Companiile canadiene abuzează de tratatele privind protecţia investiţiilor străine semnate de ţara de origine cu alte state şi hărţuiesc guvernele acestora pentru a renunţa la măsurile de protecţia mediului, este concluzia unui studiu al Centrului Canadian pentru Politici Alternative (CJAP) prezentat de Alburnus Maior. România trece printr-un astfel de proces, deschis de compania canadiană Gabriel Resources, pentru proiectul aurifer din Munţii Apuseni, proiect ce nu a primit avizele de mediu tocmai din cauza problemelor de mediu.
Investitorii canadieni au exploatat un mecanism controversat în tratatele internaţionale de investiţii pentru a contesta reglementări de interes public în 24 de ţări diferite, potrivit unui studiu publicat pe 5 august de Centrul Canadian pentru Politici Alternative (CJAP), se arată într-un comunicat de presă al Alburnus Maior, organizaţie neguvernamentală ce se opune proiectului minier de la Roşia Montană.
“Raportul semnat de Hadrian Mertins-Kirkwood, cercetător pe probleme de comerţ şi de investiţii, documentează 55 de cazuri cunoscute în care investitorii canadieni, folosind mecanismul de soluţionare a litigiilor dintre investitori şi stat (ISDS) au dat în judecată guvernele străine în tribunale comerciale internaţionale. S-a constat că ISDS a fost utilizat în majoritatea covârşitoare a cazurilor pentru a contesta gestionarea resurselor şi a măsurilor de protecţie a mediului în ţările în curs de dezvoltare”, precizează comunicatul.
Alburnus Maior atrage atenţia că studiul apare în contextul în care o nouă cerere de arbitraj între investitori şi stat a fost depusă la Banca Mondială pe 30 iulie de către firma canadiană Gabriel Resources Ltd. Compania pretinde că întârzierile suferite de controversatul proiect minier Roşia Montană au încălcat obligaţiile guvernului prevăzute în tratatul de investiţii.
“ISDS ar trebui să protejeze investitorii străini de acţiuni guvernamentale arbitrare, dar, în practică, este utilizat de corporaţii multinaţionale pentru a intimida guverne democratice să se retragă din acţiunile întreprinse de acestea în interesul public”, susţine Mertins-Kirkwood. “Companiile canadiene, în special cele miniere, se numără printre cele mai abuzive din lume, atunci când vine vorba de ISDS”, precizează acesta.
Date certe
În sprijinul afirmaţiilor sale, Mertins-Kirkwood vine cu date concrete. Astfel, 62% din cele 55 de cazuri care implică ISDS sunt în sectoare de resurse sau de energie; începând cu anul 2006, chiar 78% dintre cazuri au fost în aceste industrii. Tot statistic, se arată că 58% din cazuri contestă măsurile de gestionare a resurselor sau de protecţie a mediului luate de guverne, ponderea acestora crescând la 72% începând cu anul 2006. De remarcat este faptul că 56% din cazuri au fost deschise împotriva ţărilor în curs de dezvoltare, în special în America de Sud şi Centrală, proporţia crescând la 72% începând cu anul 2006.
Studiul lui Mertins-Kirkwood arată că investitorii canadieni au câştigat sau au obţinut un aranjament favorabil în doar patru dintre cele 28 cazuri încheiate, adică o rată “de succes” de doar 14%. Între aceste cazuri nu s-a numărat niciunul în care investitori stabiliţi în Canada să invoce un tratat de investiţii canadian. De remarcat, alte 17 cazuri ISDS care implică investitorii canadieni sunt încă în curs de desfăşurare.
Politică de stat
“Guvernul federal susţine că a urmărit în mod susţinut semnarea de noi tratate de investiţii care conţin ISDS în scopul de a oferi <un climat transparent şi predictibil pentru investitorii canadieni în străinătate>. Cu toate acestea, studiul constată că nu este deloc evident că beneficiile presupuse ale acestor tratate pentru investitorii canadieni sunt mai mari decât costurile sociale, politice şi economice dovedite suportate de ISDS în Canada şi în străinătate”, precizează comunicatul.
Tot în studiu se arată că, din cele 55 de cazuri identificate, doar patru au dus la un rezultat favorabil pentru investitorul canadian. În comparaţie, Canada a pierdut aproape jumătate din cazurile ISDS cu care s-a confruntat din partea investitorilor străini şi a fost presată să retragă reglementări importante în sectoare ca sănătatea publică sau protecţia mediului ca urmare a acestor pierderi.
“Tratatele de investiţii au compromis democraţia canadiană şi spaţiul de politică democratică de tranzacţionare. Per ansamblu şi dovedit istoric, aceste tratate nu au creat un mediu de investiţii <transparent şi previzibil pentru investitorii canadieni>, susţine Mertins-Kirkwood. “Având în vedere aceste costuri ridicate şi beneficiile slabe, dovezile nu sprijină extinderea continuă şi intensificarea tratatelor de investiţii canadiene sau includerea de mecanisme ISDS în acordurile de comerţ liber schimb, cum ar fi CETA şi TPP”, a completat realizatorul canadian al studiului, Hadrian Mertins-Kirkwood.
CETA este Acordul Economic şi Comercial UE-Canada; în ceea ce priveşte TPP, Mertins-Kirkwood se referă la Parteneriatul Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii, ce se negoiază în prezent între SUA şi UE.
