Costuri la biodiversitate

Costul total anual al reducerii biodiversităţii şi al degradării ecosistemului este estimat a fi între 2.000 şi 4.500 de miliarde de dolari sau aproximativ 3,3 până la 7,5% din PIB-ul global. Toate sectoarele de activitate vor fi afectate de reducerea resurselor naturale existente, arată o analiză PricewaterhouseCoopers (PwC) parte a unui studiu de referinţă al Programului de Mediu al Organizaţiei Naţiunilor Unite (UNEP), care examinează aspectele economice ale reducerii biodiversităţii şi degradării ecosistemului.

Studiul ONU The Economics of Ecosystems and Biodiversity (TEEB) indică faptul că monitorizarea impactului pe care activităţile marilor companii îl au asupra capitalului natural al planetei se va intensifica pe viitor, o dată cu îmbunătăţirea metodelor de evaluare. Deja, studiul TEEB estimează că impactul economic global al reducerii biodiversităţii şi al degradării ecosistemului este între 2 şi 4,5 mii de miliarde de dolari americani anual, ceea ce se va reflecta în preţurile produselor, disponibilitatea acestora, costurile finanţării, impactul asupra climei şi în perturbări ale lanţului de aprovizionare pentru consumatori, companii şi guverne.

În ciuda acestui fapt, analiza PwC a indicat că mai puţin de o companie din cinci percepe reducerea biodiversităţii ca un subiect important pe agenda de afaceri. De asemenea, numai două dintre primele 100 cele mai mari companii din lume definesc reducerea biodiversităţii drept un risc strategic.

„Menţinerea biodiversităţii nu ar trebui să fie privită doar ca o vulnerabilitate sau un cost pentru companii, ci ca un potenţial uriaş de afaceri încă neexploatat. Analiza PwC arată faptul că există un potenţial enorm pe pieţele emergente în ceea ce priveşte produsele şi serviciile ce ţin de biodiversitate şi protejarea ecosistemului. Spre exemplu, în prezent piaţa produselor agricole organice (bio) este estimată la 40 de miliarde de dolari americani în întreaga lume, reprezentând 2,5% din piaţa globală a alimentelor şi băuturilor. Studiul PwC anticipează că această piaţă a produselor alimentare organice va creşte de cinci ori până în 2020, ajungând la o valoare de 210 miliarde de dolari, iar până în 2050 ar putea ajunge la 900 de miliarde de dolari. De asemenea, valoarea pieţei pentru produsele naturale de pădure se aşteaptă să crească de la valoarea actuală de 5 miliarde de dolari, la 15 miliarde în 2020 şi la 50 de miliarde de dolari până în 2050”, a declarat Alexandru Lupea, Partener, Servicii de Audit, Liderul Grupului pentru Industria Energetică, Minieră şi de Utilităţi din cadrul PricewaterhouseCoopers România.

Avantaj pentru România

„În acest context, România ar putea beneficia de pe urma acestei tendinţe şi ar putea să-şi dezvolte un puternic sector de producţie agricolă bio, valorificându-şi întinsele suprafeţe cultivabile şi de pădure şi profitând de pe urma gradului redus de utilizare a îngrăşămintelor artificiale şi pesticidelor în agricultura românească, fapt ce ar putea fi transformat dintr-un dezavantaj competitiv într-un avantaj”, a adăugat Lupea.

Raportul TEEB a relevat faptul că gradul de conştientizare al pericolului reducerii biodiversităţii este cel mai ridicat pe continentele cele mai afectate de schimbările climatice şi de despăduririle pe suprafeţe mari. Peste 50% dintre directorii executivi din America Latină şi 45% dintre cei din Africa percep reducerea biodiversităţii drept o ameninţare pentru dezvoltarea afacerilor.

Apa folosită pentru producţia de alimente şi băuturi, lemnul pentru ambalaje, mobilă şi hârtie, terenul agricol pentru legume şi fructe, precum şi fibrele vegetale pentru îmbrăcăminte sunt câteva dintre resursele ce ţin de biodiversitate şi ecosistem a căror valoare economică şi nevoie de protejare sunt examinate în cadrul studiului. Fără a li se atribui de cele mai multe ori un preţ corespunzător, folosirea resurselor naturale şi fluxul continuu al acestora sunt parte integrantă a economiei globale de zi cu zi.

Periclitarea stabilităţii

În ciuda acestui fapt, studiul PwC arată că dintre primele 100 cele mai mari companii din întreaga lume, numai 18 companii fac vreo referire la biodiversitate şi ecosisteme în cadrul rapoartelor lor anuale, iar numai două au identificat reducerea biodiversităţii drept un risc strategic de afaceri. În sectoarele cele mai sensibile la factorii de mediu, incluzând producţia alimentară şi sectoarele industriale primare, nouă companii au identificat reducerea biodiversităţii drept o problemă de dezvoltare durabilă.

„Actualele strategii de afaceri nu fac decât să pericliteze stabilitatea pe termen lung a preţurilor de consum, perspectivele de afaceri şi cele de profitabilitate ale firmelor. Atunci când estimările legate de costul reducerii biodiversităţii se cifrează la sume enorme (2 până la 4,5 mii de miliarde de dolari anual), începi să realizezi că aceasta nu mai este o chestiune care ar trebui să-i preocupe doar pe oamenii de ştiinţă sau pe activiştii ecologişti. Există şi o logică economică pentru care ar trebui să ne punem problema conservării biodiversităţii, pentru a proteja interesele pe termen lung ale mediului de afaceri. Aceasta presupune să atribuim mai multă valoare resurselor care asigură şi susţin companiile din întreaga lume, incluzând acele companii în care investesc firmele din sectorul financiar”, a declarat Alexandru Lupea.

„Suntem practic într-o recesiune din punct de vedere al mediului înconjurător pentru care foarte puţine companii par pregătite. Identificarea şi gestionarea riscurilor ce decurg din reducerea biodiversităţii nu ţine de activităţile ecologiste sau de CSR. Este vorba despre economia cererii şi a ofertei, care va avea efecte semnificative chiar într-un timp mai scurt decât schimbarea climatică”, a adăugat Lupea.