Scandalul Canalului Bâstroe a devenit din nou de actalitate, la aproape 20 de ani de când între România și Ucraina a fost declanșat un altfel de război: cel al respectării convențiilor internaționale. Un semnal dat de ministrul Transporturilor a pus Guvernul într-o situație dificilă. Numeni nu știe exact dacă ucrainenii au făcut lucrări de adâncire a canalului Bâstroe, care are mare potențial de a afecta serios ecosistemul Deltei Dunării, după cum au susținut experții și studiile de specialitate încă din 2008. Mai mult, între șefii ministerelor care ar putea avea legătură cu acest caz s-a declanșat o adevărată cursă de pasare a responsabilității. Totuși, nu se poate trece cu vederea lipsa de comunicare, cel puțin, din partea ucraineană; ce-i drept, nici data trecută nu a făcut mari eforturi de a respecta convențiile internaționale și de a informa ce intenționază să facă. În 2008, o decizie a unei structuri ONU a sancționat Ucraina pentru încălcarea Convenției Espoo, referitoare la informarea și consultarea pentru proiecte cu impact transfrontieră.
Există semnale că în acest moment Ucraina face lucrări de dragare a canalului Bâstroe, acest lucru putând avea impact asupra mediului şi Deltei Dunării, iar Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Mediului trebuie să vină cu o poziţie şi să informeze, a afirmat, pe 15 februarie 2023, ministrul Transporturilor şi Infrastructurii, Sorin Grindeanu, într-o conferinţă de presă, informează Agerpres.
A doua zi, Ministerul Afacerilor Externe (MAE) a ținut să precizeze că, anterior apariției acestor informații publice, nu a fost informat de nicio autoritate română competentă în materie cu privire la desfășurarea de către Ucraina a unor astfel de activități. Deci, n-a făcut nimic, că nu știa nimic. Dar, urma să transmită Comisiei Europene poziția României de a se opune planului Ucrainei mări canalul Bâstroe.
Iar seara, a venit și rândul ministrului Mediului să-și arate sprijinul pentru măsurile pe care le-ar lua oricare alt minister, pentru reglementarea situației.
„Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor are două proceduri de mediu deschise cu partea ucraineană cu privire la investiţii în zona Deltei Dunării. Ambele proceduri se bazează pe legislaţia naţională ucraineană şi pe cea din România, respectiv pe convenţii internaţionale – Convenţia Espoo în mod special. Nici legislaţia naţională a României, nici legislaţia ucraineană nu permit desfăşurarea unor lucrări în acea zonă care să pună în pericol biodiversitatea şi ecosistemele din Delta Dunării”, a transmis ministrul Mediului într-o declaraţie video.
„Subliniez încă o dată că Ministerul Mediului va urmări aceste lucrări, va urmări procedurile bazate pe convenţiile europene şi internaţionale şi vom împiedica toate lucrările care pot afecta biodiversitatea şi ecosistemul Deltei Dunării”, a adăugat ministrul Barna Tanczos.
Niște lămuriri de la ARBDD
O oarecare lămurire a venit de la Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (ARBDD) din Tulcea, care a precizat că nu a primit nicio solicitare pentru aprobarea unui proiect care să vizeze adâncirea şenalului navigabil al canalului Bâstroe, din Ucraina.
„Ce putem spune cu siguranţă este că în zona respectivă se află nişte utilaje. Ce activităţi desfăşoară utilajele respective nu putem preciza. Pot desfăşura activităţi de întreţinere, ceea ce nu înseamnă adâncirea canalului, pot desfăşura alte activităţi, dar noi nu am primit nicio solicitare de aprobare a vreunui proiect. O adâncire de canal ar presupune un proiect de amploare care ar intra pe o procedură de aprobare, respectiv de evaluare a impactului transfrontalier”, a declarat directorul executiv al ARBDD, Viorica Bîscă.
Reprezentanta Administrației a afirmat că Ucraina are voie să facă lucrări de întreţinere a canalului, la fel cum în partea românească a Deltei se pot face lucrări de decolmatare, dar a susţinut că adâncirea şenalului navigabil ar afecta debitul Dunării pe partea românească.
„Dacă în momentul de faţă, Ucraina ar începe din nou să sape, evident că impactul nu ar putea fi acceptat de partea românească. Şi aşa ne confruntăm cu debite tot mai mici ale Dunării, cu nivel de apă extrem de scăzut pe canale sau în lacuri, din cauza perioadei de secetă. Dacă la toate acestea s-ar adăuga şi o scădere de nivel cauzată de dragajele din zona respectivă, de o preluare de debit mai mare pe partea ucraineană decât în zona românească, evident că România ar solicita din nou întreruperea unor asemenea lucrări”, a mai spus directorul executiv al ARBDD, Viorica Bîscă.
Incoerență ucraineană
Ce-i drept, nici partea ucraineană nu este mai coerentă. Ministerul ucrainean al Infrastructurii a anunţat că adâncimea Canalului Bâstroe a crescut de la 3,9 la 6,5 metri, cu scopul declarat de a crește potenţialul de transbordare al porturilor şi că vor continua lucrările de dragaj în partea ucraineană a Dunării. La fel ca acum 20 de ani. Studiile făcute în acea perioadă au arătat impactul negativ semnificativ asupra ecosistemului Deltei la o astfel de adâncime a canalului.
Pe de altă parte, „precizările de presă” ale Ucrainei au arătat că se efectuează doar lucrări de întreținere pe canalul navigabil al Dunării, susține MAE român.
Motiv pentru care Ministerul Afacerilor Externe a solicitat ambasadorului ucrainean de la București să lămurească situația, care a mers pe varianta „lucrărilor de întreținere”.
În aceste condiții, MAE a solicitat acordul ca partea română să verifice, la fața locului, dacă s-au făcut lucrări și de care fel.
Acum 20 de ani
Lucrările la canalul Bâstroe a deschis o „rană” veche de aproape 20 de ani. În 2004, Ucraina a început să adâncească nivelul canalului Bâstroe, ca să-l poată face accesibil navelor de mare tonaj. Modul în care abordat această situație, una de forță, a dus la o reacție susținută din partea României, dar și a comunității științifice internaționale. A fost o luptă de 4 ani, până când Ucraina a fost avertizată, în 2008, de Conferința Părților la Convenția de la Espoo că a încălcat prevederile Convenției prin faptul că nu a realizat o procedură de evaluare a impactului asupra mediului conformă regulilor internaționale în domeniu și a fost emis un avertisment la adresa Ucrainei cu privire la acest proiect.
Lucrările de adâncire a canalului au încetat. Cel mai probail, a contribuit semnificativ și costul foarte mare al lucrărilor de dragare, la care se adaugă colmatarea în ritm rapid al canalului.
De remarcat, în 2004, când Ucraina a început prima dată lucrările de adâncire a canalului, demnitarul responsabil era tot Bogdan Aurescu, pe atunci secretar de stat în MAE. La acea vreme, a făcut demersurile pe lângă autoritățile ucrainene pentru stoparea lucrărilor „de modernizare” a canalului, după cum susținea Ucraina.
Ideea Ucrainei de a face canalul navigabil pentru nave mari nu este o noutate. În 2004, s-a vrut a fi o alternativă ieftină pentru circulatia navelor de mare tonaj între Dunăre și Marea Neagră, care să ocolească rutele românești, supravegheate de UE și NATO.
De la începutul agresiunii Rusiei, Ucraina a solicitat rute de transport pentru mărfuri, cerealele fiind cap de listă. Cum porturile la Marea Neagră au fost supuse unei blocade din partea Rusiei, Ucraina a căutat rute alternative, canalul Bâstroe fiind una dintre acestea. Chiar de anul trecut, România și-a dat acordul pentru folosirea acestei variante de transport, dar numai pentru nave mici, care nu ar necesita lucrări ample la canal, atfel că nu va fi afectat ecosistemul Deltei Dunării. Măsura viza susținerea efortului de război al Ucrainei.
