Din ciclul „unde nu-i cap, vai de picioare!”. Azi, cazul producătorilor de energie deţinuţi de stat

În aceste zile extrem de geroase nu numai în România, ci şi în toată zona, ba chiar în toată Europa, putem constata cât de adevărată este zicala „unde nu-i cap, vai de picioare!”. Dar „picioarele” nu sunt neapărat ale oamenilor. Sunt, de fapt, producătorii de energie deţinuţi de stat.

O prevedere legală, care, la apariţie, şi-a dovedit utilitatea, dar care, între timp, nu numai că a devenit caducă, dar chiar aduce prejudicii, este cea referitoare la obligaţia producătorilor de energie de a vinde toată energia pe Opcom. Iniţial, această obligaţie a fost binevenită, pentru că i-a împiedicat pe „băieţii deştepţi” să mai cumpere energie direct de la cei mai ieftini producători interni, deţinuţi de statul român. Acum, aceeaşi prevedere legală îi împiedică pe toţi producătorii interni, inclusiv cei deţinuţi de stat, să câştige sume importante.

Mai exact, pentru că toţi producătorii trebuie să-şi vândă toată energia pe Opcom, aceştia nu pot exporta. Singurii care, de fapt, au voie să exporte sunt traderii, deveniţi, astfel, noii „băieţi deştepţi”. Aceştia cumpără energia de pe platformele administrate de Opcom şi apoi o revând, inclusiv în străinătate. Iar, în aceste zile, preţurile au ajuns la cote extrem de mari.

Spre exemplu, în România, în orele de vârf de consum, energia se vinde pe Piaţa pentru Ziua Următoare (PZU) la maxim 84,4 euro/MWh. Adevărat, un preţ de peste două ori mai mare decât în mod normal. Dar, în Ungaria, preţurile au ajuns la 250 şi chiar 300 euro/MWh! Astfel, un exportator de energie câştigă, fără mare efort, între 165 şi 215 euro/MWh! Iar, în aceste zile, România exportă aproape la capacitate maximă! Conform site-ului Transelectrica, de ieri (10 ianuarie 2017), de la prânz, exporturile au fost, în fiecare moment, de peste 1.000 MWh/h, ajungând şi la maxime de peste 1.600 MWh/h. Sigur, nu toată această cantitate se vinde în ţările vecine la preţuri de 250-300 euro/MWh, dar tot înseamnă sume importante!

Ei bine, acum, când câştigurile din exportul de energie sunt extrem de frumoase, producătorii interni obţin numai „firimituri”! Cum ar fi fost dacă termocentralele aparţinând Complexului Energetic Hunedoara (CEH), Mintia – Deva şi Paroşeni, ar fi reuşit să vândă la export?! Acestea sunt cei mai scumpi producători interni, costurile lor ajungând la aproximativ 100 euro/MWh. Vânzând în ţară, la preţul maxim de pe PZU, de 84,4 euro/MWh, termocentralele pierd circa 15 euro/MWh. Dacă ar fi putut să vândă la export, ar fi câştigat „măcar” 150 euro/MWh. Iar problemele financiare cu care se confruntă în prezent, chiar dacă n-ar fi fost eliminate, măcar ar fi fost diminuate!

La Complexul Energetic Oltenia (CEO), unde costurile sunt ceva mai scăzute, banii obţinuţi din export ar fi putut fi folosiţi pentru investiţii în conformarea la condiţionalităţile de mediu sau în retehnologizări.

Nu credem nici că Hidroelectrica sau Nuclearelectrica, producătorii cei mai ieftini deţinuţi de stat, „s-ar fi supărat” dacă ar fi exportat la 250 – 300 euro/MWh, în loc să vândă pe piaţa internă la 84,4 euro/MWh!

Practic, pentru a face faţă cererii interne, dar şi exportului, autorităţile au pornit toate grupurile energetice pe cărbune ce putea fi pornite, au trecut termocentralele de pe gaze pe păcură (mai scumpă în acest moment decât gazul natural). De altfel, cu excepţia perioadei cuprinsă între ora 22.00 din 10 ianuarie şi 07.00 din 11 ianuarie, când producţia a variat între 8.500 şi 9.500 MWh/h, în restul perioadei s-au produs permanent peste 10.000 MWh/h. Hidroelectrica, de exemplu, a ajuns la cote maxime, de 4.000 MWh/h, al doilea mare producător fiind termocentralele pe cărbune şi apoi cele pe hidrocarburi.

Totuşi, efectul pornirii tuturor grupurilor energetice disponibile este că energia cea mai ieftină iese din ţară, aducând profituri uriaşe traderilor, iar energia cea mai scumpă rămâne în ţară, crescând facturile consumatorilor, atât casnici, cât şi industriali!

Şi toate acestea pentru că autorităţile se încăpăţânează să interzică contractele bilaterale directe pentru producători!