a înlocui gazul Rusiei, ci de a şti că Europa poate primi gaz şi din altă parte, prin Peninsula Iberică. Este complementar altor posibile infrastructuri pe care Europa le poate considera utile“. Într-o perioadă de trei până la patru ani, spune el, aceste infrastructuri pot fi deja funcţionale.
Pentru Spania, succesul acestor proiecte ar însemna noi surse de venituri, prin taxele de transport, astfel că, în interiorul ţării, costurile sistemului de alimentare cu energie electrică ar fi mai mici. “În aceste clipe, în Spania circulă mai mult gaz decât cere cu adevărat ţara. Circulă către Franţa, Portugalia sau este încărcat la fabricile de regazificare pentru alte destinaţii. Acest tranzit a reprezentat anul trecut 66.000 de gigawaţi pe oră, adică 20% din cererea de la nivel naţional. În primul trimestru al anului, cantitatea a crescut cu 70%“, arată şeful Enagás.
Antonio Llardén susţine că este nevoie de un acord între Portugalia, Franţa şi Spania, mai ales în condiţiile în care până acum, ţări mari, precum Franţa sau Germania, nu au avut nevoie stringentă pentru deţinerea unei astfel de infrastructuri. “Cu amestecul său energetic, Franţa s-a concentrat pe tehnologia nucleară şi are suficient gaz. Germania are un contract de alimentare cu Rusia. Conflictele din Ucraina subliniază faptul că trebuie luate în considerare situaţii neprevăzute şi, din acest punct de vedere, o astfel de conexiune capătă mai multă importanţă“, asigură Llardén.
