Furtună într-un pahar cu apă: azi, cazul Electrica

Zilele acestea au răbufnit mai multe scandaluri în care au fost implicate persoane ce activează în sectorul energetic, și încă în posturi de conducere: de la falsificări de diplome, la cereri de dublare a unor salarii suficient de mari în comparație cu lefurile unui om obișnuit. Ciudat este că aceste scandaluri au apărut fix în perioada în care prețul energiei electrice atinge maxime istorice unul după altul, iar importurile sunt din ce în ce mai mari!

În ultimele zile, sectorul energetic este „bombardat” cu scandaluri: diploma falsă a directorului general al Transelectrica, ani de școală în plus pentru directorul general al Transgaz, propuneri de majorare substanțială a veniturilor conducerii Electrica.

Dacă, la operatorii de transport și sistem din domeniul energiei și gazelor naturale, Transgaz și Transelectrica, este vorba de companii în care statul, prin Ministerul Economiei, este acționar majoritar, la Electrica este vorba despre o companie majoritar privată! Adevărat, tot statul român este cel mai mare acționar, prin Ministerul Energiei, dar nu are un pachet majoritar. Mai mult, acțiunile Electrica se tranzacționează pe bursa de la București, dar și pe cea de la Londra. Așa că, după cum se întâmplă în orice companie privată, conducerea primește orice salariu, indiferent cât de mare sau mic! Sau, dacă ne interesează veniturile conducerii Electrica, distribuitorul și furnizorul de energie electrică în trei zone din țară, la fel ar trebui să ne intereseze și veniturile conducerilor Enel, E.On sau CEZ, celelalte companii de distribuție și furnizare a energiei din țară! Mai ales că toți consumatorii, casnici sau industriali, plătesc tarif de distribuție!

De aceea considerăm că, în cazul Electrica, asistăm la “o furtună într-un pahar cu apă“! Ceea ce, însă, ni se pare ciudat este că toată zarva legată de diplomele directorilor Transgaz și Transelectrica, dar și de salariile conducerii Electrica se întâmplă exact în momentul în care piața de energie fierbe: prețurile spot au atins maxime istorice, certificatele de carbon se tranzacționează la peste 25 euro, importurile se fac la cea mai mare capacitate, deși consumurile interne sunt absolut normale, adică producția internă nu mai face față cererii!