Atac la lichiditatea pieţei

Într-un interviu acordat Focus-Energetic.ro, Daniel Pintilie (foto), membru în Comitetul Director al Asociației Furnizorilor de Energie Electrică din România (AFEER) şi country manager al Statkraft România, a declarat că, în opinia sa, Ordinul 78/2014 al ANRE produce blocaje şi distorsiuni majore în piaţa de energie, pe care el le consideră ”un atac la lichiditatea pieţei în sine”.

– Care sunt, în opinia dvs, principalele provocări cu care se confruntă participanţii la piaţa de energie?

– Principalele provocări ale pieţei de energie reprezintă, practic, şi principalele solicitări ale actorilor din piaţă! Mă refer la reintroducerea contractelor bilaterale, la o mai mare transparenţă şi acurateţe a informaţiilor transmise de autorităţi. În alegerea strategiei optime, toţi participanţii din piaţa de energie au nevoie de informaţii transparente, complete şi actualizate în timp real în legătură cu capacităţile de producţie şi de transport sau privind modificările survenite în disponibilitatea acestor capacităţi; deşi aceste informaţii există, ne-am dori să fie mai clar prezentate şi mai rapid actualizate. De asemenea, ne dorim reglementări naţionale aliniate celor la nivel european, dar adaptate nevoilor pieţei româneşti, fără a restricţiona ori a limita dinamica şi lichiditatea pieţei şi, mai ales, stabilitate şi predictibilitate legislativă. Interzicerea tranzacţiilor cu cantităţi şi preţuri flexibile apasă şi mai mult pe dinamica pieţei. În acest sens, Ordinul ANRE nr.78/2014 a fost considerat drept un pas înapoi, un atac la lichiditatea pieţei în sine, producătorii de energie din surse regenerabile fiind cei mai afectaţi. Totodată, actorii de pe piaţa energiei se confruntă, în continuare, cu o birocraţie excesivă privind frecvenţa anumitor raportări ori modalitatea de îndeplinire a acestui tip de obligaţii.

– În aceste condiţii, furnizorii sunt pregătiţi pentru REMIT? Nu vă sperie noile raportări?

– Raportările REMIT nu ar trebui să sperie pe nimeni. Acest cadru legal are în vedere monitorizarea pieţelor europene angro de energie, în vederea detectării şi eliminării oricărui posibil abuz. Integritatea şi transparenţa sunt esenţiale pentru buna funcţionare a pieţelor de energie şi pentru promovarea încrederii în rândul participanţilor la aceste pieţe şi a consumatorilor finali. Cadrul de reglementare este foarte bine definit. Fiecare ţară, prin reglementatorul pieţei, va decide modalitatea exactă de punere în aplicare a acestor prevederi. Sunt convins că Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), reglementatorul pieţei de energie din România, este foarte pregătită în acest sens.

– Dar din punct de vedere concurenţial, cum caracterizaţi piaţa de energie, în acest moment, cel puţin în ceea ce priveşte furnizarea?

– În ultima perioadă s-a putut observa o creştere a dinamicii pieţei de furnizare la consumatorii finali. Au apărut, astfel, noi companii dedicate acestei activităţi, de furnizare, ce promovează o politică agresivă de preţ, pentru a câştiga noi cote de piaţă. Vechii furnizori au fost obligaţi să-şi ajusteze ofertele şi să gândească noi strategii, pentru a face faţă competiţiei în creştere.

– Cum reuşesc unii furnizori să oferteze preţuri foarte mici în comparaţie cu preţurile pietei spot ori cu preţurile pieţei la termen?

– O explicaţie ar putea consta în diversificarea portofoliului propriu, a modalităţilor şi strategiei de achiziţie şi vânzare a energiei pe termen lung. Crearea unui coş de energie cât mai divers, care să conţină energie din surse regenerabile, achiziţii de electricitate în avans (trimestrial/anual) de pe piaţa la termen (PCCB), achiziţii din import şi, în ultimă instanţă, achiziţii din piaţa spot (PZU), poate conduce, în final, la obţinerea unui preţ competitiv. Mulţi furnizori au înţeles importanţa optimizării resurselor folosite şi a cantităţilor de energie gestionate, devenind, astfel, şi traderi de energie. Reuşesc, în acest mod, să acopere punctual anumite nevoi de energie rezultate în urma activităţii de furnizare, fie prin vânzarea unei cantităţi excedentare de energie într-un anumit moment, fie prin cumpărarea unui cantităţi similare, toate cu scopul final de a înregistra un dezechilibru producţie/consum cât mai redus.

– Văzută din prisma reglementărilor, cum se prezintă piaţa de energie?

– Salutăm preocuparea autorităţilor de a reglementa şi de a acoperi cât mai bine piaţa de energie. Se constată, totuşi, în prezent, o reglementare excesivă şi, uneori, destul de neclară în corelarea acesteia cu nevoile reale ale pieţei de electricitate. Există, însă, semnale că se doreşte îmbunătăţirea şi optimizarea pieţei din România; în acest sens putem aminti dezvoltarea de noi platforme de tranzacţionare pe OPCOM (OTC, Intra-zilnică), cuplarea pieţei de energie din România cu alte pieţe vecine ori eliminarea anumitor taxe de transport, posibilitatea oferită de OPCOM companiilor străine de a se înregistra pe aceste pieţe. Din păcate, dintr-un exces de reglementare, complet justificat de autorităţi, blamat de către cei mai multi dintre jucătorii pietei, anumite măsuri restrictive au afectat dinamica pieţei. Se poate aminti aici doar interzicerea contractelor cu cantităţi şi preţuri flexibile sau interzicerea contractelor bilaterale.

– Ce ne puteţi spune despre comportamentul clienţilor?

– Se poate spune că cei mai mulţi clienţi finali au înţeles drepturile pe care le au, dar şi riscurile la care sunt expuşi. Deşi sunt «ademeniţi» cu preţuri mai mici, există numeroşi clienţi care refuză schimbarea furnizorului, pe considerente legate de stabilitatea relaţiei contractuale ori a încrederii câştigate de actualul furnizor. Acceptă, astfel, să rămână în respectivul contract, poate în condiţii mai putin avantajoase raportat la ofertele pieţei, dar cu o perspectivă pe termen lung care poate fi avantajoasă pentru ambele părţi. Alţi clienţi aleg, însă, schimbarea furnizorului, chiar şi pentru o diferenţă foarte mică de preţ, dar fără a face verificări în privinţa experienţei şi a credibilităţii noului furnizor. Se cunosc situaţii în care unii furnizori ofertează agresiv, cu preţuri sub piaţă, la clienţii finali, bazându-şi mare parte din achiziţiile de energie pe piata spot – o mare greşeală de strategie, după părerea mea. În goana după noi clienţi, riscă scenariul ca preţurile spot să crească foarte mult, iar furnizorul respectiv să nu mai reziste în piaţă. De cealaltă parte, aparent, clienţii nu au ce pierde; legea îi avantajează şi pot migra foarte uşor de la un furnizor la altul, fiind protejaţi foarte bine în acest sens, din punct de vedere legal.

– Platforma PC-OTC a fost una dintre iniţiativele de succes ale AFEER. Cum funcţionează?

– Platforma PC-OTC s-a dovedit a fi o reuşită pentru România, dar şi un succes al efortului concertat al AFEER şi OPCOM. Funcţionează bine şi este apreciată în egală măsură în România, dar şi în străinătate, chiar dacă semnarea unui contract EFET cu celălalt partener – o condiţie obligatorie impusă de ANRE pentru a accesa această platformă– este un proces de durată. Categoric, contractul EFET asigură o poziţie fermă şi fără riscuri; de asemenea, termenele, modalităţile de plată şi toate celelalte aspecte comerciale sunt clar reglementate, la standarde europene.

– Cum vedeţi piaţa de trading de energie în România?

– Dezvoltarea pieţei de trading din România va depinde, în primul rând, de reglementări. Diferenţele de preţuri dintre pieţele europene vecine s-au diminuat, spre a deveni asemănătoare, efect al market coupling-ului. Sunt mai mulţi factori fundamental, care au impact asupra evoluţiei trading-ului cu energie. Ca şi activitate, cel puţin teoretic, piaţa de trading a crescut, în ultimii ani, pe fondul creşterii numărului participanţilor în piaţă, a capacităţilor de producţie din surse regenerabile şi a diversificării opţiunilor de vânzare-cumpărare energie (apariţia de noi platforme centralizate). În acelaşi timp, însă, activitatea de trading a fost limitată şi reglementată, din punctul nostru de vedere, excesiv. Amintim aici doar interzicerea contractelor bilaterale ori a contractelor cu preţuri şi cantităţi flexibile. Creşterea capacităţii de transport pe graniţe ar putea ajuta activitatea de trading pe termen lung. Cuplarea pieţelor, deşi uniformizează preţul energiei din România cu cel al pieţelor vecine şi generează lichiditate, reduce, totuşi, opţiunile de trading, prin dispariţia diferenţelor şi a marjelor de preţ dintre pieţe.

Ca şi măsuri pozitive, pe care le salutăm şi sperăm să le vedem curând, se aşteaptă de la autorităţi reglementări suplimentare privind creşterea capacităţii de transport pe anumite graniţe, dar şi unele privind posibilitatea de comercializare a acestor drepturi de folosire a capacităţilor de transport a energiei.

– Este tradingul de energie o afacere?

– Activitatea de trading poate deveni interesantă atunci când traderii fie tranzacţionează şi acoperă mai multe pieţe internaţionale, fie când această activitate completează, în cadrul aceluiaşi grup, servicii paralele de furnizare. În primul caz, prin tranzacţionarea simultană în mai multe ţări, traderii încearcă să profite de diferenţele de preţ dintre aceste pieţe. În al doilea caz, activitatea de trading rezultă ca o necesitate a optimizării portofoliilor de furnizare la consumatori.

– Deţinătorii de licenţe de trader pot face şi furnizare de energie?

– Ordinele ANRE nr.12 şi nr.13 din 2015 aduc noi clarificări privind activitatea furnizorului şi cea a traderului de energie. Licenţa de furnizare permite desfăşurarea ambelor activităţi, atât de furnizare, cât şi de trading. De cealaltă parte, un deţinător de licenţă pentru activiatea de trading nu va putea desfăşura simultan şi activitatea de furnizare de energie.

– Cuplarea pieţelor a adus avantaje?

– Principalul avantaj este legat de uniformizarea preţului la energie la nivelul ţărilor cuplate şi, totodată, legat de lichiditate. Vor dispărea, astfel, diferenţele majore de preţ dintre ţări. Pe de o parte, acesta este un lucru benefic, favorizând lichiditatea, transparenţa şi uniformizarea preţurilor la nivel european, consumatorii finali fiind clar avantajaţi. Pe de altă parte, din punct de vedere al traderilor, vor scădea oportunităţile de tranzacţionare, prin reducerea spre dispariţie a marjelor dintre pieţele cuplate. În România nu se văd, încă, avantajele acestei cuplări. În mod normal, ar trebui să existe suficiente capacităţi de interconectare, care să permită fluxul de energie dintr-o ţară în alta, dar şi în ambele sensuri. De exemplu, între România şi Ungaria, fluxurile de energie sunt similare cu cele de dinainte de momentul cuplării, din cauza capacităţii insuficiente pe această graniţă.

O altă aşteptare a jucătorilor pieţei e legată de introducerea posibilităţii de comercializare/vânzare a acestor drepturi de folosire a capacităţilor de transport a energiei. Există discuţii în acest sens între autorităţi. Aşteptăm cu nerăbdare răspunsuri la propunerile făcute.

– Cum apreciaţi evoluţia preţurilor la energie pe platformele OPCOM?

– Pe termen scurt, apreciez că preţurile vor rămâne neschimbate. Există multă energie regenerabilă în piaţă, există furnizori care ofertează preţuri mici; cererea de energie nu a crescut foarte mult, creşterea economică este realativ scăzută, atât intern, cât şi la nivel european. Pe termen mediu şi lung – peste 3 – 5 ani – tind să cred că lucrurile se vor schimba, preţurile ar putea să crească puţin, în strânsă legatură cu creşterea consumului şi a exportului.

– Preţul energiei electrice pe bursa OPCOM a scăzut în ultima perioadă. De ce nu se vede şi în facturile clienţilor?

– Scăderea preţului pe piaţa spot (deşi este corect văzut ca un reper al evoluţiei pieţei energiei în România) nu ar trebui să fie luată necondiţionat ca reper imediat şi pentru scăderea preţului la consumatorul final. Piaţa spot, care este o piaţă en gros, funcţionează diferit de piaţa consumatorilor finali, care este o piaţă en detail. Aceste diferenţe trebuie luate în calcul înainte de a se face astfel de comparaţii.

Companiile încheie contractele de furnizare cu consumatorii finali, de regulă, în avans pe un an de zile. Astfel, furnizorii îşi gândesc strategiile de achiziţie a energiei în avans, cumpărând energia într-o cantitate mai mare şi blocând sume importante de bani în aceste tranzacţii. Cumpărarea energiei în avans şi în cantităţi mari este obligatorie şi necesară tocmai pentru a se putea oferi un preţ competitiv clienţilor. Piata spot (PZU) este, teoretic, o piaţă pentru reglaj. Această piaţă ajută furnizorul, pe termen scurt, să se regleze în legatură cu un excedent de energie, prin vânzarea rapidă a acestuia, sau în raport cu o nevoie acută de energie, prin cumpărarea sa în funcţie de o nevoie punctuală.

Cum mulţi dintre furnizori sunt şi traderi, aceştia sunt şi o importantă verigă de legătură între producătorii de energie, bănci şi, în final, consumatori. Existenţa şi operarea furnizorilor de energie este atent reglementată şi monitorizată în orice piaţă europeană. Ei sunt pioni importanţi şi necesari în orice piaţă; clientul final nu are capabilitatea financiară să-şi cumpere singur energia, direct de la producători, şi nici nu i se permite legal să facă acest lucru. Prezenţa furnizorilor este obligatorie şi necesară în acest ciclu. În plus, furnizorii şi traderii asigură dinamica şi lichidatea oricărei pieţe de energie.

– Va continua AFEER demersul de reintroducere a contractelor bilaterale de energie?

– AFEER va milita în continuare pentru o piaţă transparentă şi funcţională de energie. Reintroducerea contractelor bilaterale este doar un aspect faţă de care AFEER şi-a exprimat susţinerea încă de la inceput. Mesajul este clar: Legea Energiei trebuie modificată, pentru a răspunde realităţilor pieţei. Reprezentanţii AFEER au avut în acest sens numeroase întâlniri cu reprezentanţii Comisiei de Industrii şi Servicii din Camera Deputaţilor, precum şi cu cei ai ministerelor de resort. În paralel, au fost trimise semnale de alarmă, dar şi puncte de vedere cu propuneri practice de îmbunătăţire a situaţiei actuale. Un alt exemplu este cel legat de condiţiile limitative de tranzacţionare impuse de Ordinul 78/2014 al ANRE, unde cea mai mare parte a producătorilor de energie din surse regenerabile nu-şi mai poate vinde energia în condiţiile în care aceasta este produsă (cantităţi flexibile), producătorii fiind, astfel, obligaţi să găsească soluţii generatoare de costuri suplimentare. Micii producători nu au puterea financiară necesară pentru a-şi înfiinţa departamente de trading ori să externalizeze aceste servicii către firme specializate. În aceeaşi măsură, nici furnizorii nu mai au posibilitatea să cumpere cantităţi flexibile de energie, conform nevoilor punctuale.

– Ce alte iniţiative mai are AFEER?

– AFEER promovează dezvoltarea pieţei, încurajând şi stimulând principii precum competiţia corectă, transparenţa, accesul nediscriminatoriu la piaţă. Totodată, reprezintă interesele membrilor săi, furnizori de energie electrică, în faţa autorităţilor. AFEER îşi propune să fie “vocea” furnizorilor de energie, companii private sau de stat, să ofere expertiză în industria energetică, dar şi un cadru stimulativ de dezvoltare a pieţei.

Iniţiativele au fost şi vor rămâne legate de o mai mare transparenţă a pieţei şi a informaţiilor şi de existenta unor reglementări mai flexibile, care să fie racordate la practicile europene, dar care să fie adaptate pieţei din România, fără a limita ori distorsiona funcţionalitatea acesteia.

– Ca director al Statkraft in Romania, cum apreciaţi evoluţia companiei?

– În anul 2014, Statkraft şi-a întărit poziţia pe piaţa de energie din România. Activităţile de bază ale grupului sunt tranzacţiile transfrontaliere cu energie, “proprietary trading”, precum şi oferirea de servicii de acces la piaţa de energie şi servicii de echilibrare a producătorilor de energie din surse regenerabile. Prin intermediul biroului din Bucureşti, Statkraft menţine o prezenţă locală, în timp ce toate activităţile comerciale de tranzacţionare sunt coordonate din sediul central din Dusseldorf, Germania. Ca membru activ al EFET (n.r. – Asociaţia Europeană a Traderilor de Energie) şi AFEER, Statkraft promovează cele mai bune practici şi liberalizarea continuă a pieţei de energie din România.

– Ce aşteptări au investitorii de la autorităţile române?

– Orice investitor doreşte un mediu legislativ sigur şi predictibil. Surprizele nu sunt un motiv de bucurie, în acest domeniu. Într-un scenariu ideal, m-aş aştepta la o garanţie fermă din partea actualului premier, promisiune care să fie preluată de succesorul lui, cum că, după ce se preiau propunerile pertinente ale actorilor din piaţă, Legea Energiei rămâne neschimbată pe o perioadă de cel puţin 10 ani. Investitorii îşi doresc, totodată, un mesaj clar şi o asumare de partea Guvernului. Numeroasele schimbări legislative operate în ultimii ani au dus la o lipsă de coerenţă şi confuzie în rândul tuturor. S-au adoptat şi modificat legi într-un ritm extrem de alert, astfel încât, pe lângă impactul negativ asupra planului iniţial de afaceri, un investitor are nevoie şi de o armata de consultanţi şi avocaţi, care să-l ajute să înţeleagă legislaţia.

Influenţa statului este încă puternică. Doar timpul ne va arăta dacă strategia pe termen lung va fi una câştigătoare. Sunt încrezător că piaţa de energie din România îşi va atinge, mai devreme sau mai târziu, potenţialul său maxim.