Într-un proiect de ordin lansat în dezbatere publică, ANRE dă, practic, drumul la contractele bilaterale directe.
În proiectul de Ordin privind modificarea Ordinului 65/2020 al ANRE se arată că ”în aplicarea prevederilor art. 3 lit. o) din Regulamentul (UE) 2019/943 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iunie 2019 privind piața internă de energie electrică (reformare), prin contract de furnizare pe termen lung se înțelege orice contract cu durata de livrare mai mare sau egală cu 1 lună”. Începând cu anul 2012, prin legea 123 a energiei și gazelor naturale se interziceau contractele bilaterale directe, contractele angro cu energie electrică putându-se încheia doar pe platformele Opcom.
Parlamentul European a aprobat Regulamentul 943 în anul 2019, în care se arată că prețurile se formează în funcție de cerere și ofertă, iar normele pieței încurajează formarea liberă a prețurilor și evită acțiunile care împiedică formarea prețurilor în funcție de cerere și ofertă. Astfel, anul trecut, prin Ordinul 65, ANRE stabilea că ”termen lung” la contractele de energie negociate bilateral înseamnă minim un an.
În nota de fundamentare a noului proiect de ordin se arată că ANRE a primit, pe 26 ianuarie, o scrisoare de la Comisia Europeană în care Bruxellesul arată că ”trebuie evitat ca definirea contractului de furnizare pe termen lung să inducă o restricție inutilă asupra pieței și încurajează acordarea permisiunii de a se realiza tranzacții cu perioadă de livrare mai mică de un an în afara burselor (piețelor centralizate/organizate)”. ANRE argumentează decizia și prin analiza de piață transmisă de Asociația Furnizorilor de Energie Electrică din România (AFEER) ”în data de 21.01.2021, referitoare la măsuri necesare privind flexibilizarea pieței de energie electrică”.
În plus, Regulamentul 943 din 2019 arată că piața europeană de energie se reformează ”pentru a permite protecția participanților la piață împotriva riscurilor de volatilitate a prețurilor pe baza pieței, și pentru a reduce incertitudinea referitoare la randamentul viitor al investițiilor, produsele de acoperire a riscurilor pe termen lung sunt tranzacționabile la bursă într-un mod transparent, iar contractele de furnizare pe termen lung sunt negociabile pe piețele extrabursiere, sub rezerva respectării dreptului Uniunii în materie de concurență”.
Pe de altă parte, ANRE aduce un argument în plus: Regulamentul (UE) nr. 2016/1719 al Comisiei din 26 septembrie 2016 de stabilire a unei orientări privind alocarea capacităților de piață pe termen lung pentru piețele interzonale la termen, stipuleazăa (art. 2 pct. 1) că “alocarea capacităților pe termen lung înseamnă atribuirea prin licitație a capacității interzonale pe termen lung înainte de intervalul de timp al pieței pentru ziua următoare”.
Și Directiva 944/2019 a Parlamentului European și a Consiliului definește piețele de energie ca fiind ”piețe de energie electrică, inclusiv piețele nereglementate și bursele de energie electrică, piețele pentru comercializarea de energie, capacități, servicii de echilibrare și servicii de sistem în toate intervalele de timp, inclusiv piețele la termen, piețele pentru ziua următoare și piețele intrazilnice”. De asemenea, legislația europeană definește piața angro ca fiind ”orice piață din Uniune pe care se tranzacționează produse energetice angro”.
Prin această decizie, este clar că piața energiei electrice se flexibilizează, devine mai lichidă, iar prețurile pentru consumatorii finali ar putea, dacă nu să scadă, măcar să fie mai competitive.
