Pădurea are un pregnant rol economic, nu numai ecologic, este concluzia participanţilor la seminarul organizat cu ocazia Zilei Silvicultorului, la Poiana Brazov, sâmbătă, 12 iunie 2011. Între silvicultori şi ecologişti este un adevărat conflict, pentru că cei din urmă invocă tot mai puternic rolul de protecţie a mediului din partea pădurii, în detrimentul caracterului economic al aceleiaşi păduri.
Uniunea Europeană a instituit un mecanism prin care urmăreşte conservarea naturii, numit Natura 2000. Este o reţea de zone naturale sau semi-naturale, unde atât specii de plante şi animale vulnerabile, cât şi habitate naturale trebuie protejate, pentru stoparea declinului biodiversităţii. Se preconizează ca reţeaua Natura 2000 să acopere aproximativ 20% din teritoriul Uniunii Europene. În prezent, aproximativ 17% din teritoriul naţional este acoperit de situri Natura 2000.
Pentru a asigura conservarea ariilor protejate, anumite activităţi economice sunt excluse sau limitate în aceste zone. Nerespectarea regulilor din Natura 2000 au dus la cele mai înaintate proceduri de infringement pentru România.
De aici, s-a pornit un adevărat război între ecologişti şi deţinătorii de terenuri Natura 2000. Silvicultorii au atras atenţia asupra inflexibilităţii ecologiştilor atunci când este vorba de activităţi economice în pădure, situri Natura 2000.
Atac la Natura 2000
„Pădurea trebuie să producă bani”, a declarat Valerian Solovăstru, directorul general al Regiei Naţionale a Pădurilor (RNP) Romsilva. În sprijinul afirmaţiei sale, Solovăstu a precizat că, în lume, „aproape 2 miliarde de oameni trăiesc şi de pe urma pădurii”. „Cu Natura 2000 nu mai avem voie să facem nimic, pentru că apare ba un fluture, ba un gândac”, a completat Solovăstru. Afirmaţia lui a fost susţinută şi de reprezentatul Facultăţii de Silvicultură din Braşov, prof. univ. Norocel Nicolescu, care a precizat că, prin aplicarea atât de opacă a legislaţiei privind siturile Natura 2000, există riscul de „a rămâne fără producţie”.
Cristian Apostol, secretar de stat în Ministerul Mediului şi Pădurilor, a fost mai echilibrat – „să nu luăm în calcul numai rolul ecologic al pădurii”. Potrivit acestuia, trebuie reguli clare pentru astfel de situri, pentru a nu le ataca statutul lor de conservare a biodiversităţii, dar astfel încât şi rolul economic să fie îndeplinit.
Problema tăierilor ilegale
Silvicultorii au atras atenţia şi asupra unei alte mari problme cu care se confruntă fondul forestier – tăierile ilegale. Potrivit lui Cristian Apostol, acestea se ridică la aproximativ 170.000 de metri cubi anual, din care 65.000 de mc reprezintă furturi efective.
„Există totodată o suprafaţă de 530.000 hectare în România care provoacă dureri de cap; este vorba de acele păduri retrocedate, dar neadministrate şi nepăzite. Aceşti proprietari privaţi ar trebui să plătească anual o sumă pentru întreţinerea pădurilor pe care le au, însă nu o fac”, a declarat Cristian Apostol. Costul mediu de adminsitrare şi pază a pădurilor este de aproxiamtiv 60 de lei/ha/an. Mulţi consideră că aceşti mici proprietari nu au bani pentru a suporta aceste cheltuieli. Toţi participanţii la seminar au invocat prevederile Codului silvic, prin care statul ar putea susţine financiar aceste activităţi. Numai că nu sunt bani.
În prezent, suprafaţa totală a fondului forestier naţional acoperă 6,4 milioane ha, din care proprietatea publică a statului administrată de Romsilva este de 3,34 milioane ha.
