La doar o lună de la învestire, Cabinetul Ponta „a reuşit performanţa” să bage în faliment (insolvenţa fiind primul pas) a doua cea mai mare companie de stat: Hidroelectrica! Cu active de aproape 5 miliarde de euro şi datorii către patroni (Ministerul Economiei şi Fondul Proprietatea) de aproximativ 50 milioane de euro, autorităţile nu au găsit ceva mai bun de făcut decât să bage compania în insolvenţă!
La prima vedere, o astfel de soluţie rezolvă problema contractelor preferenţiale încheiate cu „băieţii deştepţi” din energie. Conform reprezentanţilor Fondului Proprietatea, aceste contracte „văduveau” profitul Hidroelectrica de circa 100 milioane de euro anual. Cum Legea Insolvenţei arată că administratorul judiciar poate denunţa (adică poate face să înceteze) orice contract, s-a presupus că, deşi nimeni n-a recunoscut, renunţarea la contractele cu „băieţii deştepţi” reprezintă adevărata miză a insolvenţei Hidroelectrica.
Din păcate, nimeni nu poate spune că, odată pornit „tăvălugul” insolvenţei, acesta se va opri unde vor autorităţile.
Administratorul judiciar are o datorie, în primul rând, faţă de companie, adică trebuie să o facă să redevină solvabilă. Pentru aceasta trebuie să depună toate diligenţele în favoarea companiei.
Ei bine, NU contractele cu „băieţii deştepţi” sunt cele mai proaste şi mai netransparente încheiate de Hidroelectrica. Cele mai proaste contracte ale Hidroelectrica sunt cele pentru piaţa reglementată, din care fac parte şi consumatorii casnici. Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, cât se poate de netransparent, a hotărât ca Hidroelectrica să livreze anul acesta 5,7 milioane MWh, la un preţ de circa 80 lei/MWh, în condiţiile în care compania, conform sindicaliştilor, ajunsese să producă la un preţ de 120 lei/MWh.
Astfel, dacă administratorul desemnat, Remus Borza (altminteri, coleg de facultate cu Victor Ponta), îşi face treaba aşa cum cere legea, primele contracte denunţate ar trebui să fie cele pentru consumatorii casnici! Dacă nu va proceda aşa, judecătorul sindic ar trebui să-l schimbe, pentru că nu-şi face treaba!
Între trafic de influenţă şi ghioc
Într-un comunicat al Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri (MECMA), acţionarul majoritar la Hidroelectrica, se arată că, în cadrul planurilor de reorganizare a societăţii, „nu este avută în vedere şi nu va fi promovată vreo acţiune de înstrăinare a unor active dedicate Sistemului Energetic Naţional (n.r. – adică hidrocentrale). Nu este avut în vedere şi nu va fi promovat vreun mecanism de scădere a capacităţilor de producţie a energiei electrice. Nu este avut în vedere şi nu va fi promovat vreun mecanism de vânzare a acţiunilor deţinute de Statul Român la acest operator economic. (…) Nu este avută în vedere şi nu va fi promovată vreo măsură care ar putea afecta parteneriatul Hidroelectrica cu băncile finanţatoare, precum anularea unor datorii, restructurarea unor împrumuturi sau alte modificări ale programelor de creditare/rambursare aflate în vigoare la data deschiderii procedurii de reorganizare judiciară”. Ceea ce, la prima vedere, „sună frumos”.
Totuşi, planul de reorganizare, care poate fi propus de către Hidroelectrica, administratorul judiciar sau creditori, trebuie aprobat de către judecătorul sindic. Cum reprezentanţii MECMA sunt ferm convinşi că, de exemplu, nu se vor vinde hidrocentrale, nu ne putem duce cu gândul decât că au trecut pe la Melissa şi Vanessa şi acestea le-au ghicit în ghioc că va fi acceptat planul de reorganizare propus de Ministerul Economiei, altminteri n-ar avea de unde să fie atât de siguri că „nu va fi promovată vreo acţiune de înstrăinare a unor active dedicate Sistemului Energetic Naţional”! Departe de noi gândul că reprezentanţii autorităţilor ar putea face trafic de influenţă pentru ca planul lor de reorganizare să fie cel aprobat!
Datoriile la bănci devin exigibile la rambursare imediată
Una dintre cele mai grave probleme este aceea că multe dintre împrumuturi (iar Hidroelectrica are circa 500 milioane de euro credite) sunt garantate cu contractele încheiate cu „băieţii deştepţi”. O dată cu declanşarea procedurii de insolvenţă, împrumuturile devin exigibile la rambursare anticipată, adică băncile îşi pot cere banii înapoi imediat. Cum ar putea Hidroelectrica să plătească toţi aceşti bani? Numai vânzând nişte hidrocentrale! Cui? Probabil aceloraşi „băieţi deştepţi”, care, cu această ocazie, nu vor mai aştepta „la mila” guvernanţilor, de fiecare dată de câte ori se schimbă conducerea ministerului sau a companiei, ci vor avea propriile hidrocentrale, ce vor da curent ieftin!
Pe de altă parte, dacă băncile nu-şi vor cere banii înapoi imediat, dar vor fi denunţate contractele de vânzare a electricităţii către „băieţii deştepţi”, unele contracte de împrumut rămân fără garanţii. Ceea ce nu se poate! Astfel, băncile vor cere alte garanţii. Evident, nu de la Hidroelectrica, aflată în insolvenţă şi retrogradată de Moody’s cu 4 trepte. Astfel, singura posibilitate ar reprezenta-o garanţiile de stat. Dar, această soluţie întâmpină mai multe probleme: pe de o parte, ar trebui luat acceptul Bruxelles-ului, fiind considerat ajutor de stat (iar acesta ar putea dura luni de zile), iar, pe de altă parte, garanţiile suverane intră în deficitul bugetar, care abia a primit acceptul FMI şi Comisiei Europene să crească la 2,25% din PIB, de la 1,9%. Şi asta în condiţiile în care Guvernul vrea să readucă salariile bugetarilor la nivelul din 2010, iar anul acesta mai sunt şi alegeri parlamentare! Cum va reuşi Executivul, în aceste condiţii, să păstreze deficitul în parametrii asumaţi, numai Victor Ponta şi Florin Georgescu ştiu!
Şi mai apare o problemă: din cauza insolvenţei Hidroelectrica, băncile ar putea fi obligate să provizioneze aceste credite, ceea ce ar însemna să înregistreze pierderi şi să fie obligate să-şi suplimenteze capitalurile. Dar de unde? Pentru că şi băncile – mamă, din ţările de origine, au propriile probleme.
Apoi, băncile din ţară sunt cele care împrumută, în primul rând, Guvernul. Cum nu vor mai avea bani, nu se ştie de unde va face rost Executivul de sumele necesare pentru plata salariilor, pensiilor, co-finanţărilor pentru proiectele cu fonduri europene etc.
Şi, chiar dacă ar avea bani, bancherii se vor gândi de două ori înainte să împrumute statul român, în ideea că, dacă o societate cu capital de stat, şi încă una dintre cele mai mari, intră în insolvenţă, atunci mâine – poimâine putem vedea falimentul unei municipalităţi, şi în cele din urmă, de ce nu, un default pe titluri de stat!
Probleme şi pentru celelalte companii energetice
În plus, din cauză că băncile vor fi obligate să-şi facă provizioane, vor avea mai puţini bani pentru a finanţa economia. Proiectele de investiţii ar putea fi blocate. Sistarea acestor proiecte înseamnă mai puţine locuri de muncă pentru economie şi, în consecinţă, mai puţini bani la buget pentru plata pensiilor, salariilor etc!
Conform proiectului Strategiei Energetice Naţionale 2011 – 2035, până în anul 2020 ar trebui instalate capacităţi noi de producţie în centrale clasice de 5.140 MW – 1.480 MW până în anul 2015 şi 3.660 MW până în 2020, investiţiile necesare fiind estimate la 9 – 11 miliarde de euro. Numai Unităţile 3 şi 4 de la Cernavodă şi hidrocentrala Tarniţa – Lăpuşteşti sunt estimate la circa 5 miliarde de euro. De asemenea, Hidroelectrica, societate care asigură aproximativ trei sferturi din serviciile de sistem, are nevoie de bani pentru retehnologizarea hidrocentralelor, pentru asigurarea barajelor etc.
Mai mult, pentru că vor fi şi din ce în ce mai multe centrale din surse regenerabile de energie, Transelectrica va trebui să investească aproximativ 500 milioane de euro în reţeaua de transport a energiei.
De unde toţi aceşti bani? De la parteneri privaţi, dar, în primul rând, de la bănci. Ce bancher va mai împrumuta vreo companie energetică de stat, dacă cea mai mare companie de producere a energiei, Hidroelectrica, a intrat în insolvenţă?! Consecinţele pot fi devastatoare: Hidroelectrica nu va mai putea asigura serviciile de sistem, Transelectrica nu va mai putea „ţine în frâu” sistemul energetic naţional, ceea ce reprezintă un atac la siguranţa naţională! De aceea Consiliul Suprem de Apărare a Ţării va trebui să intervină!
Că sunt mari probleme o arată, din nou, agenţia de evaluare financiară Moody’s, care, într-o analiză, precizează că intrarea în insolvenţă a Hidroelectrica are o influenţă negativă asupra României, deoarece Guvernul a amânat planificata vânzare a companiei şi ar putea fi nevoit să achite o parte din datoria Hidroelectrica.
„Această cerere bruscă de intrare în insolvenţă a unei entităţi deţinute de Guvern se reflectă negativ asupra profilului de credit, fixând un precedent care provoacă incertitudine printre creditori şi alţi parteneri comerciali ai unor entităţi deţinute de stat în România”, a explicat analistul Atsi Sheth, de la Moody’s, transmit SeeNews şi Bloomberg, preluate de Agerpres.
Întârzierea vânzării unei participaţii în Hidroelectrica ar putea spori scepticismul pieţelor privind viitoarele vânzări de active, stabilite în acordurile României cu creditorii internaţionali şi destinate să îmbunătăţească eficienţa în companiile deţinute de stat „prin participarea sectorului privat”, susţine Moody’s.
„Motivul pentru care Hidroelectrica a declarat insolvenţa a fost reorganizarea, mai degrabă decât falimentul, ceea ce sugerează că nu au fost luate în considerare sau nu au fost posibile măsuri mai puţin extreme pentru reorganizare, subliniind, astfel, slăbiciunea instituţională în companie sau în mediul operaţional din ţară, sau în ambele”, avertizează agenţia.
Când te legi la cap
Autorităţile, prin Remus Vulpescu, şeful Hidroelectrica şi al OPSPI, au anunţat că s-a cerut insolvenţa companiei pentru că avea datorii neplătite către Administraţia Naţională „Apele Române”, în valoare de 200 milioane lei, către Complexul Energetic Turceni (circa 30 milioane lei), către Nuclearelectrica (28 milioane lei), către acţionari, Ministerul Economiei şi Fondul Proprietatea, 206 milioane de lei, adică dividendele aferente anului 2010.
Conform sindicaliştilor de la Hidrosind, cu „Apele Române” Hidroelectrica este în proces tocmai pentru această datorie, cu Turceni s-a ajuns la un acord de reeşalonare a plăţii, pentru Nuclearelectrica s-au constituit provizioane, iar datoria către Ministerul Economiei ar fi putut fi recuperată în timp.
Astfel, pentru nişte datorii care sunt şi nu prea, „se face vraişte în ţară”, se pune în pericol sistemul energetic naţional, ba chiar şi sistemul financiar, se pune sub semnul întrebării capacitatea Guvernului de a mai plăti pensiile şi salariile!
Şi toate acestea pentru că cineva a vrut să desfiinţeze contractele cu băieţii deştepţi, printr-o metodă deloc ortodoxă! De remarcat, conform legii, şi dacă aceste contracte se desfiinţează, „băieţii deştepţi” pot cere daune în instanţă!
Altfel spus, aşa se întâmplă când autorităţile nu văd lungul nasului… Hidroelectrica!
