Inspectorii Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA) au obținut un acces rar la o centrală nucleară unde centrifugele pentru îmbogățirea uraniului sunt dezvoltate ca parte dintr-o afacere transparentă. Inspectorii ONU ar fi obținut această aprobare rară la o instalație nucleară iraniană, pentru o „mai bună înțelegere” a programului contestat al Teheranului, potrivit unor rapoarte citate de The Guardian.
Ei au observat o instalație în care au fost construite centrifuge pentru îmbogățirea uraniului, ca parte a unui acord de transparență, dar au recunoscut că Iranul rămâne rezistent la o anchetă a Agenției Internaționale pentru Energie Atomică.
Potrivit unui raport confidențial al AIEA obținut de Reuters, inspectorii au vizitat pe 30 august un centru de cercetare și dezvoltare al centrifugelor. Nu au fost oferite însă detalii privind localizarea site-ului. Dar un astfel de acces poate fi crucial pentru a ajuta agenția să determine pe unde de-a lungul Iranului ar putea fi în curs de dezvoltare mai multe modele moderne ale unor astfel de mașinării.
Eforturile Iranului de a înlocui instalațiile predispuse la descompunere, centrifuga de epocă IR-1 din 1970 care funcționează acum la uzinele de îmbogățire din Natanz și Fordow, sunt urmărite îndeaproape de Occident, deoarece un succes în acest sens ar putea duce la echipamente mai eficiente care să permită țării să adune material care ar putea fi utilizat mai rapid pentru bombe atomice.
Iranul spune că rafinează uraniu pentru a alimenta o rețea planificată de centrale nucleare. Dacă este îmbogățit cu o concentrație mare de izotop fisionabil U-235, uraniul poate fi, de asemenea, transformat în miezul exploziv al unei bombe atomice.
„Este important să vedem dacă centrul de cercetare și dezvoltare (din Iran, n.r.) înțelege domeniul deplin de aplicare și starea programului”, spune fostul inspector șef al AIEA, Olli Heinonen, care acum lucrează la Centrul Belfer pentru Știință și Afaceri Internaționale de la Harvard University.
În afară de unitatea de centrifugare pentru cercetare și dezvoltare de la Natanz la care AIEA are deja acces regulat, Iranul mai are o facilitate numită Kalaye Electric din Teheran, pe care agenția ONU a vizitat-o mai rar. Heinonen a spus că munca de cercetare și dezvoltare a fost, de asemenea, realizată și la alte locații.
Nu este clar când AIEA a putut să examineze ultima dată un site de cercetare și dezvoltare, dar astfel de vizite sunt considerate a fi rare. Unul a fost făcut în 2011 și altul în 2008, deși nu se știe dacă acestea au fost la Kalaye sau la o altă locație.
Iranul neagă acuzațiile privind faptul că programul său de îmbogățire ar fi parte a unei oferte sub acoperire pentru a dezvolta capacitatea de a face arme nucleare, dar statele occidentale au impus sancțiuni economice pentru ca Iranul să se întoarcă la activitățile sale atomice.
Raportul AIEA, care nu a fost încă făcut public, arată că Iranul a ratat un termen limită pe 25 august de a aborda suspiciuni cu privire la activitățile din trecut, care ar putea fi relevante pentru orice încercare de a asambla bombe nucleare.
Potrivit documentului, Iranul a pus în aplicare doar trei din cinci măsuri privind transparența nucleară pe care a fost de acord să le efectueze până la data limită de luna trecută.
Cele două măsuri pe care Iranul nu a reușit să le pună în aplicare au constat în furnizarea de informații cu privire la presupusa cercetare, care este parte din investigația de lungă durată a AIEA în ceea ce ea numește „dimensiunile militare posibile” ale programului nuclear al Iranului.
