Până acum ceva vreme, am tot criticat autoritățile române pentru pasivitatea cu care ”au întâmpinat” creșterile de prețuri la energie (carburanți, curent electric, gaze naturale). Având în vedere că toată Uniunea Europeană se confruntă cu aceeași situație, este cazul ca Bruxellesul să ia măsuri urgente, altminteri firmele și cetățenii vor fi cei ce vor avea de suferit!
Prețurile în toate țările europene sunt, astăzi, de peste 100 euro/MWh, cel mai mare (151,22 euro/MWh) înregistrându-se în Grecia. Toată lumea ”dă vina” pe noua politică europeană, Green Deal, prin care se dorește limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră, ”vinovate” pentru schimbările climatice pe care le resimțim cu toții. Una dintre măsurile luate de Bruxelles are ca efect creșterea aproape exponențială a prețului certificatelor ”negre” (CO2). Reamintim, în principiu, o termocentrală ce produce energie electrică pe bază de cărbune trebuie să achiziționeze un certificat CO2 pentru fiecare megawattoră produs, iar o centrală pe gaze – 1 certificat CO2 pentru fiecare 2 MWH produși. În prezent, un astfel de certificat se tranzacționează la aproximativ 57 euro. Ceea ce înseamnă că, pe lângă costurile de producție, la cumpărarea energiei produsă în termocentralele pe cărbune, de exemplu, un client trebuie să ”răscumpere” și certificatul CO2. Practic, prețurile energiei cresc cu valoarea acestor certificate. Altminteri spus, fără acest certificat, în Europa prețurile la energie ar fi de aproximativ 43 euro/MWh și nu de 100 euro/MWh!
Începem să ne îndoim că acesta este adevăratul motiv! Polonia, care se bazează în proporție de aproximativ 80% pe energia produsă în termocentrale pe cărbune are astăzi cel mai mic preț: 87,37 euro/MWh! Franța, care se bazează cam în aceeași proporție (80%) pe energia nucleară (și care nu trebuie, în consecință, să cumpere certificate de carbon) are, tot astăzi, un preț de 99,17 euro/MWh. Adică mai mare cu 12 euro față de Polonia!
Același lucru se întâmplă și în privința gazelor naturale: dacă, pe bursa de la Baumgarten (Viena), de referință pentru Europa Centrală și de Est, anul trecut se tranzacționa megawattul de gaze cu 8 euro, acum acesta a crescut de peste 5 ori: pentru iarna care vine, gazele naturale se tranzacționează la circa 44 euro/MWh!
Statele Unite, în schimb, au un preț de aproape 4 ori mai mic la gaze naturale: circa 12 euro/MWh. Nici la energie electrică nu stau ”tocmai rău”: circa 30 – 35 euro/MWh. China are prețuri și mai mici la electricitate: 25 – 30 euro/MWh.
În aceste condiții, dacă Uniunea Europeană nu ia măsuri urgente, riscă să-și piardă iremediabil din competitivitate, cu toate consecințele ce derivă, de la șomaj, la scădere economică!
Scade consumul de cărbune în Europa
Consumul de huilă şi lignit în Uniunea Europeană este în scădere constantă după 1990, iar această tendinţă s-a accelerat în ultimii ani, astfel că, în 2020, comparativ cu 2018, consumul de huilă s-a redus cu 35%, iar consumul de lignit a scăzut cu 33%, arată datele publicate de Eurostat.
În 2020, Uniunea Europeană a produs 56 de milioane de tone de huilă, cu 80% mai puţin decât în 1990. Numărul statelor membre care produc huilă a scăzut şi el, de la 13 ţări în 1990, la doar două state membre în 2020: Polonia, responsabilă pentru 96% din producţia totală a UE, şi Cehia.
În mod similar, consumul de huilă a scăzut constant începând din 1990, iar tendinţa s-a accelerat în ultimii ani. În 2020, consumul de huilă în UE este estimat la 144 milioane de tone, cu 63% mai puţin decât în 1990.
Potrivit Eurostat, factorii care au dus la scăderea consumului de huilă sunt tranziţia sectorului energetic spre gaze naturale şi regenerabile pentru producţia de electricitate, precum şi scăderea producţiei de cocs, utilizat în diferite industrii, precum producţie de fier şi oţel.
La fel ca şi în cazul huilei, scăderea consumului de lignit s-a accelerat începând din 2019. În 2020 consumul de lignit al UE este estimat la 246 milioane de tone, cu 64% mai puţin decât în 1990. Potrivit Eurostat, 95% din consumul total de lignit al UE se realizează în doar şase state: Germania (44%), Polonia (19%), Cehia (12%), Bulgaria (9%), România şi Grecia (ambele cu 6%). Cifrele referitoare la producţia şi consumul de lignit sunt aproape identice deoarece aproape întotdeauna lignitul este consumat în ţările unde este şi produs, fiind foarte puţine tranzacţii transfrontaliere cu lignit.
Marea majoritate a lignitului din UE este utilizat pentru producţia de electricitate. În 2019, 93% din lignitul produs în UE a fost utilizat în acest scop. Cu toate acestea, utilizarea lignitului pentru producţia de electricitate a scăzut puternic în 2019, din aceleaşi motive ca şi în cazul huilei.
