Vecinii noştri de la sudul Dunării sunt mult mai aplicaţi în ceea ce priveşte afacerile şi câştigarea banilor “cu cap”! La numai 160 de km de Bucureşti se află localitatea Veliko Târnovo, vechea Capitală a Ţaratului Bulgar, ce merită vizitată împreună cu toată zona din jur. Nu numai că este aproape de Bucureşti, dar este şi ieftină! Bulgarii reuşesc să-şi impresioneze vizitatorii şi prin modul în care au ştiut să-şi păstreze şi valorifice bogăţiile trecutului.
În pădurile din jurul oraşului Veliko Târnovo se pot face drumeţii sau excursii cu bicicleta, sunt râuri şi lacuri unde se poate înota. Pe stâncile cu pereţi înalţi şi o compoziţie care-i face adecvaţi alpinismului, sunt o mulţime de trasee amenajate (pitonate), de diverse grade de dificultate. Sunt numeroase stânci în zonă. De exemplu, Stânca Sfintei Treimi are 80 de metri înălţime şi 1 km lăţime sau Usteto de 40 m înălţime.
Drumuri uşoare duc către peşteri și cascade, mănăstirea Dryanovo şi două sate încântătoare: Emen şi Arbanassi.
La 4 km de Veliko Târnovo este Arbanassi, un sat situat la înălţime, pe un platou, cu o privelişte deosebită asupra dealurilor din zonă. Unii istorici afirmă că numele Arbanassi provine de la cuvântul albanez Arbërës sau Arbanas (adică agricultor), dat persoanelor venite de prin părţile Macedoniei sau Albaniei, care se presupune că s-au aşezat pe aceste meleaguri după ce ţarul Ioan Asan II a cucerit “Ţara Albanezilor”. Turcii le-au zis albanezilor ,,arnavud”, care-i desemnau pe albanezi și pe cei veniți de prin părțile Macedoniei, indiferent de naționalitate. Grecii le-au zis ,,arvaniți”, iar românii i-au identificat cu mercenarii ,,arnăuți”.
Oficial, se pare, însă, că Arbanassi există de vreo cinci sute de ani, fiind darul, alături de alte trei sate, ale sultanului Soliman Magnificul făcut ginerelui său Rustem Paşa, care era de sorginte slavă. Primele atestări documentare despre sat se găsesc în decretul regal dat de sultanul Soliman în 1538.
Între secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, Arbanassi a devenit un important centru comercial, când a atins perioada maximă de înflorire, devenind un centru activ al comercianţilor şi breslelor de meşteşugari. Negustorii din Arbanassi şi-au făcut un bun renume în tot Imperiul Otoman. Casele comercianţilor înstăriţi din această perioadă aduceau cu adevărate cetăţi de dimensiuni mai mici. Ele erau ridicate în spatele unor porţi uriaşe, dincolo de care nu pătrundeau ochii curioşilor, fără balcoane sau terase, cu gratii la ferestre şi intrări solide, blindate. Combinaţia perfectă de lemn şi piatră, acoperişurile grele din olane erau trăsăturile generale de construcţie ale minifortăreţelor din Arbanassi. La fel, caracterisitic acestor case era faptul că la baza edificării lor a stat raţiunea ca locuitorii lor să poată rămâne înăuntrul lor pe perioade lungi de timp, pe perioadele unor eventuale asedii, fără a fi nevoiţi să iasă afară în curte, decât, pesemne, să se aprovizioneze cu apă. Interioarele erau prevăzute cu uşi, ferestre, dulapuri, din lemn masiv, rezultate de la meşteşugul prelucrării lemnului, decorate şi cu elemente de ipsos care demonstrează abilităţile artistice dezvoltate ale constructorilor. Cele aproximativ o mie de case ale satului de atunci ca şi cele cinci biserici construite în anii de avânt economic ne dau idee de dimensiunea localităţii din acele vremuri.
Autorităţile au interzis ridicarea clădirilor cu arhitectură modernă în sat, pentru a nu-i altera atmosfera medievală, efect cu care care atrage anual zeci de mii de turişti.
Brâncoveanu şi Cantacuzinii au avut case în Arbanassi
Satul a fost fondat de creştinii veniţi în secolul XV din sud-vestul Peninsulei Balcanice şi a fost, timp de trei secole, un important centru al meşteşugurilor şi al comerţului cu Italia, Imperiul Habsburgic, Rusia şi chiar cu India.
În oraşele transilvănene Braşov, Sibiu şi Cluj, unde existau companii greceşti, au fost trimişi în secolul XVII reprezentanţi comerciali din Arbanassi. Satul era principalul furnizor de unt şi seu şi pentru Ţarigrad, fosta denumire a oraşului Istanbul. Populaţia a fost exceptată de la plata taxelor către Biserică, iar rezultatul a fost o puternică dezvoltare a construcţiei de biserici şi scoli, iar, în 1779, a fost deschisă în Arbanassi prima şcoală grecească din Bulgaria.
Puțini știu că aici aveau case, la un moment dat, 17 familii nobiliare românești. De aceea, chiar şi astăzi casele în care aceştia au locuit poartă numele foştilor proprietari: Brâncoveanu, Cantacuzino, Filipescu. Stema Cantacuzinilor a fost sculptată pe iconostasul Bisericii Naşterea lui Iisus şi al Bisericii Sfântul Nicolae. Mai mult, domnitorul Moldovei Vasile Lupu s-a născut în Arbanassi, de unde era originară familia sa.
Arbanassi a fost prosper până în anul 1798, când a fost atacat şi jefuit de bandiţi. Cinci biserici şi aproape 100 de case istorice formează un muzeu în aer liber. Declarat sat istoric de importanţă naţională, Arbanassi este celebru pentru atmosfera încântătoare şi ospitalitatea pensiunilor.
Mărturii de cultură medievală
În jurul oraşului Veliko Târnovo stau mărturie ale culturii medievale câteva mănăstiri impresionante: Mănăstirea Preobrajenski, Mănăstirea Schimbării la Faţă, veche de mai mult de şase secole şi una din cele mai mari din Bulgaria, acoperită în interior şi în exterior cu picturi. Mănăstirea Drianovo, construită între vârfurile de calcar şi ascunsă în pădurile dese, a fost un centru al rebeliunilor împotriva turcilor şi loc al unor lupte sângeroase, în care au fost implicaţi şi călugări în timpul Revoltei din Aprilie 1876.
Chiar lângă mănăstire este peştera de calcar Bacio Kiro, care formează un labirint spectaculos de camere şi galerii pe patru niveluri şi formaţiuni sculptate de apele subterane şi denumite frumos Piticii, Patinoarul Urşilor, Prinţesa Adormită. Temperatura din interior este constanta, 13 grade, iar umiditatea în jur de 90%. În peşteră au fost găsite şi unelte de os şi cremene vechi de mai mult de 40.000 de ani şi urme care atestă coexistenţa omului cu animalele. Peştera se vizitează din 1938, este iluminata şi amenajată pentru concerte. Un eco-traseu porneşte din peşteră de-a lungul canionului, cu opriri pentru observarea păsărilor sau pentru picnic.
