Rusia şi China vor ajunge la un acord care prevede ca grupul rus de stat Gazprom să livreze celei mai mari economii din Asia gaze naturale în valoare de 400 miliarde de dolari pe parcursul a 30 de ani, la preţul mediu la care vinde şi ţărilor din Europa, scrie presa rusă. Practic, reprezintă o reorientare a Kremlinului către est, după ce vestul face tot posibilul să diminueze dependenţa energetică faţă de Rusia.
Gazprom va livra 38 de miliarde de metri cubi de gaze naturale pe an în China, au declarat surse din cadrul grupului pentru cotidianul rus Izvestia, preluat de Mediafax. În cele trei decenii acoperite de contract, Gazprom ar vinde, astfel, 1.140 de miliarde de metri cubi, scrie Novinite.
Livrările anuale reprezintă mai puţin de un sfert din cele către Europa, de 161,5 miliarde de metri cubi anul trecut.
Preţul gazului, de 350-380 de dolari, va fi apropiat de media europeană, potrivit Izvestia. Sursa citată de cotidianul rus a declarat că poziţiile Rusiei şi Chinei în privinţa preţurilor sunt foarte apropiate.
Semnarea contractului ar urma să coincidă cu vizita preşedintelui Rusiei Vladimir Putin la Shanghai, unde va participa la o conferinţă dedicată îmbunătăţirii încrederii între ţările asiatice.
Deplasarea lui Putin şi contractul pentru livarea de gaze naturale vin într-o perioadă de tensiuni sporite între Rusia şi Occident, în contextul crizei din Ucraina.
Reamintim, politica malefică a lui Stalin a dus la o simbioză perfectă, la o relaţie biunivocă greu de remarcat în altă parte: Rusia deţine zăcămintele de gaze naturale, iar Ucraina – conductele prin care sunt exportate gazele ruseşti spre Occident. Astfel, dacă Moscova nu mai vrea să livreze gaze Kievului, de suferit vor suferi ceilalţi europeni, pentru că ucrainenii vor opri pe teritoriul lor atâta gaz cât au nevoie (ceea ce, de altfel, s-a întâmplat în ultimii ani). Pe de altă parte, dacă ruşii vor să exporte, iar ucrainenii se opun, gazele ruseşti nu au pe unde să ajungă în Europa. De aceea a şi început Moscova să construiască gazoducte care să ocolească Ucraina: North Stream (prin Marea Baltică, până în Germania) şi South Stream (prin Marea Neagră, până în Bulgaria şi Italia).
Totuşi, dependenţa Europei de gazele ruseşti a fost considerată prea mare, aşa că s-au căutat alternative şi de furnizare, şi de transport. Aşa a apărut proiectul Nabucco (care, între timp, a căzut), dar şi TranAdriatic Pipeline (TAP), care va aduce gaze din Azerbaidjan până în Grecia şi Italia.
Pe de altă parte, dacă Europa are nevoie de gazele ruseştii, Rusia are nevoie de banii europeni. Cum europenii nu prea mai vor gazele ruseşti, Moscova s-a văzut obligată să se îndrepte spre est, banii chinezilor fiind la fel de buni ca şi ai europenilor!
