Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri (MECMA) a lansat în dezbatere publică proiectul noii Legi a Gazelor. O mare parte a prevederilor se regăsesc şi în proiectul noii Legi a Energiei Energiei Electrice, dar sunt şi prevederi specifice. De exemplu, Guvernul va stabili preţul gazelor din producţia internă.
Reamintim, conform acordului cu Fondul Monetar Internaţional (FMI), Comisia Europeană (CE) şi Banca Mondială (BM), România trebuie să liberalizeze complet piaţa gazelor naturale, în două etape: până la 31 decembrie 2013 pentru consumatorii industriali şi până la 31 decembrie 2015 pentru consumatorii casnici.
Proiectul de lege prevede că ANRE va reglementa în continuare, până la 31 decembrie 2015, preţul pentru populaţie. ANRE poate stabili, până la data 31 decembrie 2015, o structură specifică de amestec intern/import pentru cantitatea de gaze naturale destinată consumului clienţilor casnici, astfel încât creşterea anuală a preţului final reglementat să fie în conformitate cu calendarul de liberalizare a pieţei şi în vederea asigurării suportabilităţii costurilor legate de factura energetică, în special cele legate de încălzirea populaţiei. Poate cea mai importantă prevedere este aceea că “preţul de achiziţie a gazelor din producţia internă (n.r. – pentru aceşti consumatori) se stabileşte prin hotărâre a Guvernului la propunerea ministerului de resort”. Până acum, ANRE recomanda un preţ al gazelor din producţia internă. În prezent, acesta este de 495 lei/1000 metri cubi (nemodificat din februarie 2008). De-acum, nu va mai fi un preţ recomandat, ci stabilit clar, de către Guvern.
ANRE şi MECMA dau ordine lui Ialomiţianu şi Sulfinei Barbu
Prin proiectul noii legi, elaborat de ANRE şi MECMA, pare că cele două instituţii comandă în “ograda” ministerelor Finanţelor (condus de Gheorghe Ialomiţianu) şi Muncii (condus de Sulfina Barbu). Conform actului normativ “în termen de 2 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Guvernul va adopta hotărârea prevăzută la art.3 pct. (29) (n.r. – client vulnerabil), la propunerea Ministerului Finanţelor Publice şi Ministerului Muncii, familiei şi Protecţiei Sociale”. Practic, cele două ministere sunt obligate să definească acest clientul vulnerabil, care, conform ANRE, este acel client final aparţinând unei categorii de clienţi casnici, care, din motive de vârstă, sănătate sau mijloace financiare precare beneficiază de măsuri de protecţie socială sau de interdicţii de deconectare stabilite prin hotărâre a Guvernului.
Pe de altă parte, proiectul de lege arată că furnizarea gazelor la preţ reglementat se va face până la data de 31 decembrie 2013 pentru consumatorii noncasnici şi până la data de 31 decembrie 2015 pentru consumatorii casnici “în baza calendarului menţionat la art. 118 alin. (2)”. La acest punct din lege se arată: “calendarul de eliminare treptată a preţurilor reglementate pentru clienţii finali, cu aplicabilitate în perioada 2012-2015, este prevăzut în Anexa 2, care face parte integrantă din prezenta lege”. Dar, stupoare: Anexa 2 nu există!
Interagro nu va mai putea fi întreruptibil
Noua Lege a Gazelor lasă Interagro “fără obiectul muncii”. Mai exact, până acum, firma Interagro, pentru că era consumator întreruptibil, cumpăra gaze naturale de la Romgaz, pe care le revindea combinatelor chimice din cadrul grupului. Consumator întreruptibil se putea declara, conform legislaţiei, orice client eligibil (adică cel ce putea negocia preţul de achiziţie al gazelor şi nu cumpăra la preţuri reglementate de ANRE). Astfel, Interagro a putut achiziţiona gaze naturale beneficiind de unele facilităţi (discounturi comerciale, gaze doar din producţia internă, tarif avantajos la transportul gazelor prin conducte magistrale), pe care le revindea combinatelor chimice. De altfel, în planurile de acţiuni pentru situaţii de urgenţă pentru anii gazieri 2008, 2009, 2010 se arată că, în situaţii de urgenţă, se poate limita furnizarea de gaze naturale la consumatorii care au optat pentru statutul de întreruptibili. În planul pentru iarna 2010 – 2011 se arăta că Interagro va disponibiliza 286.000 mc gaz/oră, din care: Amonil Slobozia– 54.000 mc/h, GA&PRO CO Piatra Neamţ – 36.000 mc/h, Donau Chem Turnul Măgurele – 54.000 mc/h etc. Planul menţionează că aceste combinate sunt “puncte de consum”.
Conform noii Legi a gazelor, client întreruptibil nu mai este orice consumator eligibil, ci clientul final, care poate contribui decisiv la menţinerea funcţionării în deplină siguranţă a Sistemului naţional de transport al gazelor naturale şi a sistemelor de distribuţie, prin reducerea consumului, până la oprire (…). Definiţia clientului final este, însă, aceea a clientul “care cumpără gaze naturale pentru uz propriu”. Interagro SA nu cumpăra gaze pentru uzul propriu, ci al combinatelor chimice, astfel că, prin noua lege, Interagro nu va mai putea fi consumator întreruptibil, ci doar combinatele de îngrăşăminte.
Tot nu respectăm directivele UE
Proiectul noii Legi a Gazelor defineşte şi conductele de interconectare, care sunt acele gazoducte de transport ce traversează sau trec peste o frontieră dintre două state membre ale Uniunii Europene pentru unicul scop al conectării sistemelor de transport ale acestor state. “Conductele de interconectare cu statele ce nu sunt membre ale Uniunii Europene sunt supuse prevederilor acordurilor cu aceste state”, se arată în proiect. Ceea ce nu face decât să adâncească un conflict mai vechi cu Comisia Europeană (CE).
Reamintim, România are două conducte de interconectare cu Ucraina, ţară care nu este membră a Uniunii Europene: una lângă Satu Mare (Tekovo – Medieşu Aurit) şi alta lângă Tulcea (Isaccea – Negru Vodă), prin ambele trecând doar gaze ruseşti livrate de concernul Gazprom. Probleme sunt cu cea care intră în ţară la Isaccea, iese spre Bulgaria pe la Negru Vodă şi continuă până în Turcia, Grecia şi Macedonia. “Comerţul transfrontalier este posibil numai dacă toţi participanţii la piaţă au acces egal la reţelele pentru transportul gazelor naturale în scopul aprovizionării clienţilor. Pentru a garanta acest acces egal al terţilor la reţea, este important să se pună la dispoziţie pe piaţă capacitatea maximă a reţelei”, se arăta într-un comunicat al CE de la sfârşitul lunii noiembrie 2011, în care se anunţa că a fost sesizată Curtea Europeană de Justiţie în acest caz. Astfel, Bruxelles-ul reproşează României că pe conducta Isaccea – Negru Vodă nu pot trece decât gaze ruseşti, motiv pentru care a declanşat procedura de infringement în iunie 2009 şi a sesizat Curtea de Justiţie în noiembrie 2011.
Pe de altă parte, România are încheiate mai multe acorduri interguvernamentale pentru conducta Isaccea – Negru Vodă: primul – semnat la data de 29 noiembrie 1970 între guvernele României şi Bulgariei, al doilea – semnat la data de 29 decembrie 1985 între Guvernele României şi URSS, iar al treilea – semnat la data de 25 octombrie 1996, între Guvernele României şi Federaţiei Ruse.
Astfel, deşi Bucureştiul a ajuns “pe mâna justiţiei europene” pentru că nu renegociază aceste acorduri interguvernamentale pentru a permite şi accesul altora decât Gazprom la conducta Isaccea – Negru Vodă, noua Lege a Gazelor persistă în această direcţie: “conductele de interconectare cu statele ce nu sunt membre ale Uniunii Europene sunt supuse prevederilor acordurilor cu aceste state”. Ceea ce va conduce la amendarea României. Iar amenzile europene sunt, de obicei, enorme!
Transgaz părăseşte Ministerul Economiei
Conform proiectului de lege, Transgaz, operatorul de transport şi de sistem, trebuie să se organizeze şi funcţioneze după modelul „operator de sistem independent”. “Prin hotărâre de Guvern elaborată la propunerea ministerului de resort (n.r. – Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri – MECMA), se desemnează entitatea publică ce deţine calitatea de acţionar majoritar la operatorii economici care desfăşoara activităţi de producere şi furnizare, pe de o parte (n.r. – Romgaz), precum şi entitatea publică ce deţine calitatea de acţionar majoritar la operatorul de transport şi sistem (n.r. – Transgaz), pe de altă parte. Astfel, Transgaz iese de sub “tutela” MECMA. Cel mai probabil va ajunge la Ministerul de Finanţe sau la cel al Transporturilor şi Infrastructurii.
