România şi-a atins deja, din acest an, ţinta de energie din surse regenerabile asumată pentru anul 2020, respectiv 24% din consum, astfel că subvenţiile pentru acest sector trebuie reduse. Dacă marilor consumatori nu le vor fi acorda facilităţi la plata energiei şi gazelor naturale, există riscul de relocare a unor activităţi, cu toate consecinţele: creşterea şomajului, scăderea veniturilor la buget, scădere economică etc
“România, în doi ani, şi-a făcut planul pe 10 ani. Astfel că vom plăti, în perioada 2013 – 2020, preţul maxim pentru subvenţiile pentru energia regenerabilă. Preţul pe care îl plătim pentru că suntem fruntaşi în Europa la energia regenerabilă este pierderea competitivităţii produselor româneşti în afara graniţelor”, a declarat preşedintele Asociaţiei Marilor Consumatori Industriali de Energie (ABIEC), Marian Năstase, într-o conferinţă de presă.
Comisia Europeană şi-a propus ca, în anul 2020, 20% din consumul de energie să fie din surse regenerabile. România s-a angajat ca 24% din consumul din 2020 să fie energie verde.
Marian Năstase, care este şi preşedintele Consiliului de Administraţie al Alro Slatina, cel mai mare consumator de energie din România, a precizat că în toate ţările europene marii consumatori sunt exceptaţi de la plata unor subvenţii pentru energia verde, iar schema de susţinere a energie verzi a fost modificată peste tot, mai puţin în România, unde s-a aprobat doar o ordonanţă, care amână o parte din certificate.
Năstase a adăugat că această ordonanţă, aplicată de la 1 iulie 2013, nu a avut efectele scontate, respectiv reducerea preţului pentru consumatori, din cauza numărului mari de proiecte de energie regenerabilă puse în funcţiune în acest an.
“Numărul proiectelor eoliene a crescut cu 9%, iar al celor de energie fotovoltaică a crescut cu 121%. La finele lunii septembrie erau proiecte solare de aproape 600 de MW, faţă de 48 de MW, la 31 decembrie 2012. Cifrele nu mint. Noi ne puseserăm speranţe mari în această Ordonanţă, însă goana producătorilor de energie regenerabilă de a prinde ultimul vagon al ultimului tren a dus la situaţia aberantă, în care am fost martorii unei explozii a acreditărilor de proiecte de energie regenerabilă”, a susţinut Năstase.
Potrivit datelor ABIEC, Alro Slatina a plătit pentru certificatele verzi, în 2012, peste 20 de milioane de euro, de la două milioane de euro în 2011. În 2013, costul certificatelor verzi va ajunge, la Alro, la 33,7 milioane de euro ArcelorMittal va plăti, în 2013, 15,4 milioane de euro, Lafarge – 10,9 milioane de euro, iar Tenaris – 3,3 milioane de euro. Pe de altă parte, reprezentanţii marilor consumatori au afirmat că, dacă anul acesta, plata certificatelor verzi a fost de 30-32 lei/MWh, anul viitor aceasta va ajunge la 79-80 lei/MWh.
La acestea se adaugă alte aproape 30 de milioane de euro plătite de cele patru companii pentru taxa de cogenerare: Alro – 15,6 milioane de euro, ArcelorMittal – 6,4 milioane de euro, Lafarge – 5,9 milioane de euro şi Tenaris – 1,5 milioane de euro.
“Acestea sunt sume cu care poţi să faci fabrici noi, de la zero, cu locuri de muncă noi, cu exporturi. Din păcate, noi, în schimb, am direcţionat aceşti bani către un mic sector privat, unde profitul este garantat, dar nu se creează locuri de muncă, fără exporturi, fără valoare adăugată”, a mai spus Năstase.
România a plătit în 2012, în medie, preţul cel mai ridicat pentru certificate verzi şi cogenerare, de 10,7 euro/MWh, în timp ce ţările Uniunii Europene au introdus ordine de merit şi scutiri pentru marii consumatori industriali, conform rezultatelor unui studiu realizat de Centrul pentru Studii de Politică Europeană (CEPS), care a evaluat impactul acestor costuri cumulate asupra industriei aluminiului.
Studiul concluzionează că impactul costurilor cumulate determinate de reglementările naţionale şi comunitare asupra marjei preţ-cost a fost de 242%, în 2011.
În plus, acesta mai arată că, la nivelul UE, fabricile care cumpără electricitate de pe piaţă au înregistrat, în 2012, cel mai mare impact asupra costurilor, între 179 euro/tonă şi 228 euro/tonă.
Pentru Alro, numai taxele pentru energie regenerabilă şi cogenerare reprezintă, în anul curent, 18 euro/MWh, echivalentul unui impact de circa 260 euro/tonă, subliniază compania.
Industria vrea 85% scutire la regenerabile
În Uniunea Europeană se discută ca marii consumatori să fie exceptaţi de la plata pentru energiile regenerabile până la 80%-85%. “Aceeaşi cotă o dorim şi noi”, a spus Marian Năstase.
Pe de altă parte, marii consumatori industriali de energie s-au angajat să investească peste 200 de milioane de dolari pentru creşterea eficienţei energetice, ceea ce va duce la o scădere a consumului între 15% şi 17%, a declarat, la rândul său, Bruno Ribo, CEO al ArcelorMittal Galaţi.
Gheorghe Dobra, CEO al Alro Slatina, a precizat că preţurile la energie pe care le plătesc acum companiile industriale din România nu sunt competitive în raport cu alţi producători industriali din UE şi din afara ei, din cauza acestor taxe pentru energia regenerabilă şi pentru cogenerare.
“În condiţiile în care intrările nu vor fi aliniate cu ale competitorilor noştri din UE şi din afara UE, care au condiţii mult mai avantajoase decât noi, este posibil să reducem activitatea. Acum funcţionăm la 80%”, a precizat Dobra, care a adăugat chiar că este posibil ca Alro să se închidă.
În ceea ce priveşte gazelle naturale, reprenetnaţii marilor consumatori au afirmat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru o piaţă competitivă liberă, că nu există competiţie în ceea ce priveşte furnizarea şi că există o singură sursă externă de import. “La finalul anului 2015, preţul pieţei va fi dictat de importuri”, a spus Bruno Ribo. “Nu suntem împotriva unei pieţe libere, dar piaţa liberă nu ar trebui să îşi piardă avantajul competitive. Ar trebui implementată fără să creeze perturbări majore, ar trebui să garanteze creşterea siguranţei rezervelor, ar trebui să fie competitivă”, a mai spus Ribo. El a declarat că este necesară definirea unei măsuri tranzitorii pentru păstrarea avantajului competitiv pentru activele naţionale (preţul real al gazului din producţia internă) până când ţara este independentă energetic şi, apoi, o piaţă va putea fi dezvoltată, sau surse alternative de furnizare vor fi dezvoltate.
ABIEC reuneşte companii cu 30.000 de angajaţi, 1,3 milioane de euro exporturi,130 de milioane de euro taxe locale şi naţionale, 1,5 miliarde de euro investiţii totale şi o contribuţie de 2% din PIB-ul ţării.
Printre membrii fondatori ai ABIEC se numără Alro, ArcelorMittal, Lafarge, Saint-Gobain şi Tenaris.
