Este oficial! România mai are puţin peste 300.000 ha de teren cu destinaţie agricolă aflate în administrarea în proprietatea statului şi în administrarea Agenţiei Domeniilor Statului (ADS). Din acestea, aproximativ 20% sunt libere de contract, dar cele mai importante suprafeţe au fost date demult. De altfel, este pentru prima dată de la înfiinţare când ADS face publice listele cu terenurile pe care le are şi, în special, cele care pot fi adjudecate de către doritori.
Statul are terenuri în administrarea ADS în toate judeţele ţării, inclusiv Bucureşti, în total 323.650,26 ha, din cele peste un milion de hectare pe care le avea la momentul înfiinţării (vezi document ataşat – Ramas-in-patrimoniu-19.05.2014). Din acestea, 154.676,14 ha sunt în domeniul privat al statului şi restul în domeniul public (vezi document ataşat – LIBER-DE-CONTRACT-total-20.05.2014). De remarcat este faptul că ternurile din domeniul privat al statului pot fi vândute, pe când celelalte pot fi cel mult concesionate. Cea mai mare suprafaţă se regăseşte în judeţul Brăila, unde, din cele 68.302,10 ha, numai 167,16 ha sunt în domeniul privat, restul în domeniul public al statului. Este de înţeles, având în vedere că aici se află cel mai mare fost IAS din România şi unul dintre cele mai mari din Europa – 56.000 ha ce au ajuns să fie arendare, pe 20 de ani, de TCE Trei Brazi. Aceasta a fost cea mai disputată arendare făcută de ADS de-a lungul timpului, terenurile ajungând, în cele din urmă, la firma Agricost, cu strânse legături cu TCE Trei Brazi.
Libere de contract sunt 60.747,39 ha la nivel naţional. Din acestea, 15.786 ha sunt terenuri arabile, 5895 ha – vii, 5303 ha – livezi, în 41 de judeţe. Lipseşte doar Bucureşti. Cea mai mare suprafaţă de teren liberă de contract figurează în judeţul Constanţa, cu aproape 13.000 ha, dar cel mai mult este teren neproductiv. Oricum, Semlact Săcele deţine supremaţia cu 2139 ha de păşune, dar şi 1956 ha de teren neproductiv.
Istorie tumultuoasă
Până acum, listele cu terenurile bune de concesionat sau arendat erau un secret mai bine păzit decât conturile bancare. Potenţialul de câştig în afaceri cu terenurile statului au făcut ca numai „cei aleşi” să aibă acces la informaţii. Până acum, procedura spunea că cine dorea să concesioneze sau să arendeze un teren de la ADS trebuia să depună o ofertă. Numai că doritorul trebuia să ştie că există terenul ce-l interesa şi că el este deţinut de ADS. Mai mult, că era liber de sarcini şi putea fi concesionat sau arendat. Cum listele nu erau publice, fiecare se descurca cum putea.
Privatizările de la începutul anilor 2000 şi, mai apoi, retrocedările au fost afacerile favorite, cu cel mai mare câştig pentru oficialii de la ADS şi pentru beneficiari. Aceste este şi motivul pentru care ADS este agenţia cu cel mai mare potenţial infracţional din toate structurile statului. În prezent, un şef al ADS execută 6 ani de închisoare pentru retrocedări pe ochi frumoşi, un altul este condamnat în primă instanţă pentru o vânzare deocheată. Doar câţiva foşti şefi ai instituţiei nu au fost cercetaţi penal, dar unul a avut parte de un cuţit înfipt în spate pentru că nu a dat un teren. Chiar şi în aceste condiţii, postul de şef al ADS este extrem de râvnit şi niciun şef nu a plecat din funcţie de bunăvoie.
Lupte pentru pământ
În prezent, bătăliile nu mai sunt pentru IAS-uri cu vii în bazine viticole recunoscute pe plan mondial, pentru că au fost date de aproape 15 ani, iar marile ferme, cu mii de hectare de teren arabil, au ajuns la cine trebuie.
Acum „ştacheta” a coborât foarte mult, pentru că terenuri nu prea mai sunt, iar cele care au rămas nu sunt de cea mai bună calitate. Noile vedete sunt păşunile şi fâneţele pentru că a luat avânt creşterea animalelor, în special a oilor. De aceea, preţurile la care se arendează terenurile au atins cote foarte mari, de neconceput acum câţiva ani, când se licitau cele mai fertile terenurile arabile.
Se pare că mai este o explicaţie pentru valorile de arendare atât de mari. Sunt terenuri care sunt lucrate fără drept şi, în consecinţă, fără să se plătească redevenţa cuvenită către ADS. S-a creat un adevărat mecanism prin care aceşti fermieri să continue să beneficieze de teren fără să plătească. Astfel, cei care le lucrează participă la licitaţiile prin care terenurile în discuţie sunt scoase la arendare şi licitează sume exorbitante, pe care nimeni altcineva nu se încumetă să le plătească. De altfel nici aceştia, pentru că, după ce câştigă licitaţiile nu mai vin să încheie contractele. Sub diferite forme şi nume, fermierii fără drept participă la alte licitaţii organizate pentru terenurile pe care le lucrează, tergiversând în acest fel încheierea unui contract valabil şi, bineînţeles, purtător de redevenţă. Adică au găsit forma acceptată de lege prin care pot beneficia de terenul statului fără să plătească.
