A fost nevoie de mai mult de 10 ani pentru ca statul să pună la punct legislația secundară necesară despăgubirii proprietarilor de păduri care nu pot beneficia de lemnul din pădurea proprie. Este vorba de păduri situate în arii Natura 2000. Calvarul nu a luat sfârșit, pentru că mai trebuie și bani pentru aceste plăți, plănuiți pentru anul viitor.
Guvernul a adoptat, în ultima sa ședință, HG privind aprobarea Normelor metodologice de acordare a contravalorii compensațiilor cuvenite în perioada 2010 – 2013 pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice. Actul normativ se referă la acoperirea costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000.
„Actul normativ pune în aplicare deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia civilă nr. 3701/16.06.2021, Decizia civilă nr. 4596/23.09.2020)”, se arată într-un comunicat de presă al Guvernului.
Contravaloarea compensațiilor reprezintă despăgubirea pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, aferente acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000, pentru perioada 2010 – 2013 stabilită în limite minime de 40 euro/ha/an şi maxime de 200 euro/ha/an, calculate în lei la cursul de schimb al BNR din data de 1 ianuarie a fiecărui an pentru care se acordă, precizează comunicatul.
Valoarea maximă estimată a compensațiilor se ridică la suma de 4,11 milioane lei și se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul aprobat cu această destinație Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor în anul 2023.
„Actul normativ va conduce la protejarea habitatelor forestiere şi a speciilor de floră şi faună pentru care siturile Natura 2000 au fost constituite”, completează comunicatul.
Problema a pornit de la reclamația făcută de Asociația composesorală Jina.
În 2007, Ministerul Agriculturii a comunicat Comisiei Europene măsurile de sprijin existente în domeniul agriculturii, precum şi cele aplicabile în sectorul forestier, inclusiv cele referitoare la sumele acordate proprietarilor de păduri pentru gestionarea durabilă a acestora. Conform prevederilor din Tratatul de Aderare, măsurile de sprijin în sectorul silvic existente la data aderării au putut fi aplicate doar până la data de 31 decembrie 2009. După 1 ianuarie 2010, toate formele de sprijin trebuiau notificate la Comisia Europeană. Nota de fundametare a actului normativ nu precizează când a notificat România această formă de sprijin, dar răspunsul Comisiei a venit în iulie 2012. Iar prijinul putea fi acordat numai până la 31 decemrbie 2013.
Chiar și așa, autorităților le-a luat 10 ani și a fost nevoie și de două sentințe judecătorești ca să pună în aplicare un act normativ.
