Klaus IOHANNIS
Președintele Klaus Iohannis a convocat, pentru astăzi, a treia ședință a Consiliului Suprem pe Apărare a Țării (CSAT) din acest an. Sigur, par cam puține ședințe, având în vedere că războiul este ”la ușă” și trecem printr-o criză energetică fără precedent, care se transformă rapid într-una economică și chiar socială. Totuși, criza energetică pare cel mai ușor de depășit! Cu o condiție: să se construiască mai repede noi capacități de producere a electricității. Iar în CSAT ar fi bine să se decidă chiar azi că mina Roșia (aparținând CE Oltenia) și hidrocentralele Răstolița, Dumitra și Bumbești (aparținând Hidroelectrica) sunt absolut necesare pentru asigurarea securității energetice a țării! Mai ales că, unul dintre punctele de discuție din cadrul ședinței de astăzi, se referă la ”Îmbunătățirea rezilienței energetice a României pentru asigurarea securității în domeniu prin adaptarea operativă și dezvoltarea de noi capacități de producție energetice, în contextul războiului din Ucraina”.
România are o situație privilegiată: are producție proprie de gaze naturale, are materie primă pentru centrala de la Cernavodă, are ape pentru hidrocentrale, are cărbune pentru termocentrale.
Din păcate, românii nu prea știu să-și folosească atuurile! De exemplu, deși avem instalați aproape 3.100 MW pe cărbune, nu reușim să producem decât maxim 1.300 – 1.500 MWh de energie. Termocentrala Paroșeni, cu o capacitate de 150 MW, funcționează cel mult 48 de ore pe săptămâni, din lipsa huilei (nu mai avem nici utilaje, nici mineri care să scoată cărbunele din subteran).
Complexul Energetic Oltenia, deși ar putea să producă chiar și 2.000 MWh, nu produce decât 1.200 – 1.300 MWh. Motivul: la cea mai mare mină de suprafață, de lignit, cea de la Roșia, care aprovizionează termocentrala Rovinari, a fost oprită activitatea pentru câteva săptămâni, în vara care a trecut, ceea ce pune sub semnul întrebării inclusiv constituirea stocurilor pentru iarnă. Decizia de închidere a minei a fost luată de Tribunalul București, la solicitarea unei organizații non-guvernamentale, care a cerut suspendarea și chiar anularea Acordului de Mediu, pentru anumite încălcări ale legislației. De exemplu, ecologiștii arată, în cererea de suspendare/anulare a acordului de mediu pentru exploatarea minieră Roșia, că se pun în pericol specii protejate ”care au nevoie de protecție strictă și care se regăsesc în zona de proiect” potrivit OUG 57/2007 și Directivei europene 43 din 1992. Chiar dau și exemple de astfel de specii: Lacerta viridis, Lacerta agilis și Carduelis carduelis. Sigur, spuse în latină, denumirile capătă o sonoritate aparte, dar pe românește își pierd din importanță, pentru că, de fapt, vorbim despre protejarea gușterului (Lacerta viridis), șopârlei (Lacerta agilis) și sticletelui (Carduelis carduelis)!
Pe de altă parte, potrivit Planului de restructurare a Complexului Energetic Oltenia, până la 31 decembrie anul acesta ar trebui închise carierele Peșteana, Lupoaia și Husnicioara, alături de grupul 3 de la Rovinari și grupul 7 de la Turceni. Autoritățile de la București au cerut Comisiei Europene amânarea cu 6 luni a închiderii acestora, iar Bruxellesul pare că a înțeles.
Ciudățenii la Hidroelectrica
La Hidroelectrica, lucrurile sunt și mai ciudate! Sunt 3 hidrocentrale finalizate în proporție de peste 90%, dar care nu pot fi racordate la sistemul energetic național din cauza unor probleme mai mult artificiale decât reale!
Amenajarea Hidroenergetică Răstoliţa, un obiectiv cu o putere instalată de 35,2 MW și o energie medie anuală de 46.300 MWh/an, nu poate să producă pentru că încă nu s-au găsit formule de despăgubire a urmașii grofilor Bannfy, care au fost împroprietăriți cu 9.000 ha de pădure de către Tribunalul Tg Mureș exact unde ar trebui să fie amplasate echipamente necesare hidrocentralei Răstolița.
Pe râul Jiu, lucrurile sunt cel puțin la fel de bizare! Proiectul, demarat în anul 2003, care vizează construirea unui baraj pe râul Jiu, a unei microhidrocentrale la Livezeni şi a două centrale hidroelectrice la Dumitra şi Bumbeşti, a fost oprit în 2017, printr-o decizie definitivă a justiţiei, după ce mai multe organizaţii de mediu au reclamat faptul că lucrările sunt realizate în Parcul Naţional Defileul Jiului, sit Natura 2000. Cele două hidrocentrale, finalizate în proporție de peste 90%, au o capacitate instalată de 60 MW. S-a adoptat o nouă lege, care permite finalizarea lucrărilor, dar este contestată la Curtea Constituțională, care încă nu a luat o decizie.
Dacă în Germania, care, prin nemțoaica Ursula von der Leyen, au promovat Pactul Verde European, se ”calcă în picioare” toate deciziile pe care le-au luat și se trece la redeschiderea termocentralelor pe cărbune și la amânarea închiderii centralelor nucleare, în România lucrurile ar fi mult mai ușor de rezolvat!
Majoritatea problemelor pentru care CE Oltenia și Hidroelectrica nu pot produce mai multă energie electrică sunt ”ecologice”. Mai mult, chiar activiștii de mediu aduc în discuție OUG 57/2007. Dar chiar OUG 57/2007 prevede, la art. 6, că ”Instituirea regimului de arie naturală protejată este prioritară în raport cu orice alte obiective, cu excepția celor care privesc: a) asigurarea securității naționale;(…)”!
Dacă nici acum, cu criză energetică și război, producția de energie electrică nu este o problemă de securitate națională, nu știm când ar putea să fie!
Foarte simplu, într-o perioadă extrem de scurtă, România ar putea să aibă câteva sute de megawați de energie în plus! Și nu ne-am mai pune problema că importăm prea multă energie electrică, că s-ar putea să rămânem fără lumină etc. Avem o șansă pe care n-avem voie să o ratăm!
Pentru aceasta, însă, în ședința CSAT trebuie să se declare și mina Roșia, și hidrocentralele Răstolița, Dumitra și Bumbești ca fiind absolut necesare pentru asigurarea securității naționale! Ceea ce, de altfel, și sunt!
