Capacitatea de producţie a oţelului este excedentară în întreaga lume, industria suferă din cauza unei evoluţii slabe a economiei mondiale, riscurile de credit sunt în creştere pentru companiile siderurgice, iar piaţa nu este de aşteptat să îşi revină înainte de 2018, conform studiului „Panorama despre industria oţelului la nivel mondial”, realizat de Coface. De altfel, şi Asociația Europeană a Oțelului (EUROFER) anunţă că excedentul a ajuns la 700 milioane de tone de oţel.
„În 2014, China a reprezentat 45% din producţia totală de oţel din lume. Acum, oricum, apetitul său este în scădere, cu o contracţie -3,3% în 2014 şi un consum de -5% în 2015. Între timp, capacitatea de producţie a Chinei a continuat să crească, sporind dezechilibrul global dintre cerere şi ofertă. În timp ce producţia globală este slăbită (-3,1% la finele lunii februarie 2016), iar o treime din liniile de producţie de oţel sunt în impas, aprovizionarea este încă abundentă. Acest lucru a dus la o presiune puternică asupra preţurilor, care au scăzut în mod semnificativ. China exportă în prezent surplusul de producţie (+20% în volum în 2015), ceea ce slăbeşte în special structurile de producţie de oţel din Europa, Statele Unite ale Americii şi din ţările în curs de dezvoltare”, se menţionează în studiu, preluat de Agerpres.
Conform reprezentanţilor Coface, economia chineză este în curs de schimbări structurale. Industria producătoare cedează în sprijinul sectorului servicii, aflat în creştere în China, iar consumul intern de oţel al ţării a atins deja apogeul şi va continua să scadă.
„Coface a înregistrat o degradare treptată a riscurilor de credit în producţia de metale la nivel mondial. Acest sector este cel mai riscant dintre cele 12 evaluate de Coface. Este evaluat cu “risc foarte înalt” în America Latină, Asia emergentă, Orientul Mijlociu şi Europa de Vest, şi “risc ridicat” în Europa Centrală şi America de Nord. De fapt, acesta este unul dintre cele mai puţin profitabile sectoare din lume (clasat pe locul 90 din 94), dar şi cu cele mai mari datorii”, se precizează în studiu.
Conform acestuia, competitivitatea Chinei (în special pentru oţelul din segmentul de jos) slăbeşte producţia în lume. Actuala supracapacitate cântăreşte, de asemenea, în jos în ceea ce priveşte riscurile de credit din China, gradul de îndatorare a întreprinderilor fiind semnificativ.
Autorii studiului semnalează, însă, faptul că reechilibrarea cererii şi a ofertei ar putea fi posibilă din 2018. Primele reduceri ale capacităţii producţiei chineze vor începe să se materializeze. În timp ce economiile emergente vor avea mai puţin succes în faza de recuperare decât în trecut, urbanizarea şi extinderea claselor de mijloc vor reprezenta noi relee de creştere.
„Trei sectoare care folosesc mai mult oţel continuă să aibă perspective pozitive pe termen mediu. Industria auto are o marjă substanţială de creştere în economiile emergente. De exemplu, în India, sunt 100 de maşini la 1.000 de locuitori (comparativ cu 808 la 1.000 de locuitori în SUA). Utilajele, de asemenea, beneficiază de numeroase relee de creştere, atât pe pieţele emergente, cât şi în economiile avansate. În final, activitatea de construcţii ar trebui să crească din nou datorită potenţialului puternic pentru urbanizare în cele mai multe dintre ţările emergente”, se mai precizează în studiu.
Ziua Europeană a Oțelului
Asociația Europeană a Oțelului (EUROFER) sărbătorește Ziua Europeană a Oțelului, ajunsă la a şasea ediţie. Tema pentru evenimentul de anul acesta o reprezintă “Construirea unui viitor solid precum oțelul”, care arată importanța strategică a oțelului pentru economia UE. Acest eveniment coincide cu cea de-a 40-a aniversare a EUROFER și a fost o ocazie pentru ca industria europeană a oțelului să evidențieze provocările sale prioritare.
Într-un discurs ținut chiar înaintea Zilei Europene a Oțelului 2016, președintele EUROFER Geert Van Poelvoorde a spus: “Principalele noastre priorități sunt confruntarea cu o capacitate excedentară globală – în special în China; modernizarea instrumentelor de protecție comercială a Europei (TDI); neacordarea statutului de economie de piață (MES) Chinei până când țara nu va îndeplini criteriile de economie de piață ale UE, o revizuire eficientă și pro-competitivitate a schemei Uniunii Europene de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS), precum și crearea unei economii circulare în Europa, care să adreseze proprietățile 100% reciclabile și permanente ale oțelului.”
Comentariile lui Van Poelvoorde au venit la doar câteva zile după conferința organizată de Organizația pentru Cooperare Economică și Dezvoltare (OCDE) privind excesul de capacitate și ajustarea structurală în sectorul siderurgic, la care a participat EUROFER. Această reuniune a OCDE s-a încheiat neconcludent la începutul săptămânii, cu lipsa unui acord privind o abordare globală a reducerii capacității excedentare.
„Supracapacitățile combinatelor de oțel reprezintă una dintre cele mai mari provocări ale timpului nostru”, a declarat Van Poelvoorde. „Excesul de capacitate globală este în prezent de 700 de milioane de tone; aproximativ 400 de milioane de tone sunt din China. Liderii chinezi trebuie să se confrunte cu faptul că aceasta dăunează perspectivelor industriei globale și declanșează dezvoltarea de măsuri antidumping drastice în întreaga lume.”
„Industria europeană a oțelului este competitivă la nivel mondial, atunci când există o piață echitabilă. Pe piața distorsionată din prezent, ne adresăm factorilor de decizie europeni să facă mai mult pentru a-și apăra rapid și eficient industria strategică a oțelului”, a subliniat Van Poelvoorde. „Cu toate acestea, reamintim, de asemenea, omologilor noștri chinezi că sunt responsabili pentru decalajul cel mai mare și extinderea acestuia între cererea și oferta internă, că este responsabilitatea lor să se angajeze la reduceri semnificative de capacitate netă și pentru a se asigura că intervenția statului în sectorul lor de oțel se încheie. „
„Situația este foarte gravă”, a conchis Van Poelvoorde. „Industriile siderurgice din toate țările se confruntă cu provocări reale astăzi. Ceea ce avem nevoie este un angajament real din partea tuturor guvernelor internaționale, care au toate un interes în sustenabilitatea și viabilitatea sectoarelor lor de oțel. „
Eurofer, care are sediul la Bruxelles şi a fost fondată în 1976, reprezintă totalitatea producției de oțel în Uniunea Europeană. Membrii Eurofer sunt companii siderurgice și federații naționale din industria oțelului din întreaga UE. Cele mai mari companii siderurgice și federații siderurgice naționale din Elveția și Turcia sunt membri asociați.
Industria siderurgică europeană este lider mondial în domeniul inovaţiei și sustenabilităţii mediului. Are o cifră de afaceri de aproximativ 170 de miliarde de euro și 330.000 de angajaţi cu înaltă calificare, care produc, în medie, 170 de milioane de tone de oţel pe an. Mai mult de 500 de facilităţi de producţie de oţel, din 24 de state membre ale UE, oferă locuri de muncă directe și indirecte pentru mai multe milioane de cetăţeni europeni. Strâns legată de industria prelucrătoare și de cea de construcţii din Europa, industria siderurgică este coloana vertebrală pentru dezvoltare, creștere și ocuparea forţei de muncă în Europa.
Oţelul este materialul industrial cel mai versatil din lume. Miile de grade și tipuri diferite de oţel dezvoltate de industrie fac lumea modernă posibilă. Oţelul este 100% reciclabil și, prin urmare, este o parte fundamentală a economiei circulare. Ca un material de inginerie de bază, oţelul este, de asemenea, un factor esenţial pentru dezvoltarea și implementarea de tehnologii inovatoare, de diminuare a emisiilor de CO2, de îmbunătăţire a eficienţei resurselor și de promovare a dezvoltării durabile în Europa.
