Gazprom va dicta,, din 2014, preţul gazului în România, ca efect al liberalizării, a declarat, în cadrul unei dezbateri, Ionel Borş – country manager al ArcelorMittal Galaţi. Pentru a diminua factura energetică, preşedintele Comisiei pentru Industrii al Camerei Deputaţilor, Iulian Iancu, propune un „Plan Marshall pentru eficienţă energetică”. Pentru ca acest plan să îşi producă efectele, acesta propune ca Guvernul să prelungească calendarul de creştere a preţurilor. Pe de altă parte, România ar putea beneficia de gaze mai ieftine, după ce proiectul gazoductului Nabucco a căzut, din Kazahstan. Premierul Victor Ponta a anunţat că Astana e dispusă ca, la o eventuală prelungire a conductei South Stream din Bulgaria, să exporte gaze până în România.
„Ordonanţa de liberalizare (n.r. – a preţului la gaze) nu a ţinut cont de un lucru esenţial: România are două surse de gaze: 70% avem producţie proprie, iar 30% depindem de import. Cam 32-33 de TWh noi importăm, din 104-105 consum total de gaze în România. Ce se întâmplă după 2014 cu gazul din România? Preţul va fi dictat totalmente de Gazprom, iar România, care importă doar 2% din totalul importat de Europa, deci o cantitate foarte mică, şi devine neinteresant pentru Gazprom să dea vreo facilitate. La asta se adaugă situaţiile politice de la noi. După 2014 vom depinde totalmente de Gazprom”, a reiterat Ionel Borş, conform Agerpres.
Acesta a atras atenţia asupra faptului că România nu a făcut nimic pentru a avea o sursă alternativă de gaze, în condiţiile în care Nabucco, gazele de şist sau gazele din Marea Neagră sunt „o fata morgana”, ele putând fi accesate abia în jurul anilor 2020 – 2025.
Borş a subliniat că România trebuie să găsească o alternativă la Gazprom, pentru că este „mai periculos ce se va întâmpla după 2014”, iar problema liberalizării preţului la gaze va putea fi rezolvată numai dacă se va lucra în echipă Guvern – patronate.
„Altfel, vom da vina unul pe celălalt. Ni s-a impus cumva toată treaba asta şi trebuie să o rezolvăm cumva. Noi am mers la Bruxelles cu două scheme, care au fost verificate de avocaţi şi sunt în armonie cu legislaţia şi au fost luate, cât de cât, în consideraţie, iar unul dintre argumente a fost acesta, că din 2014 vom depinde în totalitate de Gazprom. În aceste condiţii, ni s-a mai cerut să facem un benchmark cu ţările vecine – Bulgaria, Ungaria, era firesc să ne mai ceară ceva -, dar în două săptămâni vom merge din nou la Bruxelles. O să prezentăm un raport şi la Guvern. Ştiu sigur că domnul Niţă (n.r. – ministrul Energiei) şi, în general, Guvernul ar vrea să rezolve această problemă cumva”, a spus directorul de la combinatul gălăţean.
Borş a explicat că, deşi toate ţările UE au liberalizat preţurile, fiecare stat şi-a păstrat avantajul de competitivitate, cumva.
„Franţa are peste 90% producţie de energie la stat. Ei produc energie nucleară. Şi ei au fost obligaţi să liberalizeze. Au liberalizat, dar au creat pentru industrie, pentru marii consumatori şi au ţinut cumva 85% – 90% din necesarul de energie la un preţ stabilit pentru toţi marii consumatori. Au lăsat 10% să se plimbe pe piaţă şi, aici, Europa nu a avut ce spune. Germania şi-a păstrat avantajul ei de ţară, ca şi Grecia. Noi, România, avem ceva resurse naturale. Trebuie să ne menţinem un avantaj şi acesta trebuie făcut în armonie cu legislaţia europeană. România nu are niciun avantaj – aici trebuie să lucrăm”, a arătat Borş.
Propunerile cu care industria românească a mers la Bruxelles constau, în mare, fie într-o liberalizare mai lină, care să meargă la fel cu cea pentru populaţie, până în 2018 sau chiar 2020, fie – un al doilea scenariu – să se păstreze avantajul competitivităţii.
„Să se creeze un mecanism pe care noi l-a propus, ca un fel de copy-paste după ce se întâmplă în Franţa, în Germania, şi unde DG Competition nu a avut niciun motiv să le refuze şi le-au acceptat. Avem posibilitatea să venim cu avocaţi internaţionali şi să găsim o schemă de sprijin, care să fie în consonanţă cu legislaţia europeană şi să salvăm ce este de salvat”, a conchis Ionel Borş.
Potrivit calendarului de liberalizare, în ceea ce priveşte preţul pentru gaze naturale pentru consumatorii casnici, prima majorare va fi realizată la 1 iulie 2013, când preţul reglementat va creşte cu 8%, iar cea de-a doua la 1 octombrie când acesta va urca cu două procente.
Plan Marshll la energie
România trebuie să redefinească strategia naţională privind eficienţa energetică, în condiţiile în care pierde, anual, 4,4 miliarde de dolari pe lanţul de producţie-transport-distribuţie, a declarat preşedintele Comisiei pentru industrii şi servicii din Camera Deputaţilor, Iulian Iancu.
„Trebuie acum să redefinim strategia naţională privind eficienţa energetică. Noi avem pierderi de 27% în sistemul energetic. 27% este cea mai mare pierdere dintre toate sistemele energetice din Europa. Pierdem, practic, 4,4 miliarde de dolari anual. Nu ne mai putem permite şi suntem obligaţi să trecem la un plan B, iar în acesta ar trebui să se refere la eficienţa energetică, care ar trebui să fie prima prioritate. Pierderile sunt pe lanţul producţie – transport – distribuţie”, a spus Iancu, la finalul unei dezbateri privind piaţa gazelor.
Acesta a precizat că este nevoie de o retehnologizare pe tot acest lanţ, iar, pe de altă parte, este necesar un program special pentru consumatorul final, casnic sau industrial.
„Eu, aici, am propus un proiect care se numeşte ‘Planul Marshall pentru eficienţă energetică’. În acest program intră băncile şi companiile de performanţă energetică, adică companiile ESCO, care vin şi mi se adresează mie – hotel, sediul Guvernului, Parlamentului, sediul întreprinderii Sidex etc. şi mie acasă – Ele spun: Uite, îţi fac contract de eficienţă energetică, reduc consumul tău cu 30 până la 50%, dar trebuie să-mi plăteşti nivelul actual al facturii timp de 10 ani. Eu scap de orice majorare de aici încolo şi, din economia pe care o fac, companiile încheie contract cu banca – au la bază contractul încheiat cu mine pe 10 ani – şi iau credit de la bancă. Banca dă un credit unei companii ESCO, cu care aceasta îmi schimbă becurile, îmi schimbă consumatorii şi comportamentul meu. Şi atunci, dintr-odată, la nivelul ţării se creează un număr de operatori, care lucrează pentru a se igieniza tot consumul energetic din ţară, creează locuri de muncă, se reia creditarea în economie”, a explicat Iancu.
De asemenea, Planul Marshall se adresează şi jucătorilor din industrie, dar în altă variantă.
„În acest caz, nu îţi poţi permite să îi schimbi tu, companie ESCO, linia lui de producere a oţelului. Atunci, pentru ca el să-şi permită să schimbe linia, care costă zeci de milioane de euro, tu, Guvern, trebuie să ieşi în întâmpinare cu un set de măsuri complementare contractului de performanţă energetică. Guvernul ar trebui să prelungească calendarul de creştere a preţurilor.. Ca întreprinderea să implementeze doar construcţia financiară pentru schimbarea liniei tehnologice presupune un an şi, atunci, el nu poate ca într-un an să treacă de la simplu la dublu cu preţul gazelor, pentru că marea parte a industriei noastre este ineficientă şi consumul ei de gaze naturale este de la simplu la dublu faţă de aceeaşi industrie din Europa. Trebuie să i se prelungească acest calendar şi trebuie să î se acorde stimulente, ca să intre în această ecuaţie europeană. Dacă am angajat o creştere de preţ cu FMI, îi zic: creşte preţul cu 10 unităţi. Din cele 10 unităţi, patru s-au dat deja producătorului de gaze (n.r. – Petrom şi Romgaz sunt cei mai mari producători interni), iar, din restul de şase unităţi, iau trei unităţi şi i le dau consumatorului pentru această acţiune. Îi dau, cu condiţia ca banii aceştia să se ducă pe astfel de investiţii – care, apoi, sunt verificate – îmi spui că schimbi această linie, eu ţi-am prelungit calendarul cu un număr de ani şi din numărul ăsta de ani cele trei unităţi reprezintă atât. Restul de trei unităţi ajung la bugetul statului”, a arătat Iulian Iancu.
Practic, propunerea preşedintelui Comisiei de Industrii este aceea ca, acelor companii care vor să se retehnologizeze, ceea ce, în final, va conduce la scăderea consumului energetic (electricitate şi/sau gaze), să li se acorde stimulente financiare, o dată cu prelungirea termenului de liberalizare a preşului gazelor.
Pe de altă parte, în opinia deputatului, cel mai important lucru este acum, când România îşi redefineşte politicile, negocierea pe care o are cu UE pentru un set de măsuri la nivelul industriei europene.
„Adică eu, România, am un avantaj competitiv, pentru că am nişte materii prime energetice. Dacă le am, atunci facem un program împreună (n.r. – România împreună cu UE), prin care tu transferi tehnologie de înaltă eficienţă şi eu mai folosesc o perioadă energia mea ieftină, împreună cu tehnologia asta de înaltă eficienţă şi ne dedicăm unor ramuri industriale la export. De exemplu, România are gaze ieftine. Avem un producător de echipamente de înaltă eficienţă în domeniul cogenerării. Haideţi şi puneţi la mine echipamentele. Pentru tine, din UE, este export, pentru mine, este valorificarea unei surse încă ieftină, dar eficientă, a gazelor naturale. Îmi reduc dependenţa de importul de gaze şi ofer şi eu românului şi apă caldă, şi căldură, şi energie electrică la un preţ mai mic. Adică, pentru vestul Europei este export, iar pentru România este eficienţă energetică şi reducerea consumului, ceea ce este o politică europeană”, a conchis Iulian Iancu.
De altfel, el a adăugat că sunt necesare discuţii cu Uniunea Europeană pentru a reanaliza calendarul de liberalizare, în condiţiile eşecului proiectului Nabucco.
Pierderi din cauza eşecului Nabucco
Eşecul proiectului Nabucco înseamnă pentru statul român, pe de o parte, pierderea unei componente de securitate, ca urmare a sursei alternative pe care ar fi avut-o, iar, pe de altă parte, pierderea şansei unui preţ redus la gazele naturale, în condiţiile în care Azerbaidjanul ar fi oferit cele mai ieftine gaze din zonă, a mai spus Iulian Iancu.
În opinia acestuia, decizia de renunţare la proiectul Nabucco a fost una geopolitică şi geostrategică şi mai puţin comercială.
„Prima lovitură pentru România în urma eşecului proiectului Nabucco este în zona de siguranţă şi securitate a sistemului naţional de transport gaze. Adică, pierdem o componentă de securitate, ca urmare a sursei alternative pe care am fi avut-o. A doua este pe partea de cost, de şansă a reducerii preţului la gaze naturale. Azerbaidjanul ar fi oferit cele mai ieftine gaze naturale din zonă. Deci, avem un impact asupra costului la nivelul consumatorului român şi, de asemenea, un impact asupra echilibrului faţă de Gazprom, care continuă o presiune artificială pe preţ, fără nicio legătură cu o raţiunea de preţ, de piaţă”, a explicat deputatul.
De asemenea, Iulian Iancu a spus că nu mai este optimist nici în ceea ce priveşte AGRI, unde, probabil, se vor resimţi influenţe similare cu Nabucco.
„Mari probleme văd şi la AGRI. Eu am fost foarte reţinut în ceea ce priveşte proiectul Nabucco, dar, în primăvară, după vizita în Azerbaidjan, de la Baku, văzând deschiderea extraordinară a preşedintelui şi faptul că România era pe locul doi în priorităţile lor investiţionale, am crezut în Nabucco, ca o alternativă reală. Plus angajamentele Uniunii Europene şi ultimele decizii legate de Nabucco, chiar credeam că va fi un proiect rezultant al unor negocieri speciale dintre UE şi zona Mării Caspice. Însă, acum am rezerve şi faţă de acest proiect (n.r. -AGRI), deoarece am văzut că decizia a fost mai degrabă una geopolitică, geostrategică şi mai puţin comercială. Cu alte cuvinte, acelaşi tip de influenţe, probabil, le vom resimţi şi la AGRI”, a arătat acesta.
În plus, potrivit preşedintelui Comisiei pentru industrii din Camera Inferioară a Parlamentului, proiectul AGRI avea un mare dezavantaj de natură financiară.
„Lichefierea şi regazeificarea ar fi mărit foarte mult costul operaţional. La preţul gazului, la care adăugăm preţul de lichefiere şi regazeificare costurile cresc aproape de la simplu la dublu. Numai lichefierea. Şi dacă fac două procese – lichefiere – gazeificare – plus preţul transportului lui, devine un proiect la limita fezabilităţii. Nu mai este o problemă comercială, ci acum este limpede, este o problemă geopolitică, geostrategică. Deci, nu mai sunt la fel de optimist. E clar, noi trebuie să ne concentrăm pe avantajele noastre”, a subliniat Iancu.
Acesta a precizat că, în acest context, România este obligată să treacă la un plan B, adică să redreseze politicile energetice.
„Ce ne-a mai rămas este să ne concentrăm pe accelerarea exploatării zăcămintelor convenţionale de gaze naturale, în special de pe platoul continental al Mării Negre, dar şi pe cele mature, pe uscat. Asta înseamnă că cele estimate 300 de miliarde de metri cubi de gaze din Marea Neagră ar putea să ofere României şansa ca, în anii 2020 – 2030, să fie independentă de importul din Rusia. Până în 2020 nu avem şanse să putem compensa importul. Poate vom putea pune ceva în funcţiune, dar nu să anulăm importul. Însă, din 2020 până în 2030, am putea înlocui în totalitate importul de astăzi şi atunci ne-am salva singuri valorificând aceste zăcăminte”, a menţionat deputatul.
Iulian Iancu a adăugat că din zăcămintele de gaze descoperite în Marea Neagră, estimate la 300 de miliarde de metri cubi, s-ar putea exploata, cu tehnologia actuală circa 60%. „Se poate scoate şi mai mult, dar, la tehnologia actuală, 60% este exploatabil comercial”, a precizat el.
Acesta a adăugat că nu a luat în calcul gazele de şist atunci când a afirmat că din 2020 – 2030 România ar putea anula importurile de la ruşi. „Acel impact îl putem avea doar cu gazele convenţionale”, a conchis Iulian Iancu.
Iulian Iancu şi Ionel Borş au participat la seminarul “Piaţa de gaze din România – reforma gazului”.
Gaze şu uraniu din Kazahstan
Reprezentanţii Guvernului din Kahazstan au propus părţii române o formulă în care să asigure livrarea de gaz kazah prin extensia din Bulgaria spre România a gazoductului care va fi construit în cadrul proiectului South Stream, susţine Guvernul într-un comunicat.
Subiectul a fost discutat în întâlnirea avută de premierul Victor Ponta, aflat în vizită oficială în Kazahstan, cu omologul său, Serik Ahmetov, şi preşedintele companiei de stat KazMunaiGaz.
„Atât prim-ministrul Republicii Kazahstan, cât şi preşedintele Kazmunaigaz au vorbit, în cadrul întrevederii cu premierul Victor Ponta, despre oportunitatea unor noi investiţii în România. De asemenea, partea kazahă a avansat părţii române propunerea să asigure livrări de gaz din Kazahstan în România, o opţiune în acest sens fiind o extensie a South Stream din Bulgaria către România”, se afirmă în comunicat.
De asemenea, partenerii din Kazahstan şi-au exprimat deschiderea şi disponibilitatea perfectării unui contract comercial în vederea livrării de uraniu, pentru consumul intern aferent unităţilor nucleare de la Cernavodă.
Reprezentanţii Guvernului de la Bucureşti au propus partenerilor din Kazahstan „folosirea mai intensă” a Oil Terminal Constanţa, dar şi deschiderea de către liniile aeriene kazahe a unor curse Astana-Bucureşti, se mai arată în comunicat.
Reamintim, proiectul South Stream vizează construirea unei conducte de transport de gaze naturale din Rusia către Bulgaria, prin Marea Neagră, şi, mai departe, către Grecia, Italia şi Austria.
Analiştii consideră că South Stream, cu o capacitate anuală de transport de 30 de miliarde de metri cubi de gaze, este un mijloc prin care Rusia, prin Gazprom (acţionarul majoritar al companiei ce va construi gazoductul) îşi poate creşte dominaţia asupra livrărilor de gaze către Europa.
Proiectul Nabucco West, în care era implicată şi România, a pierdut cursa pentru gazele extrase din Shah Deniz II (Azerbaijan), consorţiul care operează exploatarea optând pentru o altă rută de export către Europa. Nabucco viza alimentarea Europei cu 31 miliarde metri cubi de gaze naturale pe an printr-o conductă care ar urma să transporte gaze din Turcia până în Austria, prin Bulgaria, România şi Ungaria.
