Corina Popescu
Într-un interviu acordat Focus-Energetic.ro, Corina Popescu, noul preşedinte al Directoratului Transeletrica, anunţă că principalul său obiectiv îl reprezintă deblocarea investiţiilor demarate şi nefinalizate ale companiei.
– De ce aţi ales să părăsiţi Consiliul de Administraţie al Electrica, pentru un post temporar în Directoratul Transelectrica?
– Ştiţi că, de-a lungul carierei, mi-au plăcut întotdeauna provocările! De la problemele legate de distribuţia energiei electrice de care m-am ocupat la Electrica, la începutul activităţii, am fost Director al Departamentului de Achiziție Energie Electrică la E.ON Moldova, apoi am decis să preiau departamentul de Reglementări și Supraveghere a Pieței Energetice din cadrul aceleaşi companii, pentru ca apoi să mă mut la Sucursala București a OMV Trading. Toate acestea pentru că erau provocări noi pentru mine: de la distribuţia energiei, la activităţile de comercializare ale acesteia şi până la analiza reglementărilor pieţei (nu uitaţi că ANRE lansează în dezbatere publică orice reglementare, înainte de a o aproba) au însemnat incitări profesionale deosebite. Dar, toate aceste locuri de muncă au însemnat şi adevărate şcoli: am învăţat, m-am perfecţionat în diferite aspecte ale sectorului energetic. Poate că, totuşi, cea mai mare provocare a reprezentat-o perioada în care am fost secretar de stat în Ministerul Energiei. Aici am reuşit să am o viziune de ansamblu asupra Sistemului Energetic Naţional (SEN), dar şi al relaţiilor internaţionale, mai ales prin prisma apartenenţei la blocul comunitar şi al legislaţiei comune din acest domeniu! Trebuie să recunosc că, „reţelistă” fiind, am revenit la prima dragoste: Electrica (adică distribuţia de energie), iar acum Transelectrica. Transportatorul de energie reprezintă o nouă provocare şi aceasta pentru că eu cred că Transelectrica şi Dispeceratul Energetic Naţional (DEN) reprezintă „inima” sistemului energetic naţional. Deşi numirea mea este doar pentru patru luni, sper ca în această perioadă să reuşesc să imprim o nouă viziune în companie.
– Adică viziunea de până acum a fost una greşită?
– Nici vorbă! N-am aruncat nimic „la coş”! Dimpotrivă. Încercăm să construim pe ceea ce am găsit. Practic, după o analiză absolut necesară, consolidăm şi dezvoltăm proiectele demarate. De exemplu, capacitatea de export rămâne limitată. În plus, sistemul de transport nu oferă suficientă capacitate pe noile axe rezultate din evoluția capacităților de producție din ultimii ani şi care se preconizează în continuare, în special în zona Dobrogea.
Eu cred că, atât în spiritul obligațiilor europene, dar și al perspectivelor economice și de securitate energetică, Transelectrica trebuie să investească în special pentru creșterea gradului de interconectare cu sistemele de transport ale statelor vecine, membre ale UE, dar nu numai (precum Serbia şi, în special, Republica Moldova). De asemenea, trebuie armonizate codurile de rețea, mecanismele de capacitate și, în general, este necesară o mai bună coordonare cu statele vecine în realizarea de mari proiecte energetice, iar aici Transelectrica are un rol determinant.
Până la urmă, Transelectrica este o companie listată la bursă şi, ca orice companie, trebuie să aducă profit şi dividende acţionarilor săi. Pe de altă parte, nu trebuie neglijat rolul său de factor de stabilitate şi furnizor de securitate energetică, iar interconectivitatea și coordonarea regională reprezintă instrumente eficiente de gestionare a șocurilor în aprovizionarea cu energie.
– Investiţiile reprezintă principala direcţie în care veţi acţiona?
– Eu aşa îmi doresc! Trebuie să închidem inelul de 400 kV şi să retehnologizăm staţiile de transformare, pentru a asigura siguranţa în transportul intern al energiei, şi trebuie să creştem capacitatea de interconectare, pentru a asigura securitatea în aprovizionarea cu energie a ţării. Şi, de ce să nu recunoaştem: după ce ANRE a diminuat considerabil tariful de transport, sursa de creştere a veniturilor rămâne cea privind alocarea capacității de interconexiune. De altfel, în primele trei luni ale acestui an, aceste venituri au crescut cu aproape 9%, adevărat, şi pe fondul creşterii consumului de energie în Europa, în lunile ianuarie și februarie 2017, ca urmare a temperaturilor joase. Pe de altă parte, s-au generat o serie de distorsiuni pe piața de energie electrică, mai ales în ceea ce priveşte preţul de achiziţie pe piaţa spot (n.r. – Piaţa pentru Ziua Următoare – PZU). Dar a crescut şi preţul pentru achiziţia de capacitate pe liniile de interconexiune.
În plus, România se situează printre cele 12 state membre, situate în special în regiunile de la periferia UE, care rămân în continuare sub pragul de 10% al obiectivului de interconectare electrică și sunt, prin urmare, izolate de piața internă a energiei electrice. Nivelul de interconectare al României ar urma să crească de la nivelul actual de 7% la peste 9%, așadar mai aproape de obiectiv, dacă se finalizează interconexiunea cu Serbia. De aceea cred că principalul obiectiv trebuie să îl reprezinte investiţiile în infrastructura noastră.
– Şi de ce anume aveţi nevoie ca să faceţi aceste investiţii? Pe unele trebuie doar să le finalizaţi, având în vedere că, de ani de zile, deşi sunt aproape gata, nu sunt date în folosinţă.
– În principiu, Transelectrica ar avea nevoie de bani ca să pună la punct toate investiţiile despre care vorbeam! Cred că o parte dintre sumele necesare pot veni din licitaţiile pe liniile de interconexiune. Astăzi, sumele obţinute din aceste licitaţii pot fi folosite doar pentru dezvoltarea interconexiunilor sau se returnează consumatorilor, prin scăderea tarifului de transport. Este un câştig pentru consumator, dar doar pe termen scurt; pe termen lung s-ar putea, însă, să însemne o pierdere şi pentru consumator, pentru că se diminuează sumele ce pot fi investite în reţele şi staţii şi, în consecinţă, în creşterea calităţii serviciului prestat de către Transelectrica.
Pe de altă parte, ne gândim şi la accesarea de fonduri europene, dacă este posibil şi dacă sunt disponibile fonduri europene în acest scop, aşa cum a reuşit Transgaz, şi mă gândesc în primul rând la Proiectele de Interes Comun.
Pe de altă parte, o altă cauză pentru nefinalizarea unor investiţii o reprezintă, de exemplu, birocraţia. Termenele sunt foarte îndelungate pentru obținerea certificatelor de urbanism și a autorizațiilor de construire de la autorităţile locale, pentru avizele/acordurile de mediu, pentru exproprierile de utilitate publică etc. Sunt şi numeroase procese împotriva Transelectrica declanşate de către proprietari, care blochează accesul angajaţilor noştri la teren etc. Pe de altă parte, sunt locuri în care nu pot fi identificaţi proprietarii, nici pentru terenuri, nici pentru păduri, pentru că aceste proprietăţi nu sunt întabulate. Practic, nu pot fi expropriaţi! Nu ştim pe cine să expropriem!
Mai sunt şi alte probleme, la fel de birocratice. De exemplu, trebuie să scoatem din fondul forestier nişte terenuri necesare proiectului „Trecerea la tensiunea de 400 kV a axului Porțile de Fier – Reșița – Timișoara – Sacalaz – Arad”. Aplicarea prevederilor HG 617/2016 – Regulament de valorificare a masei lemnoase din fondul forestier proprietate publică și a OUG 51/2016 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice blochează, practic, defrișările pe culoarul liniilor electrice, ceea ce afectează nu numai construcția de linii noi, dar nu se pot întreține nici culoarele pentru cele existente! Abia acum câteva săptămâni a fost modificat Codul Silvic astfel încât să ne putem continua activitatea.
De aceea spun că, în această perioadă, de membru temporar al Directoratului, îmi doresc să deblochez măcar câteva dintre investiţiile începute şi nefinalizate ale Transelectrica!
