Preţul gazelor de import va costa 545 dolari/1000 mc începând cu 1 octombrie 2011, conform reprezentanţilor Petrom. În anul 2020, preţul mediu al gazelor, conform Romgaz, ar ajunge la 587 dolari/1000 mc în 2020, iar familiile cu venituri sub 1.500 lei lunar vor cheltui 27% din bani pentru plata gazelor. Cam acestea sunt scenariile pentru piaţa gazelor naturale. De aceea, dacă producătorii cer liberalizarea cât mai rapidă a preţului gazelor, oamenii politici doresc o amânare de aproximativ 10 ani.
“Preţul gazelor importate prin intermediari din Rusia va creşte în luna octombrie la 545 dolari pe 1.000 metri cubi, în timp ce autorităţile menţin preţul gazelor din producţia internă la 160 dolari”, a declarat marţi Hilmar Kroat-Reder, responsabil cu activitatea de gaze şi energie din OMV Petrom, în cadrul dezbaterii ,,Impactul liberalizării preţului la gaze în economia românească”, organizată de Publicaţiile ,,Săptămâna Financiară“ şi Fin.ro Magazin. „Liberalizarea preţului gazelor va avea beneficii atât pentru consumatori, cât şi pentru statul român. Liberalizarea generează locuri de muncă, venituri, profituri şi taxe pentru buget. Gazul de import nu face asta. Piaţa românească a gazelor este încă instabilă, lipsită de conectivitatea cu zona în care se află şi puţin atrăgătoare pentru investitori. Liberalizarea pieţei gazelor ar aduce atât investiţii, cât şi preţuri mai mici la gazele naturale, odată cu interconectarea României cu pieţele din jur, cu un potenţial mare de a deveni un hub regional de energie”, a spus Kroat-Reder. El a precizat că, prin această liberalizare, preţul gazelor din producţia internă va fi determinat de “jocul” între cerere şi ofertă.
Pe lângă un preţ corect, cu ajutorul cărora companiile consumatoare îşi pot dimensiona costurile şi investi în creşterea competitivităţii produselor, firmele producătoare vor putea investi profiturile obţinute în descoperirea de noi zăcăminte, ceea ce ar duce la creşterea ofertei de gaze.
Reamintim, România, prin Petrom şi Romgaz, produce aproximativ 70 – 80% din necesarul intern, restul fiind importat din Federaţia Rusă, de la Gazprom, prin intermediari (Imex Oil şi Wintershall). Dacă preţul gazelor importate creşte constat, cel din producţia autohtonă, recomandat de ANRE, a rămas nemodificat de câţiva ani (aproximativ 160 dolari/1000 mc).
Preţul gazelor de import avansat de reprezentanţii Petrom este mult mai ridicat decât cel estimat de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), 495 dolari pe 1.000 metri cubi. Autoritatea a anunţat, în urmă cu o săptămână, că preţul gazelor naturale pentru consumatorii industriali va creşte de la 1 octombrie cu 8%, iar cel plătit de populaţie şi producătorii de energie termică rămâne la nivelul actual.
Pe de altă parte, Dumitru Chiseliţă, director de vânzări la Romgaz, a prezentat două scenarii pentru piaţa gazelor din România. Într-un scenariu, în care preţul gazelor din producţia internă rămâne nemodificat (160 dolari/1000 mc), preţul importurilor ar ajunge, în 2020, la 587,15 dolari/1000 mc, iar cel final de 500
,25 dolari/1000 mc. În aceste condiţii, o familie cu venituri sub 1.500 lei lunar ar cheltui 27% din bani pe gaze. Într-un alt scenariu, în care preţul gazelor din producţia autohtonă s-ar liberaliza şi ar ajunge la 333,9 dolari/1000 mc în 2020, cele de import ar costa 440,5 dolari/1000 mc, astfel încât “coşul” final import/intern ar ajunge la 496,1 dolari/1000 mc. Astfel, o familie cu venituri sub 1.500 lei, ar plăti lunar pe gaze tot 27%.
România a importat, conform reprezentantului Romgaz, între 2004 şi 2010, gaze naturale în valoare totală de 8,5 miliarde de dolari.
România nu este pregătită pentru liberalizarea preţului gazelor
Astfel, producătorii interni “văd” o diferenţă enormă între preţul gazelor interne (160 dolari/1000 mc) şi cel de import (545 dolari/1000 mc), de aceea cer liberalizarea cât mai rapidă a preţului. Ceea ce “se traduce” prin creşterea gazelor din producţia autohtonă spre un preţ apropiat de cel din import.
Pe de altă parte, Fondul Monetar Internaţional a cerut Executivului să prezinte un calendar etapizat de liberalizare a preţurilor gazelor naturale până în 2013 în cazul companiilor şi până în 2015 în cazul populaţiei.
Oamenii politici au altă părere în privinţa liberalizării preţului la gazele naturale. “Având numai doi producători interni şi o singură sursă de import nu se poate vorbi de o piaţă a gazelor naturale”, a spus Iulian Iancu, preşedintele Comisiei de Industrii din Camera Deputaţilor, referindu-se la faptul că oferta de gaze este limitată, în timp ce cererea este din ce în ce mai mare. De remarcat, o astfel de situaţie poate distorsiona concurenţa pe piaţă. Cert este că, până acum, concernul rus Gazprom, cel mai mare exportator de gaze în Europa şi unic exportator în România s-a comportat ca orice monopol normal: a vândut cui a vrut, cât a vrut, la ce preţ a vrut. De exemplu, România plăteşte unul dintre cele mai mari preţuri la gazele ruseşti dintre ţările europene. De aceea, Iulian Iancu propune, în primul rând, o diversificare a surselor de furnizare a gazelor. “Producătorii sunt îndreptăţiţi să ceară un preţ al pieţei. Problema e că nu avem piaţă”, a conchis acesta.
Pe de altă parte, el a explicat că, dacă un european plăteşte mai mult de 10% din venituri pentru plata energiei electrice, termice şi a gazelor naturale se află în “sărăcie energetică”. “În 2017 se va ajunge ca 80% din populaţie să dea 40% din venituri pe gaz”, a mai spus Iulian Iancu.
“România nu este pregătită pentru o liberalizare a preţului gazelor naturale”, a declarat, la rândul său, Varujan Vosganian, preşedintele Comisiei de Industrii din Senat. Totuşi, aceasta ar trebui să fie una dintre ţintele autorităţilor. “Liberalizarea în sine este bună, dar nu în orice condiţii. La cum se prezintă situaţia acum, ar duce la hazard, iar consumatorii casnici şi industriali nu ar putea face faţă costurilor”, a afirmat el. “Trebuie să ieşim din piaţa contractelor pe termen lung şi să ne raportăm la pieţele spot, pentru că preţurile pe termen lung sunt mai mari, ceea ce contravine filosofiei acestui mecanism. Până nu dezvoltăm oferta, nu putem să realizăm o liberalizare a preţului gazelor. Cred că liberalizarea trebuie începută cu industria şi trebuie convenit un calendar pentru următorii 5 ani şi abia peste 10 ani pentru consumatorii casnici”, a mai spus Varujan Vosganian. Acesta a precizat că liberalizarea trebuie să ducă la servicii mai bune şi o calitate superioară a livrărilor şi furnizării de gaze, pentru că preţul oricum va manifesta o curbă ascendentă în perioada următoare.
