Deputaţii vor să majoreze valoarea minimă a unui certificat verde pentru susţinerea producerii de energie pe bază de biomasă sau biogaz la 45 euro, de la 27 euro în prezent.
„Pentru a susţine producerea de energie din biomasă şi biogaz, ne gândim la majorarea valorii minime a unui certificat verde pentru aceste surse regenerabile. În prezent, valoarea minimă este de 27 euro pentru un certificat verde (CV), dar ne gândim să creştem această valoare la 45 euro”, a declarat preşedintele Comisiei de Industrii din Camera Deputaţilor, Iulian Iancu (foto), la conferinţa „Eficienţa economică comparativă a diferitelor forme de energie: abordări din perspectiva dezvoltării durabile”, organizată de Institutul Naţional de Cercetări Economice „Costin C. Kiriţescu” şi Consiliul Naţional Român al Consiliului Mondial al Energiei (CNR-CME).
„Pe de altă parte, numărul maxim al certificatelor ce pot fi alocate va scădea la 2,5, de la 3 în prezent”, a mai spus Iulian Iancu. El a precizat că numărul de certificate va fi diferit, în funcţie de capacitatea centralelor şi tipul de combustibil utilizat. „Numărul maxim de certificate va fi acordat centralelor de 1,5 MW, optime pentru acest tip de energie, şi pentru plantele energetice care au fost deja utilizate în industria agro-alimentară (n.r. – practic, deşeuri din plante energetice)”, a mai spus Iulian Iancu.
Acesta a mai spus că, la preţul minim din prezent, valoarea certificatelor şi a energiei electrice obţinute nu pot acoperi costurile de producţie din biomasă şi biogaz, ceea ce determină băncile să nu acorde finanţare pentru astfel de proiecte. „Trebuie să promovăm şi acest tip de surse regenerabile. Germania, de exemplu, are, în prezent, circa 6.000 MW instalaţi în astfel de centrale, suprafaţa cultivată pentru obţinerea de plante energetice fiind de 860.000 ha. Se estimează ca, în anul 2020, în Germania să se cultive 2,8 milioane ha, din care s-ar obţine aproximativ 10 miliarde mc de gaz, cam cât este astăzi producţia Romgaz şi Petrom. România dispune în prezent de circa 3 milioane de ha, care n-au mai fost cultivate de 20 de ani. Este un potenţial enorm”, a mai spus Iulian Iancu. El a precizat că biogazul, în urma unei prelucări minime, poate fi introdus în reţelele de distribuţie a gazelor naturale şi utilizat la producerea de energie electrică şi termică. „Centralele pe biogaz pot fi utilizate, de asemenea, pentru echilibrarea sistemului energetic. Centralele eoliene şi fotovoltaice nu pot produce decât atunci când bate vântul sau este soare, ceea ce introduce dezechilibre în sistem, ce pot fi preluate de centralele pe biogaz. În plus, biogazul poate fi utilizat în transporturi. Unele analize au indicat că, din producţia obţinută pe un ha, un automobil se poate deplasa 70.000 km”, a mai spus preşedintele Comisiei de Industrii. Costurile pentru înfiinţarea unei centrale pe biogaz sunt de 3,5 milioane euro, dacă centrala este de 1,5 MW, şi de circa 5 milioane euro, dacă centrala are o putere instalată de 0,5 MW.
Costuri de producţie mici
De remarcat, în România, cel mai mare investitor anunţat pentru centrale pe biomasă este Jean Valvis, cel care a deţinut compania La Dorna.
Prin firmele sale, DornaAgri şi AgroElectrica, Valvis administrează o suprafaţa agricolă de 7.700 de hectare, concesionată la Borcea de Sus, parte din fosta Baltă a Ialomiţei, judeţul Călăraşi. Jean Valvis declara, cu un an în urmă, că şi-a propus să investească aici între 100 şi 400 de milioane de euro în culturi energetice şi să producă energie electrică utilizând drept combustibil lemnul de salcie. Este cel mai mare proiect de acest gen din ţară, energia termică şi electrică produsă aici reprezentând valoarea echivalentă a consumului unui oraş cu 70.000 de locuitori.
În România, preţul salciei energetice este cuprins între 35 şi 40 de euro pe tonă (valori valabile pentru un grad de umiditate de 30%), iar tendinţa este de creştere. De exemplu, în Germania, preţul a ajuns la 110 de euro pe tonă. Conform unor specialişti, introducerea plantelor energetice în cultura agricolă nu va restrânge suprafeţele cultivate cu cereale. Salcia energetică se dezvoltă cel mai bine pe terenuri mlăştinoase, situate lângă ape, care nu sunt propice pentru alte culturi. România dispune de 450.000 de hectare de asemenea terenuri, inventariate de Ministerul Agriculturii.
Costurile de obţinere a energiei din biomasă sunt relativ mici: 2,19 euro pe GJ (gigajoule), adică mai puţin de jumătate decât în cazul utilizării gazelor (5,68 euro pe GJ) şi de aproape patru ori mai puţin decât dacă aceeaşi cantitate de energie s-ar obţine din arderea cărbunelui (9 euro pentru 1 GJ). Dintr-o tonă de biomasă se pot obţine apoximativ 16 GJ de energie termică, iar emisia gazelor cu efect de seră se reduce cu circa 60%.
