Implementarea noilor prevederi ale Directivei europene privind calitatea carburanţilor în Uniunea Europeană va necesita costuri neglijabile pentru şoferi, de până la un eurocent pentru fiecare “plin” al rezervorului, se arată într-un raport independent al organizaţiei Transport&Environment (T&E).
“Industria petrolieră a pretins că implementarea noilor reglementări va impune costuri suplimentare de un dolar la barilul de ţiţei, fapt ce ar putea conduce la închiderea rafinăriilor, fără a aduce nicio dovadă în sprijinul acestei afirmaţii. Studiul independent, publicat recent, demonstrează, însă, că marea majoritate a raportărilor pe care le-ar implica noua legislaţie deja se efectuează, iar costurile suplimentare sunt neglijabile”, a afirmat Nusa Urbancic, director de programe al T&E.
Raportul, realizat de către trei consultanţi independenţi din domeniu, arată că, pentru şoferi, cheltuielile administrative şi de raportare pe care le implică implementarea noilor prevederi ale Directivei pentru Calitatea Carburanţilor a UE vor reprezenta mai puţin de o jumătate de euro-cent pentru a face “plinul” unui rezervor de capacitate medie.
În acest context, raportat la un baril de ţiţei brut, aceste cheltuieli nu vor reprezenta mai mult de un eurocent pentru un baril.
Organizaţia Transport&Environment, prin membrul din România, Terra Mileniul III, face, astfel, un apel la statele membre UE să aprobe noile reglementări într-un timp cât mai scurt, transmite Agerpres.
“Recenta propunere a Comisiei Europene reduce, de fapt, cheltuielile impuse de atingerea acestei ţinte, întrucât oferă industriei petroliere o serie de opţiuni de reducere a emisiilor, incluzând reducerea pierderilor de gaze de sondă arse, reducerea importurilor de surse cu un mare conţinut de carbon – cum ar fi ţiţeiul de şist – şi îmbunătăţirea proceselor de producţie. Dacă dorim cu adevărat să reducem emisiile de gaze cu efect de seră, ţiţeiul cu un conţinut mare de carbon nu trebuie să fie acceptat. Acest lucru este atât în interesul Uniunii Europene, cât şi al industriei petroliere”, a subliniat Urbancic.
Directiva pentru Calitatea Carburanţilor, aprobată de UE în 2009, impune companiilor petroliere o reducere de 6%, până în 2020, a emisiilor de gaze cu efect de seră, provenite din transportul şi producerea de carburanţi.
În octombrie 2011, Comisia Europeană a propus reguli detaliate de atingere a acestei ţinte, care includ obligaţiile de raportare şi aşa-numitele valori de referinţă pentru emisiile de carbon ale ţiţeiului, în funcţie de provenienţa acestuia.
Ţiţeiul provenit din surse cu un conţinut mare de carbon are valori de referinţă mai mari, în cazul în care producătorul nu demonstrează că utilizează tehnologii care reduc emisiile. De exemplu, valoarea de referinţă a bitumului natural (ţiţei de şist) este cu 23% mai mare decât cea a petrolului brut convenţional.
Canada, unul dintre producătorii majori de ţiţei de şist, se opune vehement noilor reglementări ale UE.
Rezervele mondiale de shale oil sau şistul argilos (bituminos) se estimează că ar ajunge pentru 250 ani. La nivel global, se estimează că rezervele recuperabile din aceste şisturi sunt între 2.800 şi 3.300 miliarde de barili. De remarcat, Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) estimeză, în prezent, la 1.300 miliarde de barili rezervele de petrol “tradiţional“.
La întâlnirea experţilor din statele membre ale Uniunii Europene, din data de 23 februarie anul acesta, nu s-a ajuns la un acord în ceea ce priveşte noile reglementări, iar o decizie asupra acestora va fi luată în cursul anului, de către miniştrii mediului din cele 27 de state membre ale UE.
