Proiectul AGRI, prin care gazul azer, lichefiat, va ajunge la Constanţa, are toate şansele să se finalizeze la timp, având în vedere interesul pe care îl arată toată lumea, de la promotori, la potenţialii beneficiari ai gazului. Cum lichefierea costă, este posibil ca preţul gazului să fie ceva mai scump decât cel rusesc, disponibil la ora actuală, dar, în anumite condiţii, devine rentabil şi, deci, cu mare căutare.
„Vom şti abia după finalizarea studiului de fezabilitate, dar există şi varianta ca gazele importate din Azerbaijan, prin AGRI, să fie mai scumpe decât cele importate din Rusia”, a declarat, joi, 5 mai 2011, într-o conferinţă de presă, preşedintele Consiliului de Administraţie al AGRI LNG Project Company, Corneliu Condrea. Acesta a mai precizat că se lucrează la un studiu de fezabilitate, care va stabili acest lucru. „Studiul de fezabilitate, care va fi finalizat în 2012, recomandă demararea unor negocieri cu Turcia, pentru ca metanierele (n.r. – vapoare speciale pentru transportul gazelor lichefiate) să poată transporta prin strâmtoarea Bosfor, având în vedere că Turcia nu permite ca vapoarele să depăşească o lungime de 150 metri, la o capacitate transportată de 145.000 metri cubi”, a mai explicat Condrea. El crede că proiectul va fi gata prin 2016, având în vedere şi procedurile care trebuie aplicate la nivelul a patru state.
Proiectul AGRI (Azerbaidjan Georgia România Interconnector), presupune transportul gazelor naturale pe conducte, din Azerbaidjan până la portul georgian Kulevi, lichefierea acestuia, transportul pe vase speciale până la terminalul de regazeificare din Constanţa, iar, de aici, pe conducte, în România şi, prin gazoductul Szeged – Arad, oriunde în Europa. Proiectul ar putea costa 1,2 miliarde euro, pentru o capacitate proiectată de 2 miliarde mc gaze, 2,8 miliarde euro – pentru 5 miliarde mc şi 4,5 miliarde euro – pentru o capacitate de 8 miliarde mc, potrivit datelor prezentate de Ministerul Economiei.
Statul în tot
Prin proiectul AGRI, părţile implicate doresc să transporte gaze din Azerbaidjan către Europa. În proiect sunt implicate patru state: Azerbaidjan, Georgia, România şi Ungaria, acestea punând bazele unei companii de proiect cu sediul la Bucureşti. Acestea sunt implicate în proiect prin patru companii de stat – SOCAR Azerbaidjan, GOGC Georgia, MVM Ungaria şi Romgaz România.
Compania de proiect şi-a propus ca în trimestrul 2 al anului viitor să fie gata studiul de fezabilitate. În funcţie de rezultatele studiului, se va trece la etapa a doua, cea de atragere a investitorilor. Potrivit lui Condrea, proiectul nu duce lipsă de pretendenţi, intenţiile anunţate de către potenţialii investitori încă de la anunţarea proiectului venind din partea unor companii puternice, din toate colţurile lumii.
Printre companiile care vor să se alăture acestui proiect se numără gigantul Tokyo Gas, norvegienii de la Statoil (care deţin 25% din uriaşul zăcământ de gaze Shah Deniz din Azerbaidjan, de unde va veni gazul pentru AGRI), nemţii de la RWE, o companie de profil din Malaysia şi mai multe societăţi gaziere care activează în zona caspică.
