Interviurile video ale publicației FOCUS ENERGETIC continuă, invitată la ”O cafea cu Gabi Moroianu“ fiind doamna Roxana Gureanu, director general executiv al companiei Parapet.
Economist de profesie, absolvent al unui Executiv MBA în cadrul WU Executive Academy din Viena, precum și al unui master în Board Practice and Directorship la Henley Business School (școală afiliată Universității Reading, care a fost înființată în 1892 ca o extensie a colegiului Christ Church din cadrul Universității din Oxford), doamna Roxana Gureanu a activat în mai multe domenii, de la IT, la financiar, pentru a se opri la cel energetic. Astăzi este directorul executiv al uneia dintre cele mai dinamice companii EPC din țară, Parapet, companie cu capital 100% românesc, cu sediul central la Cluj Napoca, dar cu birouri la București, la Bergamo (Italia), Hamburg și Nürnberg (Germania) și cu activitate în toată Europa, dar și în America Centrală și în Asia.
GM: Bună dimineața, bine ne revedem la ”O cafea cu Gabi Moroianu”. Astăzi avem invitat o doamnă foarte dragă mie, doamna Roxana Gureanu, care este director executiv la compania Parapet. Bună dimineața.
RG: Bună dimineața și mulțumesc pentru invitație. Eu mi-am pregătit cafeaua. Este o cafea italienescă. Am luat-o de la Bergamo, de acolo de unde Parapet are birourile și mă bucur să o savurăm, astăzi, împreună. Cu ”focus energetic” pe energia regenerabilă, în special.
GM: Data viitoare când ne mai bem cafeaua împreună, vă rog frumos să veniți și cu Tchibo și acuma vă rog să spuneți de ce vorbesc de cafea nemțească
RG: Pentru că noi avem birouri permanente și în Germania, încă din anul 2015.
GM: Câteva vorbe, ca să vă prezint celor care ne privesc: doamna Roxana Gureanu este absolvent de ASE, dar, pe lângă asta, a mai făcut și un master la cum se numește WU. Cum se numește corect?
RG: W U Executive Academy. Este cea mai mare universitate de economie și de business din Austria și din întreaga Europă. Eu acum am obsolvit între anii 2009-2011 un Executiv MBA și, recent, am fost aleasă și membru în International Advisory Board. Alături de colegii mei de acolo ne ocupăm de prezentarea și de promovarea strategiei Academiei, precum și de relaționarea dintre mediul de business și mediul academic, pentru că este extrem de important ca cele două să funcționeze ca un ecosistem.
GM: Deci, cum să spun eu, și în mediul academic ați ajuns într-un loc foarte, foarte important. Cumva atrageți și studenți în la universitate? De ce vă întreb? Eram curioasă dacă studenți din România – știu eu câteva doamne, adică pe dumneavoastră și pe doamna Lăcrămioare Diaconu care ați absolvit WU – deci, dacă mai sunt și alți studenți, să le spun bine pregătiți, care ar putea să ajungă acolo.
RG: Sunt foarte mulți studenți foarte bine pregătiți, pentru că WU Executiv Academy are deja 20 de ani de când se află pe piața din România. Cei 20 de ani în România i-am sărbătorit recent. A fost, practic, prima universitate din afara granițelor României care a venit cu niște burse de studiu și a avut un proces foarte amănunțit de selecție acum 20 de ani, selectând, practic, cei mai buni manageri cu potențial de creștere la vremea respectivă și are – încă de atunci are – un program permanent part-time – practic, îți dă posibilitatea să și muncești, dar să și studiezi. Este un program care se desfășoară de joia până duminica, cu pre-module și post-module, organizat în echipe de studenți și cu săptămâni rezidențiale în Statele Unite și în Asia. De-a lungul timpului sunt foarte mulți absolvenți – într-adevăr, Lăcrămioara este unul – sunt foarte mulți absolvenți de la OMV Petrom Erste Bank, cele două companii fiind companiile care au sponsorizat încă de la început și au făcut parte din echipa de investitori. Pentru că educația este o investiție și este foarte important ca fiecare dintre noi să și studiem în paralel cu job-ul pe care îl avem zilnic.
GM: Până la urmă, să fii manager, trebuie să ai și talent, cumva un lucru cu care te naști, dar degeaba te naști cu niște lucruri bune, dacă nu le și cumva înflorești, să le faci mai mai bune prin studiu. Talent ai avea, dar fără muncă tot nu se poate. Dar mai știam că ați mai absolvit încă un curs la o universitate afiliată până la urmă de Oxford. Deci am mai avut recent, mai absolvit un master la o universitate, afiliată, practic, de Oxford.
RG: Da, un master în Board Practice and Directorship de la Henley Business School, care este universitatea din Marea Britanie cu focus pe zona de guvernanță și pe rolul board-urilor în interiorul unei companii, precum și cu relaționarea dintre board-uri și zona executivă. (n.r. – Henley Business School este afiliată Universității Reading, care a fost înființată în 1892 ca o extensie a colegiului Christ Church din cadrul Universității din Oxford)
GM: Felicitări! Chiar voiam să vă întreb pe unde ați mai lucrat și cum ați ajuns la parapet? Eu sincer, v-am cunoscut când cred că lucrați în petrol și gaze.
RG: Da, am lucrat. Am început cu Reuters – am fost consultant acolo de risc și am implementat cel mai mare proiect KTP pentru Erste Bank (la vremea respectivă BCR) și pentru BRD, apoi am lucrat pentru companii austriece aproape 20 de ani: S+B Gruppe (partener al Immofinanz în România la vremea respectivă), pentru Porr România și – unde ne-am cunoscut noi – am fost managing director la Habau, unde am coordonat și operațiunile regionale din Serbia, Bulgaria și Republica Moldova.
Am trecut și prin zona de venture capital. Aici a fost o experiență care mi-a adăugat o nouă perspectivă, foarte interesantă, cea a unui investitor, pentru că, ca și investitor, înveți să privești un business nu doar din prisma rezultatelor pe care le are astăzi, ci și a potențialul de viitor, a echipei, a modelului de business și cred că, extrem de important, a capacității de a scala. Și am și experiență antreprenorială: în anul 2001, deci la 2 ani după ce am terminat liceul de Informatică, am fondat prima companie de osourcing IT din România.
GM: Felicitări. Și, dacă da, dacă-mi aduc bine aminte, ați făcut Tudor Vianu, adică liceu de informatică.
RG: Și cred că ar fi important de menționat că, în toți acești ani, am fost implicată, alături de echipele mele de super-profesioniști, în proiecte majore de infrastructură și energie, cu o valoare cumulată de aproximativ 1,7 miliarde de euro. Aș menționa aici, în mod special, proiectele strategice de infrastructură energetică din zona Mării Negre, în contextul planului RePower, pentru că eu le consider o parte foarte important din experiența mea profesională, care m-au ajutat foarte mult să mă dezvolt, fiind acolo într-un moment extrem de important pentru Europa, când, pentru prima dată, a existat un conflict geopolitic deschis, războiul între Rusia și Ucraina, ceva ce nimeni nu s-ar fi gândit vreodată că se mai poate întâmpla în zilele noastre.
Am trăit atunci, practic, momentul în care energia a încetat să mai fie doar o discuție economică și a devenit o discuție despre securitatea și reziliența Europei și m-am bucurat să fiu acolo, la mesele respective, la care se discutau aceste decizii importante, și m-am bucurat că, alături de echipele mele și de compania la care am lucrat în acel moment, am avut oportunitatea să contribuim să diversificăm sursele de aprovizionare prin construcția de interconectări între state, precum și construcția BRUA pe teritoriul României și să construim infrastructura energetică și accesul la energie sigură și predictibil.
GM: Și la Parapet cum ați ajuns?
RG: La Parapet am ajuns prin faptul că eu sunt implicată în foarte multe comunități de business pe lângă zona în care am lucrat. În paralel sunt implicate și în cluburi de business, cum ar fi Petroleum Club Romania, unde sunt auditor deja la al 3-lea mandat și prin Petroleum Club m-am înscris la un curs de director de board și așa am aflat că Parapet își căuta un CEO. Am fost recomandată, da, pe baza criteriilor solicitate de Parapet și, astfel, întâlnirea mi-a deschis, cumva, un nou capitol profesional.
M-am întâlnit mai întâi la o cafea cu fondatorul Parapet.
GM: Uite-așa, de mâine poimâine, ajungeți și jurnalist.
RG: Așa mi-am început, de fapt, cariera mea: am fost jurnalist. Am început, de fapt, la revista Capital. Făceam analize financiar-bancare pe perioada cât am fost studentă la ASE. Chiar este o poveste extrem de interesant de spus la cafea: întâlnirea cu președintele unei bănci extrem de importante. Un domn care m-a primit. Țin minte că am stat atunci o zi întreagă, pentru că era extrem de ocupat și a reușit să mă primească seara. Și întâmplarea fericită a fost să fiu colegă cu acel domn la WU Executiv Academy. Și am prezentat împreună lucrarea. Da, acuma este Președintele Executiv al Asociației Române a Băncilor: Florin Dănescu, un om și un profesionist desăvârșit, de la care am învățat foarte multe și de care România are nevoie, pentru că are un impact semnificativ în dezvoltarea sistemului bancar românesc și, implicit, asupra a finanțărilor pentru infrastructura de interes național.
GM: Îl știm. L-am avut invitat de câteva ori la dezbaterile Focus Energetic. Să vorbim un pic și despre Parapet, acum, că sunteți directorul executiv. Eu, personal, știu că este, într-adevăr, constructor la cheie al unor producător de energie, în special regenerabili. Asta faceți și în Italia și Germania? În România, cum decurge activitatea?
RG: Grupul Parapet înseamnă Prodfer Construct, care este compania din România, înseamnă Parapet Renewables, Parapet Gmbh, care este compania din Germania, și Parapet SRL, care este compania din Italia. La început, Parapet a început ca o companie de execuție și, în peste un deceniu de activitate, a învățat să proiecteze și să integreze întreg lanțul EPC, practic zona de engineering, procurement și construcție. Este o companie integral românească, fondată în Cluj, în inima Transilvaniei – cum îmi place mie să spun – de Paul Moldovan, care a început prin componenta de construcție. Lucrând direct în teren, Paula înțeles că multe dintre provocările unui proiect apar înainte ca, practic, proiectul să înceapă în șantier (să-ți faci organizarea de șantier, să trimiți utilajele în șantier). Pentru a controla mai bine rezultatul final, a dezvoltat competențele de inginerie și, ulterior, cele de achiziție, construind, pas cu pas, o organizație EPC integrată. Și astăzi, experiența lui acumulată în execuție, rămâne fundamentul tuturor deciziilor de proiectare la nivelul companiei. Suntem activi în zona de parcuri fotovoltaice, eloliene, stocare în baterii, în toate cele trei țări, atât în Italia, cât și Germania și România, pe zona de full EPC.
GM: Voiam să vă întreb cam cât înseamnă toate proiectele astea în megawați?
RG: Până acum am construit peste doi gigawați, în peste 17 țări și peste 450 de proiecte. Ce aș mai adăuga este că noi am început ca Parapet. Primul nostru proiect a fost realizat în 2012, la Hoghiz, lângă Brașov. Echipa de atunci a înțeles foarte, foarte repede cât de important este sectorul regenerabilelor și că nu este doar o oportunitate. Din contră, el reprezintă viitorul pentru securitatea energetică a României. Așa că, atunci, Paul a decis să investească în oameni, să investească în dezvoltarea de echipe, în utilaje și mai ales în competențe. În 2014 avea deja 30 de angajați și de ce spun anul și de ce menționez în 2014: pentru că anul 2014 a fost anul în care, în România, piața s-a blocat și pentru foarte multe companii acel an a însemnat sfârșitul. Pentru Parapet – ca să vedeți ce înseamnă viziunea, cât de importantă e viziunea și să știi ce vrei să faci cu compania și cum să o duci la următorul nivel și cât de important a fost că, în momentul respectiv, avea deja echipele formate, cu competențele dezvoltate să poată livra proiecte predictibile și în buget – deci, în anul 2014, Paul a decis să scaleze și să realizeze proiecte în afara României și atunci a mers, pentru prima dată, în Marea Britanie, a continuat în Europa, Turcia, Chile și a ajuns chiar și în Japonia, unde a participat la construcția a 45 MW.
GM: Deci în Chile și Japonia, adică la cele două capete ale pământului.
RG: Exact. De ce vorbesc despre programul de scalare? Pentru că, recent, am participat în programul de scalare MoonShotX în parteneriat cu Raiffeisen și InnovX, unde am avut plăcerea să merg la Londra și să prezint activitatea companiei Parapet la London Stock Exchange. Și acolo am început cu o imagine din primul proiect, din Wormit, din Scoția, o fotografie făcută în anul 2016. Și în fotografie era surprins un parc fotovoltaic de 5 MW, aflat în construcție, și echipa de proiect de acolo. Pentru Parapet acea fotografie nu era doar o simplă imagine, ci reprezenta parcursul și începutul scalării Parapet. Și, tot de spus la cafea, este că, acolo, Paul Moldovan, fondatorul nostru, l-a cunosc pe Ralf Sinning, care, actual, este Central Europe Manager, și pe Lucio Copernico, cel care este Country Manager-ul din Italia. Astăzi, alături de acești profesioniști, am onoarea să coordonăm echipe mixte internaționale și să contribuim la dezvoltarea Parapet în întreaga Europă. Cifra de afaceri a Parapet a crescut, în 2025, de peste trei ori față de 2024, iar pentru anul acesta, raportat la contractele semnate din țară și din afară, ne așteptăm la o dublare a acesteia față de anul 2025. D
GM: Bravo! Eu mă bucur că sunt firme românești active și de succes, cu oameni pricepuți și harnici. Adevărul este că, atunci când ați început să spuneți că primul proiect a fost la ”Ho”, adică la Hoghiz, eu mă gândeam la Hobița. Să știți că nu vă las să terminăm până când nu vorbim un pic și de Brâncuși și o să afle privitorii noștri de ce. Deci, da, vorbeam, vorbeați despre regenerabil. Acuma vă întreb pe dumneavoastră: în primul rând, acum chiar traversăm o criză energetică. Nu numai noi; la noi, cumva, se simte mai mai tare decât în alte părți, dar și vecinii noștri au. Prima întrebare ar fi cum credeți că s-a ajuns aici și care ar fi soluțiile? De ce vă întreb care ar fi soluțiile? Foarte multă lume vorbește despre soluția regenerabilelor. Dumneavoastră sunteți implicată în acest fenomen al regenerabilelor. Deci, din punctul dumneavoastră de vedere, care ar fi cauzele crizei și care ar fi soluțiile?
RG: Cred că primul lucru pe care ar trebui să îl spunem este că nu avem doar o problemă de producție de energie. Cred că avem o problemă – sau o provocare, aș numi-o – de sincronizare între producție, consum, rețea și stocare. Și nu este doar o provocare pe care o întâlnim în România, o întâlnim la toți vecinii noștri. Bine, o vedem în forme diferite și, poate, în întreaga toată Europa. Așa, în ultimii ani, am adăugat foarte multă capacitate regenerabilă – și Parapet a fost parte la acest lucru – ceea ce este un lucru, zic eu, absolut bun și necesar. Dar sistemul energetic nu s-a dezvoltat în același ritm. Am construit producție mai repede decât am construi rețele, nu am avut flexibilitatea și capacitățile de stocare și poate nici know-how-ul la momentul respectiv. De aici apare un paradox pe care îl vedem din ce în ce mai mult: putem avea suficientă energie într-un anumit moment al zilei și să avem deficit câteva ore mai târziu. Ziua, când producția fotovoltaică este ridicată – și avem zile în care avem peste 60% energie din fotovoltaice în rețea – putem ajunge să avem energie regenerabilă în rețea peste necesarul imediat și, pentru că nu avem ce să facem pe ea, suntem obligați fie să limităm producția, fie să vindem energia pe parcursul zilei foarte ieftin. Câteva ore mai târziu, însă, apare paradoxul: producția solară dispare exact când consumul crește și putem ajunge – de fapt, am ajuns deja! – să importăm energia la prețuri foarte mari. De aceea am spus tot timpul că energia regenerabilă este ieftină; ceea ce o face, însă, scumpă este integrarea deficitară, lipsa de sincronizare între producție, rețea, stocare și mecanismele de piață.
Și cum am ajuns aici, că m-ați întrebat? Nu cred că există o singură cauză. Cred că este rezultatul mai multor lucruri care s-au cumulat de-a lungul timpului. Am avut ani în care investițiile în rețele și noi capacități de producție nu cred că au ținut pasul cu nevoile economiei. Am retras sau am redus capacități convenționale înainte ca toate capacitățile care trebuiau să le înlocuiască să fie disponibile. În același timp, regenerabilele au crescut foarte mult, pentru că au fost foarte multe investiții și foarte multe proiecte, atât pe fotovoltaic, cât și de eolian.
GM: Au și fost și sunt în continuare susținute prin diferite scheme de ajutor.
RG: Da, ceea ce este un lucru foarte bun. Dar infrastructura necesară pentru integrarea lor – rețele, stocare, digitalizare – a venit, cumva, foarte încet.
GM: Acum, între noi, că tot stăm la o cafea, Comisia Europeană abia acum 2 ani și-a dat seama că, băi, facem noi producție regenerabilă, dar încă nu s-a inventat wireless-ul pentru transmiterea energie de la producător la consumator. Și acum vreo 2 ani – cred că nici 2 ani nu sunt; vreun an jumate, parcă prin decembrie 2024 – a venit să spună băi, noi, până în 2030, trebuie să cheltuim vreo 600 de miliarde de euro, numai rețele.
RG: Ceea ce este extrem de important, pentru că energia are această particularitate: nu este suficient să spui câtă capacitate instalată ai. Contează enorm când produce acea capacitate și dacă poți să o transporți acolo unde este nevoie și când e nevoie. Și cred că nu este o competiție. Exact ce spune și Uniunea Europeană: nu este o competiție între regenerabile, nuclear, hidro și gaze. Avem nevoie de un mix energetic echilibrat, în care sursele să se completeze, iar sistemul să aibă suficientă flexibilitate pentru a răspunde rapid atunci când este nevoie de disponibilitate.
Și ca soluție, cred că principala soluție este stocarea. Pentru mine, stocarea nu mai este opțională, devine obligatorie într-un sistem energetic cu o pondere tot mai mare de regenerabile.
GM: Stocarea în baterii? Pentru că sunt diverse soluții de stocare. La noi se tot vorbește – am auzit de minim 20 de ani – despre stocarea în hidrocentrala cu pompaj, celebra Tarnița. Deci, care ar fi? Baterii? Sau și, și?
RG: Mă refer la sistemul de stocare în baterii – BESS – care ne permite să păstrăm energia produsă ieftin pe parcursul zilei, când există surplus, să o stocăm în baterie și apoi să o introducem în rețea câteva ore mai târziu, când consumul și prețurile cresc. Este una dintre cele mai rapide soluții pe care le putem implementa în momentul de față pentru a aduce flexibilitate în sistem. În loc să vindem foarte ieftin energia produsă la prânz și să o cumpărăm înapoi, mult mai scump, seara, când crește consumul, putem păstra o parte din ea prin stocarea în baterie și să o utilizăm când avem nevoie. Și de ce mă refer la BESS: pentru că noi vedem această schimbare foarte concret și pentru clienții Parapet. În momentul de față avem trei șantiere deschise sau în curs de deschidere în județele Sibiu, Olt și Neamț pentru construcția unor unități de stocare cu o capacitate totală de 514 MW. Bineînțeles, ne dorim ca descărcarea să fie pe un termen cât mai lung și accesul în rețea cât mai rapid. Și aici echipele noastre lucrează la soluții complexe. Toți clienții sunt extrem de mulțumiți de soluțiile de eficientizare și de partea de digitalizare pe care am introdus-o încă din zona de planificare. Însă stocarea nu este suficientă dacă nu este însoțită de câteva lucruri: adică folosirea cât mai eficientă a capacităților existente, accelarea racordărilor și a investițiilor în rețea – pentru că noi putem să construim proiectul respectiv de stocare în baterii, dar poate dura până se racordează.
GM: Rămâne un fel de ”artă pentru artă” până la racordarea capacităților de producție. Da, trebuie și rețele, dar sunt scumpe. Și știți cum e: investițiile în rețele se regăsesc în tariful de distribuție și de transport și tarifele astea dacă ajung să crească, crește factura la consumatorul final, fie casnic, fie industrial. Poate că ar trebui cumva susținute? Vorbesc de scheme de ajutor și pentru rețele.
RG: Investiții există și există și apetit pentru investiții, precum și zona de capital. Cred că cea mai mare provocare rămâne tot zona de construcții și zona de EPC. Și, într-adevăr, observăm că România este una dintre țările, cumva, cu cea mai scumpă energie. Dar companiile precum Parapet contribuie la scăderea prețului energiei, prin livrarea din proiecte ”la cheie” în zona de fotovoltaic. Asigurăm predictibilitatea realizări lor la timp și în buget. Pentru că este extrem de important ca EPC să reușești să-ți termini proiectul conform planificării și credem că acest punct important va contribui la scăderea prețului energie.
Și mai vedem un lucru foarte important: coordonarea regională. Pentru că energia nu se oprește la graniță,și România este parte dintr-un sistem european interconectat, iar securitatea energetică trebuie privită și la nivel regional, chiar european. Acesta este motivul pentru care noi am și scalat la nivel european și ne-am adaptat la piețele respective și acolo am și învățat foarte multe lucruri pe care, ulterior, le-am adus ca best practice în România.
M-ați mai întrebat și de soluții pe termen lung. Cred că soluțiile înseamnă producție diversificată, rețele moderne, stocare la scară mare și cred că digitalizarea este extrem de importantă, mai ales acum, în dezvoltarea inteligenței artificiale, pentru că energia și digitalizarea sunt direct conectate, iar dezvoltarea IA este direct conectată de construirea de data center-lor care au nevoie de energie. Și mai avem nevoie de modernizare a rețelei, care nu mai poate fi amânată, zic eu. A devenit o necesitate absolut imediată. Se schimbă inclusiv rolul nostru, al companiei EPC, pentru că, înainte, dacă doar construiam un parc fotovoltaic, acum avem nevoie și de stocare. Acum nu mai vorbim doar despre panouri, structuri și cabluri; vorbim despre baterii, vorbim despre software, despre sisteme SCADA, despre securitate cibernetică, despre echipe care să știe să înțeleagă și să integreze toate aceste lucruri. Și acum contractorul EPC, inclusiv Parapet, trece de la rolul de constructor, la cel de integrator și, din ce în ce mai multe, la cel de partener strategic al investitorului. Pentru că este extrem de important să ai predictibilitate în construcție și să știi care ar fi lucrurile de care te vei lovi. Pentru că adevărata securitate energetică nu înseamnă doar să produci suficientă energie. Înseamnă să ai energia potrivită, în locul potrivit, să fie și verde, exact în momentul în care ai mai mare nevoie.
GM: Pentru că sunt acele ultime 2 minute și pentru că am spus că vom vorbi un pic de Hobița, vă rog pe dumneavoastră să spuneți de ce vorbim despre Brâncuși, ca să înțeleagă oamenii.
RG: Pentru că, așa cum v-am spus și prima dată când ne-am întâlnit, Brâncuși este extrem pe important pentru mine și foarte foarte drag sufletului meu, pentru că, dincolo de valoarea lui uriașă pentru cultura românească și universală, mie mi-a dat întotdeauna puterea să visez. La Hobița, acolo unde s-a născut Brâncuși, este și locul copilăriei mele. Străbunicul meu a fost contemporant cu Brâncuși, preot, învățător și chiar vecinul lui Brâncuși, vecinul Mariei Brâncuși.
Deci am crescut, așadar, cu sentimentul că povestea lui este foarte aproape de familia și rădăcinile noastre. Și mai târziu, în călătoriile mele, am avut emoția de a-i întâlni operele în marile muzee ale lumii și de fiecare dată mă gândeam la casa aceea sărăcăcioasă, de la Hobița, în care s-a născut și a copilărit Brâncuși și cât de departe a ajuns el. Și asta pentru că a muncit foarte mult să-și împlinească visul.
GM: Vă tot întrerup: acum sunteți vicepreședintele asociației?
RG: Acum sunt vicepreședintele Asociației ”Discover Peștișani”. S-a întâmplat în acest an, când împlinim și sărbătorim 150 de ani de la de la nașterea lui Brâncuși. Este un proiect foarte drag mie, pentru că Peștișani nu este doar locul lui Brâncuși (Hobița este un sat al comunei Peștișani). Prin ”Discover Peștișani” ne dorim, practic, ca oamenii – și mai ales românii! – să-l descopere pe Brâncuși nu doar prin informațiile despre viața și opera lui, ci să vină acolo, să descopere locurile, poveștile și experiențele care vorbesc despre universul din care a pornit. Și acolo avem mai multe activități, chiar la Hobița, acolo unde s-a născut Brâncuși. Și noi vrem să devină ”Acasă la Brâncuși”, o destinație culturală vie. Și avem acolo, în fiecare an, la final de luna iunie, expoziții, concerte. Avem România autentică, festivalul iei, rapsodia florilor, recitaluri.
GM: Am înțeles. Foarte multe. Dragi privitori, mergeți acolo! Uitați-vă, dânsa tot din energie este, dar cu câtă energie vorbește și face lucruri care țin de un cu totul alt sector: cultura. Doamnă mi-a făcut o deosebită plăcere să stăm la o cafea împreună. Nu pot decât să vă doresc succes și în ceea ce privește energia, dar și în ceea ce privește activitatea dumneavoastră în zona aceasta culturală și să ne vedem cu bine la o nouă cafea.
RG: Mulțumesc foarte mult pentru invitație. Să avem o zi cu energie.
