Legislația primară (o ordonanță de urgență și o lege) au prevederi care se bat cap în cap, iar Autoritatea Națională de Reglementare în Energie (ANRE) trebuie să elaboreze rapid legislația secundară. Cum o va face – nu ne dăm seama! De aceea nu ne rămâne decât să urăm succes ANRE!
Ordonanța de Urgență a Guvernului (OUG) 106/2020, care modifică legea 123/2012 a energiei și gazelor naturale, prevede că pct. c) și q) ale art. 143, alin. (1) se abrogă. Art. 143, alin. (1) se referă la obligațiile furnizorilor de gaze naturale, iar pct. c) și q) prevedeau că aceștia trebuie ”să asigure înmagazinarea gazelor naturale, conform reglementărilor ANRE” și ”să înmagazineze gaze naturale la nivelurile necesare pentru asigurarea continuității în alimentarea cu gaze naturale a clienților săi, în conformitate cu prevederile legale în vigoare”.
OUG 106/2020 a intrat în vigoare la 1 iulie.
Pe 27 iulie a fost publicată în Monitorul Oficial și, în consecință, a intrat în vigoare Legea 155/2020, care modifică aceeași Lege 123/2012, modificată prin OUG 106/2020. Ei bine, parlamentarii au hotărât să modifice punct ”q”, așa că furnizorii trebuie, printre altele, ”să constituie în depozitele de înmagazinare subterană un stoc minim de gaze naturale la nivelul necesar pentru asigurarea continuității în alimentarea cu gaze naturale a clienților săi și suportabilității prețului de către aceștia, în conformitate cu prevederile legale în vigoare”.
Cum, de punctul ”c” nu s-au legat parlamentarii, considerăm că acesta rămâne abrogat conform Ordonanței. Ce se întâmplă, însă, cu buclucașul punct ”q”, nimeni nu poate spune! Pentru că Parlamentul a modificat un articol de lege abrogat!
Ceea ce se știe, însă, este că ”înseamnă contravenție nerespectarea art.143”, iar pentru contravențiile ”săvârșite în mod repetat de către persoanele juridice, autoritatea de reglementare poate aplica o amendă de până la 5% din cifra de afaceri anuală a persoanei contraveniente”!
De menționat că o lege și o ordonanță a Guvernului au același rang legislativ. Nu este una mai importantă decât alta!
O altă anomalie a legii 155/2020 se referă la nou-introdusa prevedere, care stipulează că, ”în cazul în care, la formarea prețului în perioada și condițiile stipulate la alin. (1) (n.r. – până la data de 30 iunie 2021), furnizorii vor aplica la costul unitar al gazelor un cost mai mare decât costul real de achiziție, suma rezultată din diferența dintre prețul real de achiziție și prețul reglementat al producătorilor în valoare de 68 lei/MWh, stabilit prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările ulterioare, se împarte în următoarele proporții: 10% rămâne la furnizor și 90% se colectează la bugetul de stat într-un cont special și este utilizată exclusiv pentru protecția clienților vulnerabili. Calculele se fac lunar, pentru luna anterioară. Schema (…) se aplică doar pentru cantitățile de gaze naturale care au un preț de achiziție sub prețul de 68 lei/MWh”.
Legea nu precizează cine, dar, cel mai probabil, tot ANRE trebuie să facă aceste calcule! Nu știm cum va face aceste calcule, mai ales că legea este suficient de ambiguă, astfel încât să fie greu de aplicat!
Nu se precizează, de exemplu, ce înseamnă ”costul real de achiziție”. Dacă un furnizor are înmagazinate gaze cumpărate anul trecut la un preț de 130 lei/MWh (cost real de achiziție!) și face ”un coș” cu gaze cumpărate acum, de pe BRM, la prețul de 32 lei/MWh (tot cost real de achiziție!), legea nu spune cum se calculează costul real al coșului! S-ar putea, foarte bine, să se aplice taxa de 90% la prețul de 32 lei/MWh, iar la prețul de 130 lei/MWh să nu se întâmple nimic, pentru că este mai mare față de cel de 68 lei/MWh despre care se specifică în lege!
Nu plângem de mila ANRE, dar nu știm pe unde va scoate cămașa în aceste două exemple de brambureală legislativă!
