Acasă Analize Din ciclul ”Ce bazaconii mai inventează autoritățile”. Azi, despre investițiile în sectorul energetic

Din ciclul ”Ce bazaconii mai inventează autoritățile”. Azi, despre investițiile în sectorul energetic

de M G

Schimbările climatice, pe care le resimțim cu toții, de la veri caniculare și secetă, inundații și uragane devastatoare, la ierni polare în cele mai ciudate locuri, au determinat omenirea să ia măsuri. Dar, pe lângă problema schimbărilor climatice, o problemă la fel de importantă o reprezintă siguranța în aprovizionarea cu energie și resurse energetice. Sistemul energetic al Uniunii Europene traversează, în prezent, perioada cu cele mai profunde transformări din, probabil, ultimul secol, iar piața energiei electrice se află în centrul acestui proces de schimbare. Din păcate, toate aceste transformări se suprapun războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, ceea ce a determinat o criză energetică aproape fără precedent. Iar România nu este ocolită nici de criză, nici de transformări! Din păcate, parcă autoritățile caută cu tot dinadinsul să facă această transformare cât mai ”dureroasă”, iar criza să o resimțim cât mai acut! Și fac, practic, aproape imposibile investițiile în energii regenerabile, dar și cele în producerea de gaze naturale! Și toate acestea, în opinia noastră, doar pentru ”a trage spuza pe turta” unora! Fără ca cineva să se gândească că, astfel, fac mai mult rău decât bine!

Potrivit Planului Național Integrat Energie Schimbări Climatice (PNIESC), ponderea globală a energiei regenerabile în consumul final brut de energie trebuie să ajungă la de 30,7% la nivelul anului 2030, cu posibilitatea de majorare la 34%. Ceea ce înseamnă investiții pentru 7.000 – 9.000 MW în surse regenerabile de energie în plus.

În prezent, cel mai mare avânt îl au sursele fotovoltaice. Chiar se fac planuri pentru investiții în parcuri foarte mari, chiar și de 1.000 MW. Și aceasta pentru că astfel de investiții au ajuns mai ieftine decât altele din domeniul regenerabilelor (de exemplu, sunt mai ieftine decât investițiile într-o hidrocentrală), iar prognozele de producție sunt mai apropiate de realitate (se știe cât timp e ”soarele sus pe cer” și, în consecință, câtă energie se poate produce într-o zi, față de eolian, unde nu prea se știe când bate vântul; la propriu!). De menționat, pentru instalarea unui megawatt fotovoltaic este necesar aproximativ un hectar de teren. Ceea ce înseamnă că, pentru instalarea a 9.000 MW, sunt necesare aproximativ 9.000 ha. La aproape 15 milioane ha teren agricol, cât are România, practic, cele 9.000 ha sunt absolut insignifiante!

Și, cu toate acestea, apar tot soiul de acte normative care să împiedice investițiile în astfel de proiecte! În special din partea Ministerului Agriculturii. Și, întâmplător sau nu, cam toate actele normative care pun bariere investițiilor energetice sunt semnate de același ministru: Petre Daea.

Un exemplu în acest sens îl reprezintă scoaterea din circuitul agricol, temporar sau definitiv, a unor suprafețe de teren. O procedură în acest sens a fost aprobată prin Ordinul Ministerului Agriculturii nr. 83 din 23 februarie 2018, semnat de Petre Daea. Lăsând la o parte că, pentru utilizarea terenului în alte scopuri decât pentru agricultură este nevoie de o mulțime de documente (de la actul de proprietate, până la certificatul de urbanism, studiul pedologic și agrochimic, memoriul tehnic al lucrării etc.), Ordinul 83/2018 vine cu o solicitare în plus: scoaterea din circuitul agricol a unor suprafețe de teren de peste 100 ha se poate face doar prin hotărâre a Guvernului, inițiată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale!

Același Petre Daea, redevenit ministru al Agriculturii din iulie 2022, ”nu pierde vremea” și, în octombrie, emite un nou ordin, 299/2022, mai restrictiv decât primul! De exemplu, necesitatea adoptării unei Hotărâri de Guvern ”scade” la jumătate: de la 100 ha, la 50 ha. Astfel, orice investiție energetică (fie că e vorba despre un parc fotovoltaic, de o stație de transformare pentru Transelectrica sau baterii de stocare a energiei), a cărei suprafață depășește 50 ha, are nevoie de o Hotărâre de Guvern pentru scoaterea terenului din circuitul agricol!

Ca și cum nu ar fi de ajuns, apar noi bariere: memoriul tehnic al investiției nu mai este pur și simplu! El trebuie să conțină și necesitatea și oportunitatea realizării investiției! Și, în plus, este nevoie și de o adeverință ”emisă de primărie, din care să rezulte: datele de amplasare, categoria de folosință a terenului, precum și faptul că aceste suprafețe sunt utilizate în scopuri agricole, iar obiectivul de investiție pentru care se solicită aprobarea scoaterii definitive sau temporare din circuitul agricol servește activitatea agricolă”.

Și, pentru ca orice investiție să devină, practic, imposibilă, Ordinul 299/2022 prevede: ”La articolul 4, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (4^1), cu următorul cuprins: (4^1) În cazul în care se solicită aprobarea scoaterii definitive din circuitul agricol pentru amplasarea obiectivelor de investiție prevăzute la art. 92 alin. (2) lit. j) din lege, documentația prevăzută la alin. (1) se completează cu proiectul tehnic privind amplasarea în cadrul fermelor a obiectivelor specifice producerii de energie electrică din surse regenerabile, utilizate exclusiv în scopul asigurării energiei pentru consumul propriu al exploatației”.

Practic, investițiile în energii regenerabile pot fi făcute doar pentru auto-consum! Altminteri spus, dacă se dorește construirea unui parc fotovoltaic de 50 MW, pentru care sunt necesare 50 ha, toată energia produsă va trebui utilizată în cadrul fermei agricole! Ce fermă ar fi aceea care consumă 50 MWh într-o oră?! Pentru că vor fi și momente în care parcul fotovoltaic va produce la capacitate maximă! Ar trebui să fie o fermă mai mare ca Dacia Pitești! Pentru că Dacia consumă circa 300.000 MWh pe an, adică aproximativ 30 MWh pe oră!

Din punctul nostru de vedere, toate aceste bariere puse în fața investițiilor în energie apar doar pentru ”a prezerva” profiturile celor ce investesc în agricultură! Pentru că suprafețele de teren care ar fi necesare investițiilor în proiecte energetice sunt absolut nesemnificative!

Astăzi, investitorii închiriază terenurile pentru dezvoltarea proiectelor energetice. Iar chiriile pe care le plătesc ajung și la 2.000 euro pe hectar pe an. În același timp, arendașii (cei ce ”închiriază” terenuri pentru a face agricultură) plătesc, în medie, 200 euro/ha/an. Evident că proprietarii de terenuri vor dori mai degrabă să închirieze terenurile pentru proiecte energetice! Ar câștiga de 10 ori mai mult! Și, chiar dacă nu le închiriază pentru proiecte energetice, oricum vor avea pretenții mai mari de la arendași! Ceea ce, evident, nu are cum să-i bucure pe arendași! Și, probabil de aici ”râvna” cu care Ministerul Agriculturii pune piedici investițiilor în energie! Fără să țină cont că, printr-o astfel de legislație, face mai mult rău României decât bine! Pentru că, fără investiții în energie, România nu va deveni ”mai verde”, nu-și va atinge țintele asumate, nu va avea suficientă energie pentru a-și asigura consumul intern! Dar, ce mai contează! Arendașii să o ducă bine! Cel puțin, aceasta este părerea noastră!

Nici investițiile în extracția gazelor naturale nu par mai importante pentru guvernanți

Toată lumea a fost de acord că gazele naturale reprezintă combustibilul de tranziție de la petrol, la o altă sursă principală de energie. Ba chiar Comisia Europeană a decis includerea gazelor naturale în taxonomie (sistemul de clasificare a activităților ”verzi”) și recunoaște, astfel, importanța gazelor naturale pentru o tranziție energetică controlată și responsabilă.

România, ”înzestrată” de natură cu zăcăminte importante de gaze naturale, pare că-și dă singură ”cu stângul în dreptul”!

Bogățiile subsolului fac parte din proprietatea publică a statului, așa că nu pot fi decât concesionate. Dar, pentru aceasta, trebuie scoase la licitație perimetre pentru explorare și apoi exploatare. Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) este instituția, aflată în subordinea Guvernului, care trebuie să scoată perimetrele la licitație. Din păcate, ultima licitație pentru descoperirea de noi zăcăminte de gaze naturale a avut loc acum 13 ani! În anul 2009! Deși, până atunci, aproape anual erau scoase la licitație noi perimetre.

Astfel, după ce că nu se scot la licitație perimetre noi, și zăcămintele deja descoperite pare că se încearcă să fie ”torpilate”. Așa cum se încerca prin modificările la OUG 119/2022 privind compensarea/plafonarea facturilor la energie electrică și gaze naturale.

Mai exact, autoritățile ”au încercat marea cu degetul”! Au încercat ”să strecoare” un amendament în Ordonanță, prin care și producătorii de gaze naturale să participe la Fondul de Tranziție Energetică. Mai exact, li se punea o taxă în plus față de ceea ce plătesc în prezent (redevențe, supra-taxa pe prețul gazelor etc.). De exemplu, în legea 157/2022 (legea offshore actualizată), se impozitează cu 50% veniturile suplimentare obținute în urma practicării unor prețuri mai mari de 145 lei/MWh și mai mici sau egale cu 160 lei/MWh și cu 70% veniturile suplimentare obținute în urma practicării unor prețuri mai mari de 190 lei/MWh.

Pe de altă parte, OG 7/2013, încă în vigoare, stabilește un impozit de 80% din veniturile realizate la prețuri ale gazelor naturale din zăcăminte terestre mai mari de 85 lei/MWh.

Acesta este și motivul pentru care producătorii de hidrocarburi sunt și cei mai importanți contribuabili la buget! Romgaz, cel mai mare producător al țării, controlat de stat, a plătit, în primele 9 luni ale acestui an, în contul redevenței și al impozitului suplimentar la gaze, 7 miliarde de lei, de șapte ori mai mult decât în 2021! Contribuția OMV Petrom (cel de-al doilea cel mai mare producător intern de gaze naturale) la bugetul stat, din taxe și dividende, a fost de 15 miliarde de lei în primele 9 luni din an. Contribuțiile la bugetul de stat reprezentând taxe, impozite și dividende de la privatizare, în anul 2005, și până în anul 2021 au fost de 35 miliarde de euro!

Prin modificările la OUG se dorea ”captarea” la buget a și mai mulor bani! Practic, se încerca supra-supra-impozitarea veniturilor producătorilor de gaze naturale! Astfel, impozitul ar fi trebuit să fie 100% pentru prețuri de vânzare mai mari de 150 lei/MWh! La fel cum, la energie electrică, statul ”capitalizează” toți banii pentru prețuri ce depășesc 90 euro/MWh (450 lei/MWh), prin impozitarea cu 100% a prețurilor peste acest prag.

Altminteri spus, orice ban în plus peste prețul de 30 euro/MWh al gazelor din producția internă ar fi trebuit să meargă la stat! Și asta în condițiile în care prețurile pe bursele internaționale depășesc 120 euro/MWh, ba, uneori, au depășit și 200 euro/MWh!

Evident că o astfel de decizie ar fi pus ”capac” investițiilor nu numai în Marea Neagră, ci și pe uscat! Noroc că, până acum, cel puțin, s-a renunțat la acest amendament! Totuși, nu-i deloc imposibil ca, odată ajunsă în Parlament, OUG 119/2022 să preia astfel de inițiative!

De aceea ne întrebăm de ce autoritățile statului parcă vor cu tot dinadinsul să nu se investească nimic în România! Cui folosește?!

din aceeasi categorie