Interviurile video ale publicației FOCUS ENERGETIC continuă, invitat “La o cafea cu Gabi Moroianu“ fiind domnul Volker Raffel, CEO al Grupului E.ON în România.
Absolvent de fizică la Universitatea din Karlsruhe (Germania), dar și de studii de inginerie – cu specializarea Energie și Energie nucleară – la Institutul Politehnic Național din Grenoble (Franța), domnul Volker Raffel și-a petrecut toată viața profesională la E.ON, unde lucrează din anul 1999. Prima dată a venit în România în anul 2004, ca membru al echipei implicate în procesul de privatizare a fostei Electrica Moldova, ulterior fiind director general adjunct al companiei de distribuție, până în anul 2008. Începând cu data de 1 august 2021, Volker Raffel a preluat poziția de CEO al E.ON România. Din aprilie 2024 deține și funcția de președinte al Federației Asociațiilor Companiilor de Utilități din România (ACUE).
GM: Bine ne revedem la o nouă „Cafea cu Gabi Moroianu”. După cum vedeți, astăzi ne bem cafeaua împreună cu domnul Volker Raffel, care este directorul general al E.ON România, dar nu numai directorul general al E.ON, ci și președintele Federației Asociațiilor Companiilor de Utilități din România, ACUE. Bună ziua, domnule Raffel.
VR: Bună ziua.
GM: Are un nume foarte lung ACUE și, pentru mine, destul de complicat. Aș fi vrut, înainte de toate, să vă prezint un pic și celor care ne privesc. Știu că ați absolvit Facultatea de Fizică la Universitatea din Karlsruhe și apoi ați făcut și studii de inginerie la Institutul Politehnic Național din Grenoble, din Franța.
VR: Așa este.
GM: Deci, pentru că știți o limbă latină, v-a fost mai greu sau mai ușor să învățați limba română?
VR: Cunoscând limba franceză, m-a ajutat mult.
GM: Măcar la gramatică.
VR: Și la gramatică, și la cuvinte. A fost mai ușor.
GM: Mă bucur să aflu. Ce mai voiam să vă întreb. Toată viața dumneavoastră profesională ați petrecut-o la E.ON? Pentru că, din ce am văzut, sunteți de un sfert de secol la E.ON, dacă nu mai bine.
VR: E corect că am început în firma asta mileniul trecut, să zic așa. Dar am avut activități diverse, am fost în multe țări, am fost în locuri diverse. Și forma s-a schimbat mult. Dar nu am ocupat aceeași poziție.
GM: Dar numai în Grupul E.ON ați fost.
VR: E corect. Așa e.
GM: Și, în România, de când sunteți? Când ați venit prima dată în România?
VR: Al doilea val de privatizare din sectorul energetic s-a făcut în 2004 și eu eram în departamentul internațional al E.ON în acel an, în Germania. Proiectul meu de dinainte s-a închis și, cumva, a venit o nouă sarcină. E.ON a zis: „cine are timp? Volker”. Nu am știut prea multe despre România în 2004. Am fost prin Europa de Est în multe țări, dar, despre România, din păcate, nu am știut multe dinainte. Atunci m-am ocupat de procesul de privatizare, unde am participat. Asta era 2004. Și, în 2005, s-a clarificat că E.ON este câștigător și la privatizarea Distrigaz Nord, la gaz. Și eu eram în echipa de electricitate, Electrica Moldova se chema atunci, în 2005. Am promis board-ului din Germania că ar fi o propunere bună să investim acolo. E.ON a câștigat procesul de privatizarea de acolo. Ei au zis: „OK. Acum mergeți acolo și să reglați”.
GM: Deci, dumneavoastră sunteți „vinovat” că a venit E.ON în România.
VR: Pe partea de electricitate și eu am fost implicat. Și cred că a fost un succes și pentru firmă, și pentru regiunea de distribuție, și pentru mine, dar atunci nu eram director general, eram undeva, în echipă. Dar, m-a convins atât de mult și calitatea oamenilor, și deschiderea oamenilor și spiritul de cooperare și m-am simțit atât de bine cu toți colegii, și sper că a fost mutual, că am rămas până în 2008. În 2008, m-am căsătorit. Am avut un șef atunci, care a zis: „nu trebuie să rămâneți în Capitala țării, trebuie să fiți unde este activitatea”. Atunci eram la Iași.
GM: D-aia spuneți că sunteți moldovean.
VR: Așa e. Am învățat limba română acolo. În 2008, m-am căsătorit, m-am întors pe altă poziție, s-au născut 3 copii.
GM: Să vă trăiască!
VR: Mulțumesc mult. După un timp, am vrut să mă întorc și a venit ocazia în 2021. Atunci, în 2021, am revenit.
GM: Și de atunci sunteți, văd, în continuare, pe baricade, să zic așa, în România. Chiar voiam să vă întreb, mai ales că E.ON este implicat, în special, în furnizarea și distribuția și de energie electrică, și de gaze naturale. Dumneavoastră sunteți și președintele ACUE, care se ocupă, în principal de distribuție, dar și de furnizare. Vorbesc de asociație.
Voiam să vă întreb pe dumneavoastră, care puteți, cumva, să faceți și o comparație între ceea ce se întâmplă în România și ceea ce se întâmplă în Germania, țara dumneavoastră natală. Eu, personal, am constatat că, la nivel de Comisie Europeană, abia de foarte puțin timp s-a pus problema ca energia, produsă într-un loc, ca să fie consumată în alt loc, are nevoie de rețele. Până acum, încă n-am reușit să facem transmisia wireless de electricitate. S-a investit foarte mult, a fost foarte mult susținută producția, cel puțin cea din surse regenerabile, dar rețelele aproape deloc. La un moment dat spuneau cei de la Bruxelles că, până în anul 2030, trebuie să investim, la nivel de Uniune Europeană, undeva la aproape 600 de miliarde de euro.
Aici vă întreb și din punct de vedere al E.ON, dar, în special, din punct de vedere al ACUE, dacă aveți cumva o estimare, o idee. Ca să punem la punct tot ce ne cere Green Deal, de la electrificare, la încălzire, la racordarea prosumatoriilor, tot, contorizare inteligentă, digitalizare și ce mai este de făcut, cam cât costă? Cam cât ar trebui să investim ca să ajungem acolo unde ar trebui să fim, să fim electrificați, să fim independenți energetic, să avem siguranță energetică. Deci, cam cât ar trebui investit, repet, în rețele? Există pe undeva o estimare?
VR: Pe plan european, s-a discutat despre aceste 600 de milioane de euro și sună ca o sumă extrem de uriașă, dar vorbim despre toată Europa, despre întreg continentul. În momentul de față, estimăm că Germania are nevoie de un nivel anual de investiții cam de 17 miliarde de euro, cam așa.
GM: Anual? 17 miliarde de euro?
VR: Da. În fiecare țară e puțin diferit, dar, în cazul României, s-a făcut un studiu de căre EPG, Energy Policy Group, care a estimat la cam 18 miliarde de euro, în România, în următorii 5 ani. În total. O parte este pentru Transelectrica și cealaltă parte pentru rețelele de distribuție. O parte din acești bani este finanțată din fonduri europene, la care am aplicat și noi. Asta este doar pentru rețelele de energie electrică. Noi gestionăm rețeaua din regiunea Moldova, 6 județe. Este o parte mai mică din rețeaua națională, dar avem o sumă mai mare, ca pentru un distribuior mai mare, din fondurile europene. Această sumă de investit nu este o povară națională pentru tariful clienților.
GM: Asta chiar voiam să vă întreb. Ce vă împiedică să investiți? Lipsa banilor, nu știu, birocrația, lipsa de personal, ce vă împiedică să investiți?
RV: Primul mesaj – deja investim. Investim o sumă record pentru regiunea noastră.
Să răspund la întrebarea inițială: dacă 600 miliarde de euro este o sumă mare sau nu. Sau 10 miliarde de euro în sectorul de distribuție trebuie investite în România. Este mult sau nu. Sună ca o sumă uriașă. Sunt unii care zic că asta e pentru Green Deal. Nu contează pentru ce e. Facem noi investițiile ca să îmbunătățim viața pentru cetățeni, să avem o rețea mai fiabilă și să conectăm regenerabile. În momentul de față, sunt sursa de energie electrică cea mai ieftină existentă și pentru asta vedem toate aceste investiții la nivel de prosumator. Vrem și să conectăm toate bateriile și, din fericire, vedem că prosumatori noi vin cu baterii și chiar prosumatori „vechi” investesc și ei în baterii adiționale. Dacă vin aceste baterii și colectăm toată energia, înseamnă că vârful de preț în țară nu mai este atât de mare cum sunt în momentul de față.
GM: Am ajuns și la 1.000 de euro/MWh. Seara.
VR: Am văzut și noi recordurile actuale.
Dacă aceste baterii vin și le conectăm, putem să evităm aceste vârfuri, explozii de preț, pentru că putem să stocăm la ora prânzului, când avem soare, până seara, când dăm drumul la aer condiționat și acasă.
Atunci, regenerabilele sunt sursa cea mai ieftină, bateriile – să avem un autoconsum mai mare și să evităm vârfurile de preț, să conectăm clienți noi, industrii care vor să deschidă fabrici noi, cu locuri de muncă noi, cu consum adițional, care înseamnă că avem un tarif de distribuție mai mic pe kWh, și să conectăm și data center și altele.
Dacă facem toate acestea, este un avantaj pentru client. Am calculat ce înseamnă asta pentru tarif. Nu înseamnă mare lucru. Pentru o rețea mai puternică și mai nouă înseamnă mai puțină mentenanță. Costurile de rețea rămân cam aceleași sau cresc puțin dacă scade consumul, dar rămân sub control. Nu este o dezvoltare mare (n.r. – majorare, scumpire) la tariful de distribuție.
Dar, dacă facem toate astea, prețul energiei în sine scade, vor fi facturi la energie mai mici la casnici și la industrie, și, în același timp, dacă reușim și să electrificăm mașinile (n.r. – transport electric), să fim mai puțin dependenți de șocurile geopolitice, precum războiul din Iran, să nu mai cheluim atât demulți bani pentru importuri, mai bine investim această sumă la noi, să producem electricitate la noi, decât să trimitem atât de mulți bani în afară în fiecare an pentru importuri de benzină sau petrol.
Doar o sumă – 450 de miliarde de euro anual sunt trimise de la Uniunea Europeană pentru importuri de cărbune, petrol și gaze naturale și doar războiul din Iran, care a început acum 3 luni, costurile adiționale ale UE au fost de 50 miliarde de euro. Atunci, dacă comparăm cu 600 miliarde de euro într-o decadă…
GM: 50 de miliarde de euro înseamnă aproximativ 10%, care se cheltuie în 3 luni.
VR: Exact. Ăsta este mesajul. Putem să ajungem dacă electrificăm. Și, cum ai spus și tu, putem face asta dacă avem și fir.
GM: Trebuie sârma (n.r. – rețea).
VR: Dacă facem asta, putem să scădem și factura de electricitate acasă și pentru industrie, pentru că este important pentru noi, să crească PIB-ul, și să evităm costuri la benzinărie, de exemplu.
GM: La un moment dat, dacă-mi aduc bine aminte, spuneați dumneavoastră că dacă se fac aceste investiții în rețele, într-o perioadă de timp, dar nu mai țin minte în cât timp spuneați dumneavoastră, costurile, factura finală pentru consumatorii casnici, parcă spuneați, ar urma să scadă cu 20%. Nu mai țin minte cum ați spus. Dacă puteți să reluați, că nu mai știu.
VR: Atunci când a venit șocul de acum, am văzut cu toții cum prețul benzinei a crescut. A crescut și prețul gazului natural, din fericire nu la casnici, pentru că e schema specifică ce alocă gaz pentru clienți casnici (n.r. – schema de plafonare compensare în vigoare până la 31 martie 2027). La industrie s-a văzut o creștere a prețului la gaz natural. Mă bucur că am reușit că, la energie electrică, nu am depășit prețul pentru casnici în comparație cu acum un an. Suntem la același preț ca acum un an.
GM: Chiar dacă piața e liberalizată. E liberă acum.
VR: E liberalizată, s-a văzut că a scăzut puțin, dar a venit Iranul, dar nu am avut un impact mare.
GM: Nu am avut un șoc.
VR: Exact. Înseamnă că investițiile pe care le-am făcut în regenerabile și în sectorul energetic în cei 3-4 ani după criza energetică deja a stabilizat situația. Acesta este mesajul numărul unu la factură.
Așa cum am încercat să explic, cu regenerabilele, bateriile și toate astea bine gestionate, după calculele noastre înseamnă că prețul la piața angro poate să scadă cu 40% în 10 ani și cu aproape 30% în vreo 4 ani. Asta este extrem de important pentru că investitorii, care vor să construiască o nouă fabrică undeva, în Europa, pot să vină la noi. Văd această perspectivă, care este posibilă doar dacă investim și noi în rețele. Dacă văd această perspectivă, ei ar putea să vină la noi. Altfel, ei merg altundeva în Europa.
Dar o să ajungem acolo și pot să traduc ce înseamnă piața angro pentru un client casnic. Vedem la factura finală a unui client casnic obișnuit o scădere cu mai mult de 25% în 10 ani și, probabil, două treimi din această diferență deja în 4 ani.
Poate facem și începem cât mai curând investițiile în rețele. Altfel, dacă nu facem rețelele, și nu avem wireless cum s-a menționat, situația actuală va continua. Prosumatorii investesc, la ora 9.00 încep să producă energie, dar, la 10.00, e deja prea mult soare și avem o problemă cu evacuarea acestei energii. E păcat să fi investit în panouri, invertoare și toate cele necesare și să nu poți să ajungi în sistemul național. Dacă facem asta și cu bateriile mai bine gestionate în sistemul energetic național, dacă ajungem acolo, putem să scădem și factura.
GM: Revin la întrebare. Și ce vă împiedică să investiți? Adică, pe cât e nevoie. Spuneați mai devreme că deja dumneavoastră, cumva, aveți investiții foarte mari, istorice. Deja ați depășit ceea ce vă propuseseți când ați venit dumneavoastră în țară, să zic în 2021. Deja investiți mai mult.
VR: În cadrul de reglementare existent, încercăm să facem ce se poate. Creștem nivelul de investiții și, când am ajuns eu, am citit cum E.ON, în cei 20 de ani de după privatizare, sau 18 ani, a investit 2,7 miliarde de euro. Acum ne apropiem de 3 miliarde de euro. În cei 5-6 ani de atunci, am investit destul. Dar, să continuăm acest ritm și chiar să creștem investițiile în rețele, ne trebuie un cadru de reglementare mai potrivit.
Acum 2 ani, când s-a făcut acest cadru, am zis că nu este o ideea bună să conectăm puterea unei unități, de exemplu Cernavodă, 700 de megawați, ca prosumatori; uităm să evacuăm și aceasă energie. Nu e bine. Trebuie un cadru de reglementare potrivit. Ce s-a făcut acolo este că, am auzit și noi, ca sector, este cel mai bun randament din Europa, dar nu este cazul, din punctul nostru de vedere, pentru că nimeni nu a venit cu o dublare a investițiilor sau așa ceva. Da, a crescut, dar nu aici; în alte țări din Europa s-a întâmplat. Și asta nu pentru că eu gândesc diferit dacă sunt în Germania sau sunt aici.
Cadrul nu a permis să atragem suficienți bani adițional, ca să facem aceste investiții, dar acolo s-a întâmplat și un alt lucru. Acum s-a întâmplat că inflația reală, din păcate, este mult mai mare decât cea prognozată de ANRE.
GM: Și recunoscută de ANRE.
VR: Și acolo e problema. Trebuie să avem un mesaj clar că această inflație reală să fie reflectată și în costuri. Dacă plătim pentru echipamente noi, cu siguranță nu mai costă cum au costat acum 10 ani. E păcat, dar e realitate pentru noi toți. Dacă cumpărăm lapte sau transformatoare, e cam acest fenomen.
Parțial, câteva elemente de costuri. Este cunoscută inflația realizată, reală. Am început să tragem semnal de alarmă către autoritatea de reglementare să găsim o soluție împreună, pentru că, altfel, chiar suma de investiție pe care o facem în momentul de față nu mai putea să fie continuată (n.r. – în prezent, în tariful de distribuție, este recunoscută inflația prognozată, nu inflația reală, realizată).
Inflația reală e mult mai mare decât cea prognozată, din păcate. Noi, toți, sperăm să nu mai fie cazul și în anii care vin, sperăm să scadă inflația. Acum, după august, impactul TVA nu va mai fi vizibil și așa mai departe. Dar, vedem ce o să se întâmple. Dar, e clar: dacă investesc și valoarea nu este reflectată în tarif, nu pot să justific o investiție.
Dar să vedem de altă parte această situație. Dacă găsim o soluție comună, pusă de noi, toți, împreună, dacă reușim să deblocăm aceste investiții, suntem pregătiți, avem oameni, avem firmă (n.r. – contractori), știm ce trebuie să fie făcut, avem planuri deja făcute. În sector este întotdeauna o discuție cum să atragem investitori, cum să facem posibil ca ei să vină și să investească și așa mai departe. Aici, deja totul e pregătit.
GM: Asta e bine, pentru că știu că și asta este o maximă problemă – personalul de specialitate, să-i spun, care chiar trebuie să facă acele investiții, să pună mâna să lucreze. Nu numai la dumneavoastră, când spun dumneavoastră mă refer la toți distribuitorii, nu doar la E.ON, ci și la companiile care realizează aceste servicii pentru distribuitori. Și acolo e lipsă de personal. Dar, dacă sunteți pregătiți, chiar nu văd de ce nu găsiți un numitor comun cu Autoritatea. Eu înțeleg că, pentru o perioadă, probabil că tariful de distribuție și, în consecință, și prețul final al curentului ar putea să crească. Dar cu cât să crească în așa fel încât omul, acasă, să nu mai poată să-și plătească factura? Chiar nu văd astfel de situații.
VR: Probabil 2 – 3 lei pe lună pentru clientul casnic, nu mai mult. Dar, cum am zis, dar știm să facem, în același timp, și măsuri de eficientizare, pentru care avem voie să facem investiții, dar, dacă pot să investesc, pot să eficientizez, cu siguranță și mentenanța, și alte lucruri de gestionat.
GM:Adică, cheltuiți pe o parte, dar, cumva, scutiți niște bani pe altă parte.
VR: Atunci, dacă putem să facem un pachet cu toate aceste elemente, probabil va crește tariful și, cumva, și cu inflația, care tot crește, dar altfel nu avem nevoie de creșterea tarifului. Eu asta am zis: vorbim de 1 leu pe lună pentru clientul casnic, cam așa. Dar, dacă facem asta, putem să scădem prețul mărfii și factura să nu crească.
GM: Da, factura finală rămâne la fel. Asta pentru clientul casnic. Dar, la fel este și pentru clientul industrial? Că, până la urmă, pe casnici poate să îi ajute statul. Sunt consumatori vulnerabili, le dă statul.
VR: La vulnerabili, trebuie să îi ajute statul. Fiecare țară face ceva.
GM: Da, statul poate să se implice. La consumatorul non-casnic nu mai poate să se implice statul, că se spune că e ajutor de stat și nu poți să te implici prin subvenții.
VR: Am văzut în trecut, dar nu cred că toți au înțeles lecția din criza energetică. Statul nu are bani să subvenționeze pe toți. Nici la casnici. Atunci, un sprijin țintit la cei vulnerabili, asta, cu siguranță, întotdeauna și în fiecare țară unde este nevoie. E politica socială a statului. Clar. Dar generalizat, nimeni nu poate să subvenționeze. Cumva trebuie să reducem prețul de referință, asta este ce ne trebuie. Știu să ascundă problema, dar să o rezolvăm. Și asta este posibil.
Și la întrebarea despre economie, da, este același lucru. Și acolo, dacă scad prețurile la energie; pentru ei energia este mai importantă decât factura pe care o plătesc. Ar fi un impact foarte important pentru competitivitatea industriei și economiei din România.
GM: Corect. Așa este. Dintre toate acestea pe care mi le-ați spus, care e cea mai importantă, adică care vă creează cele mai mari neplăceri? Birocrația, reglementările, banii? Care e cea mai importantă?
VR: Cum să fiu mai clar, unde sunt probleme? Nu vreau să mă plâng, dar să fim clari. Este o provocare să găsim tineri în sectorul nostru, dar, prin parteneriate cu școli și cu educația tinerilor din compania noastră, ucenicie și așa mai departe, putem să gestionăm. E o provocare, dar este gestionabilă.
Cadru de credit există.
GM: Deci, de bani faceți rost. Că sunt europeni, că vă împrumutați, reușiți să faceți rost de bani.
VR: Găsim creditele necesare, avem tot ce ne trebui, putem să lucrăm. Lucru care este nevoie este să conving și acționar (n.r. – conducerea E.On Germania), toți cei care dau bani, și să mă conving și pe mine că o investiție merită să fie făcută. Nu vreau nimic extraordinar, vreau doar o abordare „fair” și echilibrată din partea reglementatorului. Dacă reușim asta, putem să deblocăm investițiile. Tot restul e. Cum am spus, investitori sunt, credite sunt, oameni sunt, studii de fezabilitate făcute sunt, planuri există. Asta este cumva cheia, este mesajul bun. Că putem să deblocăm.
GM: O singură întrebare. S-a vorbit, dar s-a și văzut, că E.ON a vrut să-și vândă partea de furnizare din România. La un moment dat, în piață, se auzea că vrea să vândă tot ce are în România. Ce se mai întâmplă?
VR: Nimic din toate astea. Atunci era o situație conjuncturală în 2022. Criza energetică a fost foarte rău gestionată în România, în comparație cu alte țări. A fost o provocare pentru toți, asta e adevărat. În România, am avut nevoie de 14 ordonanțe de urgență și schimbări legale, și ordine până să găsim ceva. La sfârșitul crizei energetice, toți furnizorii din România nu au mai știut cum să continue. Aici a fost o abordare complet „unfair” din partea statului.
GM: Statul are încă datorii de miliarde la dumneavoastră, la furnizori.
VR: Era gestionat mult mai rău decât în alte țări acest moment. S-a găsit o soluție mai sustenabilă, mai „fair” și asta e de recunoscut. Dar încă avem din această perioadă, această schemă, care s-a terminat acum un an, pentru energia electrică.
La gaze naturale nu avem această problemă. S-a rezolvat mult mai devreme și tot sistemul de acolo este mai eficace. Este OK.
Dar, la energie electrică, statul a intervenit.
GM: Deci, mai pleacă E.ON sau nu?
VR: Nu.
Revenind, statul a intervenit și nu putem să facturăm către clientul final, dar statul trebuia să plătească, dar nu a plătit. Nu a plătit tot. Încă lipsește un miliard de euro sau 6 miliarde de lei. Nu s-a plătit nici pentru tot 2024. Și ăsta nu este doar un semn rău pentru sector, este semn rău pentru toți investitorii din România, pentru că statul nu gestionează bine o schemă de subvenționare sau și fonduri europene.
Birocrația este, cu siguranță, ceva de îmbunătățit. Acolo, reglementarea și abordarea de plată din partea statului, chiar dacă, acolo, banii sunt deja alocați și există, nu este la fel de bine administrat.
GM: Am înțeles. Nu mai este atât de presant ca acum un an sau 2 ani.
VR: Nu mai avem nicio criză. Dar este ceva de închis, un capitol închis în curând. România merită să vină investitori din sectorul nostru, dar și în alt sector.
GM: Vă mulțumesc mult A fost o reală plăcere să-mi beau cafeaua cu dumneavoastră. Vă mulțumesc mult și în continuare la revedere.
VR: Cu mare plăcere.
