Ministerul Economiei a lansat în dezbatere publică o nouă lege a energiei electrice, dar care face referire şi la unele aspecte privind sectorul gazelor naturale. Conform noilor reglementări, ANRE iese de sub coordonarea primului ministru şi intră mai mult sub coordonarea preşedintelui şi a Parlamentului. Apar şi noi categorii, de exemplu cea de consumator vulnerabil, dar şi de contract de procesare. Pe de altă parte, Transelectrica şi Transgaz nu vor mai avea Ministerul Economiei ca reprezentant al proprietarului.
Conform proiectului de modificare a Legii Energiei Electrice, care transpune ultimele cerinţe ale directivelor europene, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei trece din coordonarea primului ministru în cea a preşedintelui şi Parlamentului. Astfel, “ANRE întocmeşte anual bugetul propriu de venituri şi cheltuieli, în conformitate cu normele metodologice în vigoare, care se avizează de Comisia pentru buget, finanţe şi bănci din Camera Deputaţilor a Parlamentului României şi se aprobă prin ordin ANRE”. De remarcat, bugetul nu va fi avizat de către Comisia de Industrii, condusă în prezent de către Iulian Iancu (PSD), ci de către Comisia pentru buget, condusă de către Maria Eugeania Barna (fostă PSD, în prezent UNPR, partid aflat, alături de PDL şi UDMR, în coaliţia de la putere).
În plus, “soldurile anuale rezultate din execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli al ANRE ramân la dispoziţia acesteia şi se folosesc în anul urmator”.
Raportul de activitate al autorităţii se transmite Parlamentului, Guvernului şi Preşedintelui României, Agenţiei de Cooperare a Reglementatorilor în Domeniul Energiei – ACER şi Comisiei Europene şi, de asemenea, se publică şi pe site-ul instituţiei.
Ministru şi ambasador de ANRE
“Preşedintele şi vicepreşedintele ANRE sunt numiţi de preşedintele României la propunerea prim-ministrului”, se mai arată în proiectul Legii Energiei. Reamintim, miniştrii şi secretarii de stat sunt numiţi de preşedinte la propunerea premierului. La ANRE, mandatele preşedintelui şi vicepreşedintelui sunt de 6 ani şi pot fi reînnoite o singură dată.
Pentru aprobarea reglementărilor în sectorul energiei electrice şi al gazelor naturale se constituie un comitet de reglementare format din preşedinte, vicepreşedinte şi 5 reglementatori. Trei dintre cei 5 reglementatori din Comitetul de reglementare sunt numiţi pe o perioadă de 7 ani, la propunerea preşedintelui ANRE, iar 2 dintre aceştia pe o perioadă de 5 ani, la propunerea ministrului de resort.
“Numirea membrilor Comitetului de Reglementare se realizează de preşedintele României după audierea candidaţilor în Comisia pentru industrii şi servicii din Camera Deputaţilor, respectiv în Comisia economică, industrii şi servicii din cadrul Senatulului”. De remarcat, aceeaşi este procedura şi pentru desemnarea ambasadorilor. Chiar dacă avizul comisiilor din Parlament este negativ, proiectul de act normativ nu stipulează că preşedintele nu mai poate face respectiva numire. Tot ca la ambasadori.
Salariaţii nu mai sunt bugetari
Un lucru îmbucurător pentru angajaţii ANRE este acela că nu vor mai avea salarii ca orice bugetar, ci mult mai mari.
Conform grilei de salarizare, care are la bază salariul minim pe economie, preşedintele ANRE va putea avea 14,15 salarii minime, iar vicepreşedintele – 13,9. De remarcat, un ministru poate avea “doar” 13,45 salarii minime. Cel mai mic salariu în ANRE îl poate avea un şofer sau un muncitor calificat, cu studii gimnaziale sau medii: 2 salarii minime pe economie. În plus, personalul ANRE beneficiază de spor de confidenţialitate de până la 15%. Astfel, având în vedere salariul minim pe economie, de 700 de lei, preşedintele ANRE poate avea un salariu brut de circa 114 milioane de lei vechi pe lună.
Pe de altă parte, membrii Comitetului de Reglementare au dreptul la o indemnizaţie de şedinţă egală cu 10% din salariul de bază al preşedintelui ANRE. Ceea ce înseamnă că venitul lunar al preşedintelui ANRE, la o singură şedinţă a Comitetului pe lună, poate ajunge la circa 125 milioane lei vechi pe lună (circa 3000 de euro lunar).
Client vulnerabil, decis de Guvern
Proiectul Legii energiei electrice dă şi definiţia consumatorului vulnerabil, care este acel clientul final aparţinând unei categorii de clienţi casnici care, din motive de vârstă, sănătate sau mijloace financiare precare, beneficiază de măsuri de protecţie socială sau de interdicţii de deconectare stabilite prin lege.
Categoriile de clienţi consideraţi vulnerabili pot primi compensaţii de la bugetul de stat/bugetele locale, care să le permită plata consumului minim necesar. Categoriile de clienţi vulnerabili, cuantumul consumului minim al acestora, cuantumul compensaţiilor, precum şi modul în care aceştia sunt protejaţi împotriva întreruperilor/limitărilor în alimentarea cu energie electrică se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. “În cuprinsul hotărârii de Guvern se va stabili şi data eliminării tarifului social pentru energia electrică”, se mai arată în proiect.
Liberalizare totală până la 31 decembrie 2015
Conform proiectului de lege, ANRE mai reglementează preţurile pentru clienţii noncasnici până la data de 31 decembrie 2013, iar pentru cei casnici până la data de 31 decembrie 2015. “Calendarul de eliminare treptată a preţurilor reglementate pentru clienţii finali, cu aplicabilitate în perioada 2012-2015, se va stabili ţinând sema de posibilele efecte negative ale eliminării preţurilor reglementate astfel încât acestea să fie cât mai puţin resimţite de clienţi”, se mai arată în proiect.
Totuşi, furnizorii de ultimă instanţă sunt obligaţi să asigure serviciul universal, printre alţii, clienţilor casnici. De asemenea, sunt obligaţi să furnizeze electricitate “clienţilor finali care la data intrării în vigoare a prezenţei legi nu şi-au exercitat dreptul de eligibilitate”. Un astfel de client este CFR, care avea circa 2 miliarde de lei datorii la furnizorii de energie electrică. Astfel, oricine va fi stabilit de ANRE drept furnizor de ultimă instanţă va trebui să livreze energie CFR, chiar dacă, în continuare, Compania de Căi Ferate nu va plăti electricitatea consumată.
Furnizarea de energie electrică de către furnizorul de ultimă instanţă se face, până la 31 decembrie 2015, la tarife stabilite, apoi la preţuri avizate în condiţiile reglementărilor emise de autoritatatea competentă, se mai arată în proiectul de lege. Astfel, şi după liberalizarea totală a pieţei de enrgie, ANRE va aviza, în continuare, preţurile pentru populaţie.
Petrom va putea procesa gazele în propria termocentrală
Proiectul de lege defineşte şi ce este acela un contract de procesare: un contract prin care o cantitate de combustibil aparţinând unui operator economic este procesată într-o capacitate energetică de producere aparţinând unui producător, în schimbul unei cantităţi de energie electrică şi cu plata unui tarif de procesare către producător. Astfel, dacă OMV Petrom scoate din companie termocentrala de la Brazi (pentru care formează o altă companie) va putea cere societăţii nou apărute să-i proceseze gazele. În acest fel, nu va mai fi nevoie ca Petrom să participe la coşul import/intern de gaze naturale. În prezent, toţi consumatorii interni (cu excepţia celor casnici şi a termocentralelor care dau apă caldă şi căldură pentru populaţie) au acelaşi coş: 33% import-67% gaze autohtone. De remarcat, preţul recomandat de ANRE pentru gazele din producţia internă, nemodificat din 2008, este de 495 lei/1000 mc (circa 145 dolari/1000 mc), în timp ce preţul de import este de peste 500 dolari/1000 mc. Chiar dacă este producător de gaze, Petrom este, în prezent, obligat să importe cota de 33% ce-i revine pentru termocentrala de la Brazi. Este posibil ca, o dată cu intrarea în vigoare a noii legi a energiei, Petrom “să scape“ de obligaţia coşului, pentru că va încheia contract de procesare a propriilor gaze cu termocentrala de la Brazi.
Accesul la reţea garantat şi nu prea
Autoritatea competentă, se mai arată în proiectul de lege, stabileşte prin reguli tehnice şi comerciale accesul garantat la reţelele electrice al energiei electrice produse din surse regenerabile de energie şi în cogenerare de înaltă eficienţă.
Ceea ce ar părea că, oricât de multe centrale, de exemplu eoliene, ar fi, toată cantitatea produsă va fi preluată, garantat, în sistemul energetic naţional (SEN). Ei bine, definiţia accesului garantat la reţele electrice “taie din avântul” investitorilor în energii regenerabile. Definiţia accesului garantat este aceea a unui ansamblu de reguli şi condiţii tehnice şi comerciale prin care unor categorii de producători aflate sub incidenţa unei scheme de sprijin adoptate la nivel naţional (n.r. – certificate verzi sau bonus pentru cogenerare) li se garantează preluarea în reţeaua electrică a unor cantităţi de energie electrică care au fost contractate pe piaţa concurenţială sau pe baza unor obligaţii de achiziţie stabilite în baza prezentei legi”. Altfel spus, dacă un producător nu are încheiate contracte de vânzare a energiei verzi, “adio” preluare în reţea.
Mai mult, este posibil ca, de-acum, să se liciteze pentru construirea unor noi capacităţi de producţie. “(…) în scopul asigurării protecţiei mediului şi al promovării noilor tehnologii, ministerul de resort poate iniţia o procedură de licitaţie privind realizarea de noi capacităţi de producere a energiei electrice. Această procedură se poate referi la noi capacităţi sau la resursele de management orientat către eficienţă energetică şi satisfacerea cererii”, se arată în proiectul de lege.
Ministerul Economiei nu mai poate fi acţionar la Transelectrica şi Transgaze
Pentru certificarea operatorului de transport şi de sistem (n.r. – Transelectrica pentru energia electrică şi Transgaz pentru gazele naturale) trebuie îndeplinite mai multe condiţii, printre care aceea că, prin hotărâre de Guvern elaborată la propunerea ministerului de resort, se desemnează entitatea publică ce deţine calitatea de acţionar majoritar la operatorii economici care desfăşoară activităţi de producere şi furnizare, pe de o parte, precum şi entitatea publică ce deţine calitatea de acţionar majoritar la operatorul de transport şi sistem, pe de altă parte. “Aceeaşi persoană sau aceleaşi persoane (n.r. – legea nu precizează dacă este vorba numai de persoane fizice, ceea ce presupune că este vorba şi de persoane juridice, precum Ministerul Economiei) nu au dreptul, printre altele, să exercite, direct sau indirect, controlul asupra unui operator economic care desfăşoară oricare dintre activităţile de producere sau de furnizare şi în acelaşi timp să exercite, direct sau indirect, controlul sau să exercite vreun drept asupra operatorului de transport şi de sistem sau asupra unei reţele de transport”. Adică Ministerul Economiei nu poate fi acţionar la Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Electrica şi, în acelaşi timp, la Transelectrica sau nu poate fi acţionar şi la Romgaz, şi la Transgaz.
Electrificare pe banii cetăţenilor
La solicitarea autorităţilor administraţiei publice locale sau centrale, în baza planurilor de dezvoltare regională şi de urbanism, operatorul de distribuţie este obligat să asigure dezvoltarea şi finanţarea reţelei de distribuţie pentru electrificarea localităţilor sau pentru extinderea reţelelor de distribuţie în zona acoperită de contractul de concesiune, respectiv de licenţă pe care acesta o deţine.”În cazul în care realizarea investiţiilor nu este justificată economic pentru operatorul de distribuţie, acesta poate propune, după informarea ANRE, realizarea obiectivelor respective prin co-participarea solicitantului la finanţare cu fonduri din bugetele locale, din bugetul de stat, din fonduri structurale, din fonduri nerambursabile private sau prin parteneriat public-privat”, se arată în proiect. Fondurile nerambursabile private înseamnă “din buzunarul cetăţenilor”. Astfel, dacă terenuri extravilane se introduc în circuitul intravilan şi se construiesc case pe ele, românii vor trebui să plătească şi pentru a le ajunge curentul electric şi gazele naturale până la locuinţă! De remarcat, astfel de investiţii costă şi miliarde de lei vechi.
