Fundația Heritage, unul dintre cele mai influente think tank-uri din lume, a publicat un raport, ”Relațiile dintre SUA și România: Un parteneriat esențial într-o regiune instabilă”, realizat de către Jordan Embree și Anthony B. Kim, care se finalizează nu cu concluzii, ci cu ”Recomandări de politici pentru Congres și Administrația Trump” (vezi – raport Heritage Foundation).
Jordan Embree este cercetător asociat senior în cadrul Centrului ”Margaret Thatcher pentru Libertate” al Heritage. Are o vastă experiență internațională, locuind o perioadă în Franța și călătorind în țări din Europa. Embree publică cercetări despre NATO, Arctica și relațiile bilaterale ale Americii cu partenerii săi transatlantici, inclusiv Canada. De asemenea, informează frecvent delegații de lideri politici, oficiali și cercetători din întreg spațiul transatlantic. Embree este absolvent summa cum laude al Colegiului Wheaton, cu diplome în Relații Internaționale și Limba Franceză, și absolvent cu distincție al Școlii Walsh de Servicii Externe a Universității Georgetown, unde a obținut un master în Studii de Securitate.
Anthony B. Kim este cercetător în domeniul afacerilor economice internaționale, editor al Indexului Libertății Economice și manager al departamentului de implicare globală la Centrul ”Margaret Thatcher pentru Libertate”. Anterior, Kim a ocupat funcția de șef adjunct de cabinet al Dr. Edwin J. Feulner, fondatorul Fundației Heritage.
Fundația Heritage a fost înființată la 16 februarie 1973, în timpul Administrației Nixon, de către Paul Weyrich, Edwin Feulner și Joseph Coors. Fundația a susținut politici pro-business și anticomunism în primii săi ani.
Din 1995, Fundația Heritage publică Indexul Libertății Economice, o publicație anuală care măsoară starea libertății economice în 186 de țări, utilizând 12 libertăți: drepturi de proprietate, libertatea față de reglementările guvernamentale, corupția din Guvern, barierele în calea comerțului internațional, impozitul pe venit și ratele impozitului pe profit, cheltuielile guvernamentale, statul de drept și capacitatea de a aplica contracte, sarcinile de reglementare, restricțiile bancare, reglementările muncii și activitățile de pe piața neagră ca indicatori cheie. În 1997, The Wall Street Journal a început să colaboreze cu Heritage în calitate de co-manager și co-editor al Indexului Libertății Economice.
Scorul României în Index of Economic Freedom (Indexul Libertății Economice) publicat de The Heritage Foundation este de 65.4 puncte în 2026, ocupând locul 58 din 184 de țări evaluate. Conform aceluiași clasament, pe locul I se află Singapore, urmat de Elveția, Irlanda și Australia. Statele Unite se află pe locul 22, Germania – pe 24, Marea Britanie – 29, Japonia – 30, Franța – 65.
Redăm în continuare cele mai importante pasaje despre economie din Raportul Fundației Heritage.
Statele Unite se confruntă cu un punct de inflexiune critic pe frontul estic al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO). De-a lungul istoriei regiunii, Marea Neagră s-a dovedit a fi importantă din punct de vedere geopolitic și economic. Washingtonul a prioritizat de mult timp cooperarea militară cu România și recunoaște din ce în ce mai mult oportunitățile valoroase de creștere în dimensiunea economică a parteneriatului strategic SUA-România. Din această perspectivă geostrategică mai largă, continuarea consolidării unei relații bilaterale pragmatice cu România în ceea ce privește inițiativele cheie de politică economică, diplomatică și de securitate este în mod clar în interesul național al Americii.
Cooperare economică
Pentru a-și asigura câștigurile geopolitice în regiunea Mării Negre și dincolo de aceasta, Washingtonul ar trebui să încurajeze Tranziția economică continuă a României de la o țară post-comunistă, importatoare de capital, la un partener comercial de mare valoare și canalizarea strategică a capitalului privat către infrastructura energetică, de apărare, de securitate cibernetică și de transporturi a țării.
România: Un partener pro-american, pro-occidental într-o regiune volatilă.
În calitate de aliat strategic NATO la granița Europei cu Marea Neagră, România este un prieten de lungă durată al Statelor Unite, care împărtășește valorile democrației de piață. În decembrie 2025, felicitând poporul român cu ocazia Zilei Naționale, secretarul de stat Marco Rubio a subliniat că „Statele Unite și România împărtășesc un parteneriat puternic și în creștere, construit pe interese strategice comune în domeniul securității, cooperării energetice și comerțului”. El a mai menționat că „noi [Statele Unite] felicităm conducerea regională a României și încurajăm rolul dumneavoastră [al României] continuu în promovarea stabilității în regiunea Mării Negre”.
Într-adevăr, Marea Neagră se află la o răscruce importantă între Europa, Asia și Caucaz. Multe conducte importante de petrol și gaze, precum și cabluri cu fibră optică, traversează marea. Timp de aproape trei decenii, România a fost unul dintre cei mai fiabili și neînduplecați aliați ai Americii în regiune. Spre deosebire de unii dintre vecinii săi care prezintă poziții ambivalente de politică externă față de unitatea transatlantică, Bucureștiul a menținut o traiectorie pro-occidentală constantă.
Printre alți factori, această aliniere s-a bazat pe angajamente continue cu Statele Unite, consolidate de o integrare militară profundă. Bucureștiul s-a îndepărtat de lanțurile de aprovizionare cu energie și tehnologie care depind de adversari precum Rusia și China, prioritizând activ ingineria nucleară civilă americană și cadrele de comunicații verificate din punct de vedere al securității. Bucureștiul a fost printre primele capitale europene care au codificat în mod explicit interdicții stricte de reglementare împotriva furnizorilor neîncrezători și cu risc ridicat care participă la infrastructura sa de telecomunicații 5G. Prin selectarea unor furnizori americani și aliați de hardware securizați, România a urmărit să își protejeze infrastructura de date critică. Având în vedere acest bilanț, Washingtonul ar trebui să implice Bucureștiul într-un dialog despre oportunitățile de extindere a acestui succes prin stimulente economice specifice, încurajând în același timp România să facă presiuni asupra Bruxelles-ului pentru a activa pe deplin setul de instrumente 5G al Uniunii Europene.
Este demn de remarcat, așa cum a subliniat secretarul Rubio, că „angajamentul României de a aloca 5% din PIB-ul său (produs intern brut) apărării până în 2035 va consolida Alianța NATO și va stabili o bază pentru o prosperitate sporită în anii următori”. O securitate și o reziliență sporite nu se pot baza însă doar pe o amprentă militară. Acestea necesită fundații economice mai solide. Reziliența pe termen lung a României, în special în contextul stabilității geopolitice a Mării Negre este direct legată de suveranitatea economică și securitatea consolidată de forța instituțională a statelor riverane din regiune. Cu toate acestea, fără un efort concertat atât din partea Washingtonului, cât și a Bucureștiului de a îngheța obstacolele de reglementare și de a accelera desfășurarea capitalului, coridorul economic riscă să nu își atingă potențialul strategic.
Relația economică dintre Statele Unite și România a intrat într-o fază ascendentă, deși dezechilibrată. Comerțul bilateral cu bunuri și servicii se extinde în rate de două cifre și a doborât recorduri istorice, impulsionat de apariția treptată a României ca centru tehnologic și de producție avansată.
Comerțul bilateral total a crescut semnificativ. Exporturile românești către Statele Unite au ajuns la 6,4 miliarde de dolari, ceea ce face din Statele Unite a 15-a cea mai mare piață de export la nivel mondial a României și cel mai mare client al său din afara Uniunii Europene. În schimb, exporturile SUA către România se ridică la 3 miliarde de dolari, compuse în mare parte din utilaje avansate, echipamente de transport și sisteme de apărare. Acest surplus comercial structural în favoarea României reflectă trecerea sa la lanțurile de aprovizionare industriale și digitale avansate.
Statele Unite reprezintă cea mai mare amprentă a investitorilor din afara UE în România, menținând un stoc agregat de investiții străine directe care depășește 9 miliarde de dolari. Această prezență de capital are o pondere socio-economică profundă, susținând direct peste 120.000 de locuri de muncă românești – aproximativ 2% din totalul forței de muncă cu normă întreagă a țării, concentrată în mare măsură în sectoarele tehnologice cu salarii mari. În special, sectoarele infrastructurii energetice și securității tehnologice se află în centrul relației economice dintre SUA și România. Cu toate acestea, investițiile greenfield pe termen lung din SUA au cunoscut o decelerare relativă.
Pentru a revitaliza investițiile greenfield, România ar trebui să crească transparența oportunităților viitoare în domeniul mineralelor critice, în extracție și rafinare, unde se pot implica companiile americane.
România este poziționată pentru a deveni o rampă de lansare pentru inovația nucleară americană. Prin parteneriate susținute de US International Development Finance Corporation (n.r. – Corporația Internațională de Finanțare a Dezvoltării din SUA) și US U.S. Export-Import Bank (n.r. – Banca de Export-Import din SUA), România este lider în implementarea tehnologiei americane de reactoare modulare mici (SMR) la Doicești. O concentrare reînnoită asupra cooperării în domeniul energiei nucleare cu Statele Unite este esențială în acest moment crucial. Prin revitalizarea și avansarea practică a parteneriatului energetic, România poate asigura independența energetică pe termen lung, poate alimenta creșterea economică și chiar poate deveni un lider energetic regional. Simultan, capitalul american este esențial pentru extracția rezervelor de gaze naturale din ape adânci din perimetrul Neptun Deep al României din Marea Neagră, consolidând statutul Bucureștiului ca exportator net de energie către țările sale vulnerabile vecini. Pe măsură ce aceste rezerve sunt exploatate, Statele Unite și România ar trebui să intensifice discuțiile despre construirea de interconexiuni cu rețeaua strategică de gazoducte Coridor Vertical pentru a consolida securitatea energetică din Balcani și Europa Centrală.
Impedimentele interne persistente ale României amenință fluxurile dinamice de capital.
Dintr-o perspectivă geostrategică mai largă, continuarea consolidării relațiilor bilaterale pragmatice cu România pe fronturi cheie de politică economică, energetică și de securitate este în interesul politicii externe a Americii.
În ciuda indicatorilor și contextelor strategice favorabile, obstacolele structurale semnificative din România amenință să sufoce următorul val de capital privat american. Dacă Bucureștiul dorește să rămână competitiv în raport cu omologii din regiune, trebuie să abordeze urgent deficiențele persistente în guvernanța sa economică și în urmărirea unor reforme mai ample.
Principalul factor de descurajare adesea invocat de întreprinderile americane este lipsa predictibilității instituționale interne. Peisajul legislativ românesc este predispus la ordonanțe de urgență frecvente și neanunțate, care modifică peste noapte structurile impozitului pe profit, pragurile microîntreprinderilor și mandatele de securitate socială. Pentru companiile americane, această fluctuație a reglementărilor introduce o primă costisitoare pentru operațiuni. Aceste provocări au fost agravate de instabilitatea coalițiilor, incertitudinea guvernării și măsurile de reglementare pe termen scurt. Exemplul central recent al acestor tendințe este blocajul politic actual, în care doi candidați la funcția de prim-ministru nu au reușit să obțină aprobarea parlamentară pe fondul luptelor politice generate de anularea alegerilor prezidențiale din 2024. România este fiabilă din punct de vedere strategic față de Statele Unite și NATO, dar Washingtonul ar trebui să încurajeze Bucureștiul să combine această fiabilitate externă cu o predictibilitate internă mai mare.
Conform celui mai recent Index anual al Libertății Economice al Fundației Heritage, economia României este considerată „moderat liberă”. Ascensiunea țării către o rezistență economică și o competitivitate mai mari a fost frânată de deficiențe instituționale și puncte slabe care necesită reforme suplimentare. Pentru a fi o economie mai liberă și mai competitivă, România va trebui să se concentreze pe îmbunătățirea sistemului judiciar, consolidarea eforturilor anticorupție, eliminarea rigidităților de pe piața muncii și modernizarea în continuare a sectorului financiar.
În acest scop, unul dintre angajamentele practice pe care Washingtonul le poate consolida este continuarea interacțiunii sale cu România prin intermediul Inițiativei celor Trei Mări. Lansată oficial în 2016, inițiativa își propune să consolideze proiectele de infrastructură, energie și interconectivitate digitală între țările riverane Mării Adriatice, Baltice și Negre și să le conecteze pentru o dezvoltare regională mai amplă.
E timpul să valorificăm pivotul economic al României și să asigurăm frontul Mării Negre.
Pentru a instala un parteneriat economic bilateral mai pragmatic peste Atlantic între cei doi aliați și pentru a transforma impulsul bazat pe comerț într-un capital strategic rezistent și pe termen lung, atât Washingtonul, cât și Bucureștiul trebuie să ia măsuri decisive.
Washingtonul nu poate oferi Bucureștiului voința politică de care are nevoie țara pentru a-și transforma economia după principiile pieței libere. Cu toate acestea, prin implicări mai sincere și mai directe în dialoguri politice critice, Statele Unite se pot angaja în mod constructiv să își susțină argumentele, în special având în vedere faptul că interacțiunea strategică dintre libertatea economică, independența energetică și securitatea națională este mai critică ca niciodată. O parte importantă a acestei conversații este finalizarea vânzării internaționale de active ale Lukoil către Carlyle Group, care include rafinăria Petrotel, care este sursa de bază pentru piața de petrol din România. Washingtonul se poate implica și la nivel tehnic și practic într-un mod care să permită României să avanseze în dezvoltarea economică. Posibilitățile de proiecte cu potențial de dezvoltare economică abundă, inclusiv, dar fără a se limita la, extinderea conectivității peste Dunăre și explorarea posibilităților pe termen mai lung, cum ar fi stimularea conexiunilor de date la Marea Neagră. În esență, relația economică a Americii cu țara va fi exercitată cel mai bine prin sectorul privat: catalizatorul transformării economice reale și semnificative.
România s-a dovedit a fi un aliat de încredere, pro-piață, în primele linii ale securității transatlantice. Cu toate acestea, pregătirea militară nu poate exista într-un vid economic. Îmbunătățindu-și mediul de reglementare intern, investind masiv în infrastructura fizică și aprofundând în continuare integrarea sa cu piețele americane de energie și tehnologie, România își poate consolida statutul de ancoră economică indispensabilă pentru Statele Unite în prima linie critică. O economie românească vibrantă și rezistentă ar servi ca un factor de descurajare eficient împotriva instabilității regionale. Washingtonul trebuie să conlucreze cu Bucureștiul în direcția acestui obiectiv strategic prin canalizarea puterii sectoarelor lor private pentru a întări această alianță vitală.
Recomandări de politici pentru Congres și Administrația Trump
Pentru a consolida relația bilaterală cu România în urmărirea securității și prosperității regionale, Washingtonul ar trebui:
Să susțină emergența României ca furnizor regional de energie. Statele Unite și România ar trebui să continue să își aprofundeze cooperarea în domeniul energetic. Practic, aceasta include explorarea modalităților de integrare a producției românești de gaze naturale în proiectul Coridorului Vertical al Statelor Unite pentru a spori securitatea energetică europeană și finalizarea procesului de aprobare pentru achiziționarea de către Carlyle Group a activelor energetice internaționale ale Lukoil pentru a elimina această pârghie pentru Rusia.
Să extindă rolul României în domeniul securității regionale. Concentrarea României pe consolidarea rolului de furnizor de securitate NATO ar trebui să fie considerată binevenită de Washington, ceea ce ar trebui să încurajeze Armata Română să își extindă forțele de rotație EFP din Polonia pentru a înlocui contribuțiile britanice actuale, eliberând astfel trupele britanice pentru sprijin baltic. Statele Unite pot, de asemenea, să ofere o cooperare continuă în domeniul exercițiilor și să sprijine eforturile românești de a consolida capabilitățile care au relevanță directă pentru apărarea frontului de est și care sunt insuficiente.
Să încurajeze Bucureștiul să intensifice reformele pro-piață și pro-investiții în curs. Washingtonul nu poate furniza voința politică internă necesară pentru a transforma economia românească conform principiilor pieței libere, dar poate modela constructiv traiectoria. Prin implicarea directă și practică în dialoguri politice critice, Washingtonul își poate articula cu forță argumentele – mai ales acum, când interacțiunea strategică dintre libertatea economică, independența energetică și securitatea națională devine din ce în ce mai critică. În plus, Statele Unite ar trebui să se implice la nivel tehnic și operațional pentru a ajuta România să își accelereze dezvoltarea economică. În cele din urmă, relația economică a Americii cu România este cea mai puternică atunci când este condusă de sectorul privat. Întreprinderile private rămân catalizatorul definitiv pentru o transformare economică semnificativă, o realitate bine documentată de Indexul anual al Libertății Economice al Fundației Heritage.
Consolidarea cooperării juridice și diplomatice bilaterale. România a demonstrat deja o disponibilitate excepțională de a coopera în cadrul portofoliilor juridice pentru a combate criminalitatea, corupția și migrația ilegală. Washingtonul ar trebui să continue să se implice în aceste domenii și să exploreze o cooperare mai largă cu România în cadrul inițiativelor regionale, cum ar fi București , Inițiativa celor Trei Mări și pregătirea pentru un eventual efort de reconstrucție a Ucrainei.
Calea de urmat
România este un aliat american serios, cu o geografie strategică și o orientare transatlantică durabilă. Deși există provocări la nivelul stabilității guvernamentale și al presiunilor de securitate, interesele Americii constau în sprijinirea eforturilor României de a-și transforma avantajele existente în putere coerentă durabilă, reziliență energetică și forță economică printr-o cooperare intensificată.
