Consiliul Concurenței anunță că a efectuat inspecții inopinate la distribuitorii și furnizorii de electricitate din cadrul Grupului Enel în România, pentru că are suspiciuni de abuz de poziție dominantă din partea acestora. Ceea ce, ”pe românește”, înseamnă că reprezentanții Autorității de competiție au informații că distribuitorii de energie din cadrul Enel România ”au făcut nefăcute”, ca să nu permită unor clienți să părăsească furnizorii Enel pentru un alt furnizor. Din punctul nostru de vedere, este un nonsens: de când au apărut schemele de ajutor pentru plafonarea/compensarea facturilor la energie, cu cât un furnizor are mai mulți clienți, cu atât suferă mai tare, pentru că statul nu decontează cheltuielile furnizorilor decât foarte târziu. În prezent, de exemplu, statul are datorii de aproape 7 miliarde de lei la furnizori. Ce companie ar împiedica un client să plece la altă companie, știind că, dacă ”scapă” de client, scapă și de probleme?! Sigur, este posibil ca reprezentanții Concurenței să aibă dreptate! Și, într-adevăr, Enel să facă tot posibilul să nu fie părăsit de clienți! Dar noi ne îndoim că este adevărat! Mai ales că, așa cum ar pleca de la Enel, după ce trece perioada aceasta grea pentru furnizori, aceeași clienți ar putea să se reîntoarcă la Enel, în urma unor oferte de nerefuzat!
Consiliul Concurenței a efectuat inspecții inopinate la Enel România SA, la operatorii de distribuție a energiei electrice din cadrul grupului (E-Distribuție Muntenia SA, E-Distribuție Banat SA, E-Distribuție Dobrogea SA), precum și la societățile de furnizare a energiei electrice membre ale grupului Enel (Enel Energie SA, Enel Energie Muntenia SA). Inspecțiile s-au derulat în cadrul a trei investigații privind posibile abuzuri de poziție dominantă ale operatorilor de distribuție a energiei electrice din cadrul grupului Enel, în zonele în care aceștia dețin licență, se arată într-un comunicat de presă.
Reamintim, pentru ca un consumator să aibă curent, un furnizor cumpără electricitatea de la producător, o transportă prin liniile de înaltă tensiune (Transelectrica), prin ”sârmele” mai mici ale distribuitorilor (cum sunt cei ai Enel), care ajung ”la priză și întrerupător”, iar furnizorul emite, apoi, factura, care cuprinde, pe lângă prețul electricității, și tarifele de transport, distribuție, eco-taxe, TVA, accize etc.
Evident, nimeni nu se apucă ”să tragă” două linii de înaltă tensiune în paralel, una deținută de Transelectrica și alta – de către o altă companie! La fel și cu ”sârmele” distribuitorilor: nimeni nu se apucă să facă două – trei linii de distribuție a energiei electrice, pentru ca un consumator să poată să aleagă firma de distribuție! Sunt extrem de costisitoare astfel de rețele, de aceea, la nivel de Uniune Europeană, s-a stabilit ca toate rețelele să fie desemnate ”monopol natural”, iar companiile de transport și distribuție să nu-și vândă serviciile (care ar fi putut să aibă orice preț, oricât de mare, fiind monopol), ci autoritățile din fiecare țară membră UE să stabilească tarife de transport și distribuție (adică să oblige companiile să vândă la un anumit preț, stabilit de stat, serviciul pe care îl prestează).
Mai mult, la nivel european s-a stabilit că este obligatoriu ”accesul terțului la rețea”. Aceasta înseamnă că orice furnizor se poate folosi de rețelele unui distribuitor. Pentru că, dacă într-o zonă, există un singur distribuitor, furnizori pot exista cu miile! Iar un client își poate alege ce furnizor vrea, în funcție de oferta acestuia. În plus, legislația europeană și națională obligă companiile la ”unbundling” (separarea activităților): adică aceeași companie nu poate avea și activitate de distribuție, și activitate de furnizare. Autoritățile române au mers mai departe: nu le permit companiilor să aibă nici măcar același nume! De exemplu, deși au același acționar, Enel, distribuitorii din cadrul Grupului se numesc E-Distribuție Banat, E-Distribuție Dobrogea, E-Distribuție Muntenia. Furnizorul a rămas cu numele Enel. La fel, de exemplu, la E.ON: furnizorul a rămas cu numele E.On, dar distribuitorul din cadrul Grupului se numește Delgaz. Toate acestea pentru ca un client să nu fie atras de numele unei companii și să-și aleagă furnizorul care i se potrivește cel mai bine.
Potrivit comunicatului, Consiliul Concurenței ”are indicii că E-Distribuție Muntenia SA, E-Distribuție Banat SA și E-Distribuție Dobrogea SA, printr-o serie de acțiuni, limitează concurența pe piață, prin favorizarea propriilor furnizori de energie electrică, Enel Energie SA și Enel Energie Muntenia SA, în detrimentul celorlalți furnizori cu amănuntul și al consumatorilor”.
„Monitorizăm în mod constant activitatea companiilor aflate în poziție dominantă, acestea având o responsabilitate specială cu privire la comportamentul adoptat în relația cu partenerii, tocmai pentru că se bucură de o poziție deosebită pe piață. Suntem interesați de comportamentul companiilor din sectorul energetic, mai ales în contextul în care, în ultimii ani, statul român a adoptat măsuri de deschidere către concurență a piețelor din acest sector. Vom interveni și vom sancționa orice încercare de denaturare a procesului de liberalizare, în interesul firmei dominante sau a unor companii din cadrul grupului, deoarece afectează interesele consumatorilor” a declarat Bogdan Chirițoiu, președintele Consiliului Concurenței.
Inspecțiile s-au desfășurat la sediile și unele puncte de lucru ale companiilor din București, Constanța și Timișoara, iar documentele se află în analiza autorităţii române de concurenţă, în cadrul procedurilor specifice.
Inspecţiile inopinate sunt autorizate de Curtea de Apel Bucureşti şi sunt justificate de necesitatea obţinerii tuturor informaţiilor şi documentelor necesare clarificării posibilelor practici anticoncurenţiale analizate. Efectuarea acestora nu reprezintă o antepronunţare în ceea ce priveşte vinovăţia companiilor.
În urma comunicatului de presă emis de Consiliul Concurenței, Enel a transmis următoarele precizări: “Consiliul Concurenţei a derulat o inspecţie inopinată la unele societăți din grupul Enel în România. Societățile Enel acordă o atenție deosebită respectării legislației în domeniul concurenței, își desfășoară activitatea cu transparență, nediscrimininare și respect pentru clienți, iar în cadrul inspecției au cooperat pe deplin cu autoritatea competentă, punând la dispoziţie toate documentele şi informaţiile solicitate”, au spus reprezentanții Enel România.
Statul dator la furnizori miliarde de lei
Că la Consiliul Concurenței s-au primit sesizări/plângeri în legătură cu dificultăți întâmpinate de clienți pentru a trece de la un furnizor la altul, nu ne îndoim! Că reprezentanții Enel au pus dinadins piedici la transferul clienților, iar ne îndoim! Cel mai probabil, fie documentele nu au fost bine întocmite, fie s-au blocat la furnizorii mai mici sau ”potopiți” cu cereri de a deveni furnizori.
Din informațiile din piață, de la Enel ”au migrat” la Hidroelectrica, doar în ultimii doi ani, circa 200.000 de clienți, atrași de prețul mult mai bun oferit de producătorul de energie în hidrocentrale! Iar, din 200.000 de clienți, Concurența vorbește despre 3 investigații!
”Îndoiala” noastră pornește de la schemele de plafonare/compensare, introduse de autorități din octombrie 2021, pentru a face suportabile facturile la energie și gaze.
Reamintim, prețurile uriașe la electricitate și gaze au determinat guvernanții să adopte scheme de sprijinire a populației și firmelor prin plafonarea/compensarea facturilor încă din luna octombrie 2021. Legislația primară și secundară a fost modificată de câteva ori de-a lungul anilor 2021, 2022 și 2023, dar un lucru a rămas valabil: sprijinul se acordă în doi pași.
În primul pas, furnizorii încasează de la clienții casnici și non-casnici doar sumele plafonate/compensate, dar plătesc pe lanț (producătorilor, distribuitorilor, transportatorilor, inclusiv taxele și impozitele către stat) suma întreagă. Practic, în prima fază, furnizorii susțin, în numele statului, schema de ajutor pentru populație și companii. În a doua fază, după ce ANRE verifică documentele transmise, furnizorii primesc înapoi, de la stat, prin ministerele Energiei și Muncii, diferența pe care au plătit-o în prima fază.
Potrivit execuției bugetare pe primele 7 luni ale anului, publicată de Ministerul Finanțelor (MF), compensarea facturilor populației aferente consumului de energie electrică și gaze naturale în perioada ianuarie – iulie 2023 a fost în sumă de 2,31 miliarde de lei. Pe de altă parte, tot potrivit MF, în perioada ianuarie – iulie 2023, statul a rambursat furnizorilor, prin Ministerul Energiei, pentru plata facturilor consumatorilor non-casnici, suma de 3,16 miliarde de lei.
Astfel, în total, în perioada ianuarie – iulie, furnizorii au primit 5,47 miliarde de lei.
Problema este că furnizorii au cheltuit mult mai mult! Potrivit ANRE, suma totală verificată și transmisă spre decontare la sfârșitul anului trecut era de 7,7 miliarde de lei, iar la mijlocul lunii septembrie – de 20,5 miliarde de lei.
Ceea ce înseamnă că, anul acesta, potrivit ANRE, furnizorii ar fi trebuit să încaseze de la stat 12,8 miliarde de lei! N-au încasat decât aproximativ 6 miliarde de lei! Astfel, statul este dator la furnizori cu aproape 7 miliarde de lei! Iar banii aceștia au trebuit împrumutați de furnizori de undeva! Enel, de exemplu, s-a împrumutat anul trecut aproximativ 400 milioane de euro (2 miliarde de lei) de la firma – mamă din Italia, pentru a-și putea continua activitatea! Alții s-au împrumutat de la bănci, cu dobânzile de rigoare (pe care nu le recunoaște statul și nu le rambursează furnizorilor!).
Practic, cu cât un furnizor are mai mulți clienți, cu atât mai mult are de pătimit! Iar Consiliul Concurenței cercetează dacă Enel împiedică vreun client să-și găsescă alt furnizor! Până la proba contrarie, fără drept de tăgată, în acest caz, continuăm să credem că este un nonsens investigația Autorității pentru competiție!
