Daniel Buzdugan şi Mihai Morar au sărbătorit în acest an zece ani de când realizează împreună matinalul în radioul românesc. Iar de trei ani organizează şi concerte. După ce au participat la nenumărate spectacole în afara ţării, Buzdugan şi Morar au declarat război „playback-ului” şi au reuşit după ani de zile de muncă să-i determine şi pe mulţi dintre artiştii locali să renunţe la acest „viciu”. Dar mai ales se bucură că au reuşit să-i convingă pe artişti să cânte în limba română. Realizatorii matinalului de la Radio ZU, aflat acum pe primul loc în audienţe în Capitală, fac o radiografie a industriei muzicale locale şi ne vorbesc într-un interviu despre cum s-a schimbat acest sector în ultimii zece ani. Ei se declară fani Justin Timberlake şi spun că şi-ar dori să-l vadă în concert live la Bucureşti pe fostul solist din trupa americană NSync. De altfel, în opinia celor doi oameni de radio, una din puţinele industrii care funcţionează în România în prezent este chiar cea muzicală.
– Ce artişti străini v-ar plăcea să vedeţi în România?
Daniel Buzdugan:
„Am fost la un concert la Justin Timberlake şi mi-ar plăcea tare mult să îl văd în România. Mie îmi place foarte mult, din punctul meu de vedere Justin este al doilea Michael Jackson. În rest, am plecat de la concertul Madonnei, nu mi-a plăcut foarte mult, m-am ridicat şi am plecat. Mi-a plăcut foarte mult Bon Jovi, mi-ar plăcea foarte mult să îl revăd, a fost cel mai tare concert pe care l-am văzut în România. Şi asta ţinând cont că fusesem cu o zi înainte la Londra, pe Wembley, la Take That şi Robbie Williams. Veneam cu o încărcătură emoţională la nivel mondial, să zic aşa, şi când am venit la Bucureşti şi am văzut concertul Bon Jovi, nu a fost cu nimic mai prejos. Şi pot spune că certitudine că acest concert al celor de la Bon Jovi de la Bucureşti a fost mai bun decât conertul Take That şi Robbie Williams din Londra.”
Mihai Morar:
„Le-am spus şi artiştilor din România: Voi nu puteţi să fiţi o industrie, să activaţi într-o industrie dacă aţi văzut doar „Sărbătorile berii” din România. Sunt foarte puţini artişti în România pe care îi interesează să vadă cum performează alţii live, cum se face un concert. Noi am făcut „Fortza ZU” după ce am văzut mai multe concerte în străinătate: Beyoncé, Rihanna, Coldplay, Justin Timberlake, Jay Z. Chiar dacă nu avem bugetele celor din afară, atunci când pui suflet, trebuie să iasă. Mi-a plăcut foarte mult pe scenă Justin Timberlake, iar ca voce Beyoncé, ca energie Coldplay, ca nebunie Jay Z. Din fiecare am învăţat câte ceva.”
D.B.: „Sunt sigur că dacă un artist de talie mondială ar vedea ce concerte am realizat noi aici, ar veni să cânte cu mare plăcere şi poate ar fi dispuşi să cânte şi gratuit, e foarte mult suflet în ceea ce am făcut noi aici în aceşti ani.”
Artiştii, din ce în ce mai preocupaţi să cânte live
– Cum s-a schimbat industria muzicală româneasă în ultimii zece ani?
M.M.: “În industria muzicală nu se rezumă totul la bani, este o industrie creativă. Faţă de acum zece ani, această industrie s-a schimbat foarte mult. Dacă te uiţi la marile hituri de pe vremea părinţilor noştri, foarte multe dintre ele sunt preluări, după piese sârbeşti sau după hituri internaţionale, pentru că atunci nu exista Internet, lumea nu ştia că ascultă o piesă de Jennifer Rush, “The Power of Love”, ei o ştiau pe Eva Kiss, “Puterea dragostei”. Cea mai celebră piesă a românilor, “Drumurile noastre”, nu e o compoziţie românească, e o piesă sârbească. Acum când au venit ăştia mici, mai tineri, toată lumea încearcă să le găsească o sursă de inspiraţie. E foarte greu să fii original.”
D.B.: “Contează şi cine cântă piesa. E ca la fotbal. Poţi fii un antrenor genial, dar dacă nu ai jucătorii care trebuie care să slujească, aşa poţi să ai un cântec original, dar îl dai unui cântăreţ fără lipici la public şi nu faci nimic cu piesa respectivă. Ştiu foarte multe cântece care trebuiau să fie cantate de altcineva şi au ajuns printr-un alt context la alt artist şi a fost mult mai bine aşa.”
„Am provocat artiştii să cânte în limba română”
M.M.: „Mă bucură faptul că, într-un fel sau altul, am reuşit puţin să influenţăm industria muzicală românească. Aici sunt mai multe aspecte. Unul este faptul că, de când s-a lansat Radio ZU, noi am avut o rugăminte către artişti: întoarceţi-vă şi cântaţi în limba română. Pe atunci toţii artiştii din România cântau în limba engleză. Şi în niciun popor din lumea asta, muzica în limba engleză sau într-o limbă de circulaţie internaţională nu este mai populară decât limba poporului respectiv. Şi aşa a început de exemplu Smiley să cânte în limba română. Şi ne bucurăm mai ales pentru că faptul că din când în când reuşim, atunci când există piese bune, să promovăm adevăratele voci, adevăraţii artişti.”
D.B.: „Delia este un exemplu, uite, ultimul ei cântec, „Pe aripi de vânt”. Ţin minte că în dimineaţa în care a apărut piesa, noi am difuzat-o de patru ori în acel matinal, ne gândeam… mamă, Delia cântă rock! Cred că e una din puţinele industrii care funcţionează în România. Dacă toate ar funcţiona ca IT-ul şi ca industria muzicală, ar fi treaba foarte bună în România. Şi cu atât mai mult ne mândrim că mergând vara în diverse ţări, Grecia, Italia, în Germaia, auzi muzică românească exportată, căutată de străini pentru a fi difuzată pe cele cele mai ascultate posturi de radio din ţările respective.”
M.M.: „Mai mult de atât, când am lansat Radio ZU, se făcea foarte mult playback în România, noi am fost primul radio care a readus artiştii în studioul de radio şi i-a pus să cânte dimineaţa.”
D.B.: „Mai sunam artiştii să ne cânte dimineaţa din baie, din bucătărie şi foarte mulţi artişti ne spuneau: ’Vai, nu pot să cânt, pentru că nu am vocea încălzită sau nu am chef sau nu sunt pregătit’. De când facem la radio cântările astea live, am putea face liste de aşteptare…”
M.M.: „Bine că artiştii au început să se preocupe de actul lor live, se vede că vin din ce în ce mai pregătiţi, nu cu un negativ şi cântă, vin cu chitară, cu tot felul de instrumente clasice: flaut, viori ş.a.m.d. Am lansat totodată anul acesta „ZU Music awards”, primele premii din România pentru artişti, date pe bune, de ascultători. Mai e şi „Fortza ZU”, care a devenit un fenomen, am început deja să lucrăm pentru ediţia de anul viitor.”
D.B.: „Premiile sunt date în mod transparent, deci nu în baza unor influenţe. Singurul care influenţează premiile e publicul, prin votul lui. Până la „Fortza ZU” niciodată artiştii din România nu au fost atât de mulţi într-un singur loc şi atât de uniţi. Anul trecut „Fortza ZU” a avut loc la Iaşi, unde a participat cel mai mare număr de oameni adunaţi vreodată într-un loc public din România, peste 100.000 de oameni. Nici la Revoluţie nu au ieşit în stradă atâţia oameni într-un singur loc. Noi promovăm ideea de mândrie naţională, de artişti români care vin acolo să cânte din suflet, şi nu pentru bani, ei nu primesc bani pentru asta, ci de dragul celor care vin acolo. Este o petrecere unde toată lumea e prietenă cu toată lumea.”
M.M.: „Fiecare epocă a avut şi muzică de calitate şi muzică care ţinea de subcultură. La fel e şi acum. Avem nişte supervoci în România, avem nişte compozitori foarte buni care performează şi în străinătate. Evoluţia muzicii şi a lucrurilor în general nu ţine doar de o parte pozitivă.”
– Ce proiecte pregătiţi?
D.B.: „Avem nişte concursuri în derulare. Avem un seif cu 25.000 euro şi vom oferi chei ascultătorilor. Ei vor veni pe 8 decembrie într-un loc public şi vor încerca cheia într-un seif şi cine va deschide seiful va pleca acasă cu 25.000 euro. Mai mult, o să oferim şi o maşină.”
– Cum este alcătuit playlistul postului de radio, este impus?
M.M.: „Playlistul este rezultatul unor studii săptămânale care se fac. Dimineaţa putem promova piese care ne plac nouă foarte mult, de exemplu. Astfel, noi am difuzat Adele pentru prima dată în România, e un gen care până atunci nu ar fi avut ce să caute aici. La fel Ed Sheeran. Sunt mulţi artişti pe care i-am promovat.”
D.B.: “Putem difuza chiar şi muzică populară sau clasică, dacă vrem, la matinal, important e să aibă o poveste. Poţi să-i vinzi unui public comercial şi lucruri clasice, care aparent n uau căutare acolo, pentru că având în spate o poveste ilustrezi povestea respectivă cu bucata muzicală respectivă”.
